Postări

Se afișează postări din iulie, 2009

Si fata bătrână s-a măritat

Imagine
La Cărtureşti, pe 29 iulie, la ora 18:30.

Şi autoarea mulţumeşte tuturor celor care i-au fost aproape: gazdelor -librăria Cărtureşti; naşilor (vorbitorilor) - psihologul Dana Mărghidan, jurnalistul şi scriitorul Dumitru Manolache; invitatului special, chitaristul Tudor Anghelescu, care i-a inspirat povestirea Pianul vecinului; prietenilor reîntâlniţi după ani, chiar zeci de ani; profesoarei de franceză care i-a vegheat paşii spre a ajunge aici - Marioara Sima. Şi, mai ales, mamei sale - Iliana Muşat - căreia i-a dedicat cartea "Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână".

În faţa prietenilor, lângă prieteni






Uite cartea, nu e cartea, dar maestrul prestidigitaţiei abia acum intră în scenă, Tudor Anghelescu



Invitaţie la degustare - dulceaţă de nuci dăruită de...naşa, Dana Mărghidan.


Cam un sfert dintre cei prezenţi




O postură inedită dar recunosc că-mi place



Şi nu credeam să-nvăţ a da autografe vreodată



Geta şi Mirela, două prietene ale fetei bătrâne


Râdem... de ce râdem?



Mama mea, căreia îi…

Azi e ziua cea mare!

http://librarie.carturesti.ro/

Vă aşteptăm la Cărtureşti!

Invitaţie la cununie

Imagine

Invitaţie la cununia (lansarea) unui best seller de Cucuieţii din Deal, „Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână”,

Editura Cununi de stele şi librăriile Cărtureşti au deosebita onoare de a vă invita miercuri, 29 iulie, la cununia (lansarea de carte) ce va avea loc la sediul din strada Arthur Verona nr.13-15, începând cu ora 18,30. Cununia cărţii „Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână” cu publicul cititor se va desfăşura în prezenţa naşilor (vorbitorilor): Dana Mărghidan, psiholog, Dumitru Manolache, jurnalist şi scriitor, şi a moaşei (autoarea), Carmen Muşat-Coman, care vor evidenţia calităţile Fetei bătrâne care au condus la măritişul (publicarea) ei. Masa (ceai de Cărtureşti, prăjituri de Cununi) şi dansul (asigurat cu virtuozitate de invitatul special, chitaristul Tudor Anghelescu) vor avea loc imediat după cununie (prezentare).


După un turneu cu un succes răsunător în Noua Guinee, Antarctica, Siberia, Insula Mare a Brăilei, Atlantida, Galapagos, autoarea a revenit în ţară spre a-şi lansa cartea de faţă. Rugămintea marii scriitoare în viaţă este ca nimeni să nu se supere pe ea pentru rândurile…

Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână la...liternet

Estival de chitară

O oră de chitară în fiecare joi, de la ora 19.00 la Biblioteca Naţională...

http://www.estivaldechitara.ro/

Alungă-ţi lenea, nu te lăsa îmbiat de banalele terase cu bere rece, ia pe cineva drag de mână şi vino la Biblioteca Naţională. Vino însă la timp de vei dori să găseşti un loc pentru că, deşi la prima ediţie, acordurile chitarei au ieşit pe ferestrele bibliotecii şi au dus vestea în oraş: da, aici se cântă. E linişte şi doar chitara cântă. După o oră, vei fi mai senin şi, fără vorbe mari, mai bun. E mult, e puţin pentru frumosul pe care - aşa cum doresc iniţiatorii estivalului - îl regăseşti împreună cu ei?

Cum să-ţi furi singur căciula ruptă

Azi am intrat într-o cafenea. Am intrat doar pentru că avea o locaţie bună deşi odată intrată nu am ştiut cum să ies mai repede pentru că nu mă îmbia nimic în afara scaunelor, singurele care arătau cumva. Căutam o cafenea-ceainărie pentru lansarea Fetei bătrâne, cum îi zic eu. Deci am vrut să fac cale-ntoarsă dar acum, dacă tot am intrat şi am nimerit în faţa patronului (în cămaşă albă, genul şefului de sală comunist, cu burtă şi privire şmecheră) şi a celor doi angajaţi care stăteau, plictisiţi, la singura masă ocupată, am zis să întreb ce şi cum. Şi recunosc că m-am distrat: că deşi părea că nu au mai avut un client de nu se ştie cînd, deşi părea că nu vor mai avea un client până nu se ştie când, patronul a dat ochii roată în localul gol şi mi-a zis, foarte senin, că va trebui să vin în ziua cu lansarea cărţii şi să plătesc închirierea sălii, ca să nu mai lase alţi clienţi în cafenea.

Am zâmbit, dând şi eu ochii roată în localul pustiu, dar el nu ştie de ce am zâmbit: Pentru că mi se…

Cum să-ţi strici şi mai mult ziua

Cum? Ducându-te la poştă, să plateşti o amendă.
La ghişeu, o doamnă într-un maieu alb, culoare contrastând cu bronzul pe care-l pune în evidenţă cu dărnicie. Ca şi şuncile doamnei, ce fac deluşoare dizgraţioase pe corpul doamnei cu pricina. În timp ce privesc dezgustată grăsimea încorsetată a doamnei cu părul strâns în coc, plină de inele, cercei şi lănţişoare de aur şi mă întreb cu ce ochi o privesc bărbaţii dacă mie, ca femeie, mi se face silă când văd şuncile revărsate, doamna respectivă îşi face de lucru cu nişte plicuri, pe care le ştampilează, apoi le aruncă într-o cutie, ignorându-ne complet pe noi, cei trei clienţi care aşteptăm dincolo de ghişeu. După vreo cinci minute - timp în care mi-am tot muşcat limba, încercând să n-o iau la rost că ne ţine ca pe nişte proşti în faţa ei - ia actele celui din faţa mea (care tot amendă se pare că plătea) şi-l întreabă:
- Talon aveţi?
- Nu, vine răspunsul, e reţinut de poliţie, dar sunt datele în cartea de identitate a maşinii.
Doamna se uită …

Hai să tropăim ca să se vadă că muncim

Ieri am fost la o piscină în aer liber. Şi cu muzică în aer liber. Şi uitându-mă la DJ-ul care apăruse la un moment dat, odată cu mărirea volumului muzicii la un nivel care te forţa să strigi ca să fii auzit de cel de lângă tine, mi-am dat seama că aveam în faţă imaginea clasică a românului vremurilor noastre: românul care face gălăgie ca să se vadă că munceşte. Şi cu cât face mai multă gălăgie cu atât se presupune că munceşte mai mult.

O muzică în surdină ar fi însemnat că nu-şi merită banii. Aşa face românul: se bate cu pumnul în piept, tropăie, strigă şi oboseşte agitându-se, încercând să atragă atenţia asupra lui, că, vezi Doamne, munceşte. Şi culmea că e şi crezut!

Festivalul Dunării... fără Dunăre

27-30 iunie 2009

Pe aleea de promenadă care duce spre faleza Dunării din Galaţi au fost instalate căsuţe din lemn şi în perioada de mai sus a avut loc prima ediţie a Festivalului naţional de carte Axis libri organizat de Biblioteca V.A.Urechia.

A fost şi prima ediţie a unui târg de carte la care am participat în calitate de... editor. Căsuţa numărul 6 a fost împărţită între Cununile de stele şi un lup de mare, scriitor gălăţean autoironic până la sarcasm, aşa cum îmi place mie. De altfel, la sfârşitul celor patru zile am descoperit că am făcut casă bună cu domnul Maximilian Popescu-Vella şi ne-am făcut planuri să punem de o cooperativă. Adică la următoarea ediţie să împărţim aceeaşi căsuţă cu cărţi, căci ne-a mers bine. Am râs, ne-am amuzat, am amuzat trecătorii şi am şi vândut cărţi. Ce-şi poate dori mai mult un editor? Ca doi scriitori în viaţă ce suntem amândoi am dat autografe - "Cartea e gratis, autograful costă" - dar important e că i-am înseninat pe cei care treceau pri…