miercuri, mai 20, 2009

Dublă lansare de carte a scriitoarei, profesoarei, traducătoarei lui Eminescu, AMITA BHOSE


Vineri, 29 mai, ora 17, vă invităm la sediul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, filiala Ioan Slavici, să ne reamintim de scriitoarea, traducătoarea lui Eminescu în bengali, profesoara dar şi de omul AMITA BHOSE, care a trăit 30 de ani în România, pentru România, din dragoste pentru Eminescu.

Cu această ocazie, editura Cununi de stele va lansa două apariţii editoriale semnate Amita Bhose:
Radha şi Krişna, de Chandidas, traducere din bengali (dragostea dintre divinul Krişna şi păstoriţa Radha, romanul dezvăluind, aşa cum afirmă Rabindranath Tagore, „forţele nemărginite şi enigmele indescifrabile ale iubirii”). Cartea conţine şi un amplu studiu introductiv despre poetul Chandidas, literatura vaişnavă, filozofia vişnuită, codul estetic al literaturii vaişnave, istoricitatea lui Krişna.
Maree indiană. Interferenţe culturale indo-române (articole, studii, eseuri, conferinţe, axate mai ales pe teme eminesciene, organizate tematic: studii de istoria culturii indiene în contextul culturii universale, interferenţe culturale indo-române, cultură şi civilizaţie indiană).


Vă aşteptăm la sediul Bibliotecii Ioan Slavici, str. Radu Beller, nr. 26 (Piaţa Dorobanţi) vineri, 29 mai, ora 17.

Pentru detalii despre opera şi viaţa Amitei Bhose vă rugăm să vizitaţi site-urile http://www.edituracununidestele.ro/ şi http://www.amitabhose.net/

Detalii despre locaţia bibliotecii - http://www.bmms.ro/continut/xhtml/ro/filiale/P58_34.html

marți, mai 05, 2009

Despre orgoliul masculin

Dacă am pune în balanţă orgoliile masculine şi cele feminine, va trebui să recunoaştem că primele atârnă mai greu decât ultimele. Ca să nu vorbim că foarte rar se aude sintagma „orgoliu feminin“, aşa că putem contrazice orice reprezentant masculin care ne-ar acuza de părtinire. Dar cum rândurile de faţă au aceeaşi soartă ca a seminariilor pe tema egalităţii de şanse – se adresează tuturor dar sunt citite/participă doar femeile – nu credem că vom înregistra ecouri din partea vreunui bărbat care s-ar putea simţi lezat în … orgoliul masculin.

Ce este însă orgoliul masculin? Acel sentiment care dă putere asupra partenerei, ajungându-se la raporturi inegale tocmai din asumarea lui de către femeia care renunţă la orice orgoliu propriu pentru a-l satisface pe cel al soţului. Femeia „legată“ de telefonul de verificare, căreia i se interzice să privească în faţă un bărbat, pe stradă, care nu are dreptul să se tundă când doreşte, să se machieze, să-şi viziteze o prietenă aflată pe patul de spital. O astfel de femeie e însă vinovată, deoarece consideră gelozia, tirania soţului drept un orgoliu masculin, şi de aceea nu reacţionează şi acceptă situaţia. Fiindcă soţul ei e orgolios, nu gelos, crede ea. Nu admite că un alt bărbat să-i râvnească femeia, fie şi printr-o privire, fiindcă atunci orgoliul lui ar fi rănit, ar părea vulnerabil deoarece nu ştie să-şi apere bunul, precum strămoşii lui din pădure. Nu concepe ca ea să nu vină acasă imediat după serviciu, fiindcă atunci ar însemna că nu deţine controlul asupra familiei, ar fi o debandadă totală dacă ea ar pleca şi ar veni acasă după chef, aşa cum numai el are dreptul s-o facă, fiindcă e bărbat. Orgoliul lui masculin ar fi rănit, nu-i aşa? E ciudată această acceptare a manifestării unui comportament posesiv, uneori agresiv, şi asta în numele unui aşa-zis sentiment care pare atât de fragil când e vorba să se declanşeze când în discuţie e partenera… De ce nu apare când bărbaţii sunt la cârciumă şi întrec măsura? De ce nu se trezeşte orgoliul masculin în nici unul dintre ei, să-i umple de ruşine că vin acasă pe trei cărări? De ce nu-i opreşte mâna celui care vrea să lovească femeia care nu i-a gătit mâncarea preferată? De ce nu-l îndeamnă să facă piaţa? Retorice întrebări, până la urmă, fiindcă, se ştie, orgoliul masculin se naşte şi se manifestă numai în preajma femeii şi numai pentru a o pune într-o situaţie umilitoare, de proprietate a bărbatului. De-asta nu vom auzi foarte des vorbindu-se de orgolii feminine, fiindcă femeia va încerca întotdeauna să-şi trateze partenerul nu ca pe o proprietate, ci ca pe un egal. Ea nu e rănită în orgoliul propriu dacă soţul ei merge la o bere cu colegii, o dată la trei săptămâni, nici dacă întoarce capul după o altă femeie, pe stradă. Orgoliile ei se manifestă altfel: vrea doar să fie egala bărbatului. Dar orgoliul masculin nu poate accepta asta şi porneşte războaie…

vineri, mai 01, 2009

M-am săturat de experimente!

M-am săturat de experimentele altora pe pielea copiilor. De când am trecut pragul primei clase nu am auzit decât expresia "generaţie de sacrificiu". Eu am fost generaţia de sacrificiu pentru că am fost printre primii care au mers la şcoală de la şase ani, când coatele nu se puteau sprijini bine de bancă şi mintea nu putea sta locului, ca şi picioarele, mai mult de 10 minute. Am supravieţuit însă. Toţi supravieţuiesc, de fapt, ca şi generaţiile care au urmat după mine. Cele de după Revoluţie însă au avut parte de experimente mai complexe sau chiar năstruşnice, ca să nu le spun de-a dreptul aberante: uite manualul alternativ nu e manualul alternativ, uite nota nu e nota, ba e calificativul, uite examenul nu e examenul, uite treapta nu e treapta, uite bacul nu e bacul.

O adunătură de frustraţi, nebuni şi tâmpiţi hotărăsc soarta copiilor: după ce vreo doi ani sau trei copiii au fost nevoiţi să vâneze note - unii ajutaţi şi de mici mari cadouri şi să mă contrazică pe mine părintele care nu s-a gândit că şpaga nu funcţionează şi în învăţământ - , după ce au dat teze unice şi au implorat calculatorul să nu facă vreo eroare şi să nu-i trimită la mama dracului, acum guvernul se trezi să revină la examen de admitere la liceu.

Mai guverne! Ia zi-mi tu mie ce fac eu şi mulţi alţi părinţi ai căror copii nu sunt a opta (că ar fi culmea să-i pui şi pe aceştia să dea examen! dar nu m-ar mira) ci a şaptea şi pe 5 mai au teză unică, asta în cazul în care profesorii nu boicotează tezele (nu înţeleg de ce nu va boicotează pe voi, cei din guvern!). Să-mi pun copilul să înveţe în continuare la toate materiile, să fie as, de 10 pe linie, robot şi vânător de note sau să-l îndop numai cu matematică şi română, materii de examen? Pentru cei care nu sunt nici în căruţă nici în teleguţă voi, ăştia deştepţii din guvern, la ce soluţie v-aţi gândit? Şi cât timp vă ia să găsiţi această soluţie?

Că eu una, ca părinte dar şi cetăţean, m-am săturat de experimentele voastre! De incompetenţa şi de prostia voastră!