Ruleta rusească a ministrului apărării


Ionuţ a fost decorat. A fost şi avansat sublocotenent. Ar fi vrut, desigur, să fie cu familia, aşa cum a zis şi ministrul apărării, dar vedeţi dumneavoastră, nu s-a putut. Familia a fost cu el însă când a primit toate distincţiile acestea, cu onoruri şi salve de puşcă. Ionuţ însă nu a văzut nimic. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, Ionuţ a murit. Autovehiculul în care se afla în patrulare, în Afganistan, a trecut peste un dispozitiv explozibil improvizat.

Ionuţ este unul dintre militarii români ucişi în Afganistan. Al câtelea? Contează, ca număr? Contează ca persoană, pentru cei care l-au cunoscut şi contează ca naţie. Eu nu l-am cunoscut pe Ionuţ. Dar sunt româncă. Şi în ultima vreme prea mulţi români se întorc în sicrie din Afganistan. Autovehiculele în care se află ei patrulează şi trec, nu ştiu cum se face, peste dispozitive explozibile. Patrulează să se convingă americanii că zona pe unde vor trece ei e sigură. Ei, bine, nu e sigură, dovadă că românii sar în aer. Militarii români sunt un fel de detectori de mine umani, că altă concluzie nu pot trage. Americanii se uită pe hartă şi zic: „Azi patrulăm pe drumul ăsta. Cine merge la înaintare să vedem dacă e drumul sigur? Hai, băgaţi doi români”. Dacă românii scapă şi nu sar în aer, drumul e sigur. Dacă mor, atunci e limpede că mai sunt şi alte bombe plasate şi americanii se întorc, o iau pe alt drum. Pe care-l testează cine? Militarii români, v-aţi prins, aţi văzut că sunteţi deştepţi?

De-asta au nevoie oficialităţile române de cât mai multe medalii „Steaua României”. Şi cum în curând vor fi nevoiţi să facă o nouă comandă de medalii, se spală pe mâini înainte, după cum le este şi obiceiul. „Noi n-avem nici o vină în toată treaba asta”, par a spune ei. Ei, militarii, ştiau că se duc la moarte, la o adică. Ministrul apărării a spus-o clar, să înţeleagă toată lumea: Ionuţ şi-a făcut datoria cum se cuvine, cu pasiune, profesionalism şi dăruire. Dar ştia unde se duce, adică şi-a făcut-o cu mâna lui. Adică, vezi, Doamne, ce-a căutat aia a găsit.

Cam cinic, foarte cinic, domnul ministru al apărării. Pentru că eu nu cred că Ionuţ s-a dus în Afganistan ca să fie cobai. S-a dus ca militar, în misiune de apărare a păcii sau ce-o mai fi ea, într-un război care nu e al lui. Nu cred că Ionuţ s-a dus în Afganistan ca să joace ruleta rusească.

Să spui acum că n-ai nici o vină pentru că soldaţii români sunt folosiţi pe post de cobai mi se pare de un cinism josnic. Fals. Nu, ei soldaţii români n-au nici o vină. Acceptă să se întâlnească la orice colţ cu moartea pentru că vor să-şi construiască o casă în ţară, vor să trăiască mai bine. Unii dintre noi s-au dus în Spania, la căpşuni. Alţii au ales riscul, pentru un câştig ceva mai mare, dar nu-i poţi condamna, căci au făcut-o pentru familia lor. Dacă aici le-ar fi bine, dacă ar câştiga decent, dacă şi-ar putea ridica o casă cu un credit sau cu munca din două salarii, nu cred că ar mai pleca vreun român cinstit la lucru în străinătate sau să se înroleze în armatele morţii. Cine crede că Ionuţ, la cei 29 de ani pe care-i avea, nu dorea să fie alături de soţia şi cei doi copii ai săi dacă i-ar fi fost bine în ţară, din punct de vedere finanicar?

Cu două zile înainte de „întoarcerea” lui Ionuţ, ministrul apărării anunţa că a propus mărirea diurnei pentru soldaţii militari aflaţi în misune în străinătate la 100 de euro. Da, au nevoie de cobai, căci sunt drumuri multe prin Afganistan şi se patrulează des. În fiecare seară, soldaţii români îşi vor face cruce şi vor zice: „Doamne, am scăpat şi azi, am reuşit să mai cumpăr 10 cărămizi. Dă, Doamne să nu sar în aer până nu termin casa”.

Ionuţ a fost decorat. A fost şi avansat în grad. Numai că lui nu-i mai pasă. El, cum a zis şi ministrul apărării, „ar fi vrut, desigur, să fie alături de familia lui”. Desigur. Dar ce să-i faci, nu s-a putut. Şi de ce spuneţi, domnule ministru, că nu s-a putut?
Notă: Nici un articol, parte a unui articol sau fotografie nu pot fi reproduse fără acordul autorului.

Comentarii

Anonim a spus…
pacat...ce pacat..
nu stiu cum sta treaba cu romanii "cobai" insa nu e chiar asa..caci trebuie suport si din partea ROmaniei acolo...e un marketing national..
dar pacat ca se intampla si nenorociri..

Alex,21
Anonim a spus…
Impresionant si in acelasi timp adevarat. Tocmai s-a difuzat pe un post de TV un film in care un robot era pus sa testeze un camp cu mine pentru aramata americana. Pentru ca acel robot a scapat din toate luptele. Cum americanii nu mai aveau cu cine sa lupte (sic!, ca daca astia nu au cu cine sa lupta, inventeaza) au retras robotelul si ce s-au gandit ei ca ne mai fiind asa folositor hai sa-l topeasca. A avut noroc de o doamna cu inima care a facut valva in tara, a deschis chiar si un proces in care ea si robotelul au castigat. Acel film s-a terminat cu happy - end, in cazul lui Ionut, insa NU.Citind acest articol mi-a venit in cap acel film. Dar din pacate luptele americane sunt reale, si nu se termina ca in film. Ma intreb la fel ca si Carmen " Pana cand? Pana cand vom mai accepta sa luptam pentru altii? Pana cand vom tot afisa drapelul de pace intr-o lupta care NU este a noastra? Ce cautam acolo? Avem cumva granite si nu stim noi cei din tara ca Romania se intinde pana in Afganistan? Eu propun ceva, de ce nu merge Ministrul apararii, sau presedintele (asa ca pe vremuri cand seful de trib se lupta cu celalalt sef de trib si care era mai tare ramanea cu prada) sa lupte acolo? Stiu ca soldatii romani se duc de buna voie si cica nesiliti de nimeni, dar ideea este ce cautam acolo? Ni se flutura tot felul de lozinci un mai patetica ca alta dar nimeni nu stie ce cautam acolo? Sa-i ajutam cica pe americani. Cam din 1940 pe aia i-a durut in "cot" de noi, vre-o 50 de ani. Atunci pe noi de ce trebuie sa ne doara? de ce trebuie sa-i ajutam pe americani cand ei ne-au lasat de izbeliste atatia ani. Chiar si ei au proverbul " A friend in need is a friend indeed". Daca acum vor ajutor atunci de ce ne-au uitat 50 de ani?
Carmen Musat Coman a spus…
Soldaţii români nu au echipamente corespunzătoare, pe de o parte. Pe de alta, Ionuţ s-a dus în Afganistan ca să strângă bani pentru un apartament. Acum citesc că autorităţile din Galaţi vor să-i ofere familiei lui Ionuţ un apartament...
Oare mai e ceva de zis?
Carmen
Anonim a spus…
am citit acest articol cu lacrimi in ochi. cred ca mai grav decit moartea unor colegi ai mei, este lipsa de respect de care ne "bucuram" noi militarii romani aflati in teatrele de operatii. nu cu mult timp in urma am vazut moartea cu ochii. nu a venit nimeni sa ma intrebe despre caz. probabil ca daca ajungeam in 4 scinduri toata lumea ar fi fost la capul meu. rusine celor ce conduc aceasta institutie nobila. iubesc ROMANIA si armata ei si cinste celor ce s-au jertfit pt o imagine pozitiva a tarii noastre.
Carmen Musat Coman a spus…
adevarat, ati fi fost erou intre patru scanduri... altfel nu sunteti decat un nume, ca si mine, ca si el, ca si ea...sau un numar...
Familiei lui Ionut au vrut sa-i dea o casa... cui ii mai trebuie in conditiile acestea?
dar va intreb eu...despre moartea cu ochii.. sunteti acolo, acum?

Postări populare