Postări

Se afișează postări din septembrie, 2009

Festivalul Carte şi Arte

... Dacă nu ne-aţi vizitat la Gaudeamus ne găsiţi în aceeaşi formulă - adică pe mine, vreţi sau nu vreţi - la Festivalul Carte şi Arte care începe pe 1 octombrie, la ora 16, la Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Şuţu, la Universitate.

Vă aşteptăm cu reduceri între 20-40% - mai mult spre 40% iar fiecare trecător prin faţa standului va primi un suvenir tipărit, aşa cum s-a întâmplat şi la Gaudeamus.

Fiecare cumpărător al cărţilor semnate Amita Bhose va primi primele strofe ale Luceafărului tradus în bengali de către domnia-sa!

Fiecare cumpărător al Fetei bătrâne va primi o dedicaţie pe loc, oferită de către autoare. (bineînţeles, dacă se doreşte acest lucru). Indicat ar fi să se dorească, fiindcă autograful va fi valoros peste ani!

Sperăm să vă întâmpinăm şi cu o nouă apariţie editorială - Eminescu şi India, de Amita Bhose - şi vă aşteptăm la lansarea acestei cărţi programate pentru 4 octombrie, ora 15:30.

Dacă nu doriţi să cumpăraţi nici o carte poate aveţi două minute libere să as…

O fotografie...

Imagine
...la care ţin mult.

Gaudeamus, carte şcolară şi nu numai

Eu nu ştiu ce-şi doreau ceilalţi. Eu ştiu ce mi-am dorit eu în aceste şapte zile de târg de carte: să vorbesc despre Didi, să o fac cunoscută celor care nu auziseră de ea - şi au fost mulţi - , s-o readuc în memoria celor care-i ştiau opera. Oamenii trăgeau un proverb bengalez dintr-un coşuleţ de bambus care i-a aparţinut lui Didi, răsfoiau dicţionarul bengali-roman, adus ca mostră a muncii titanice de profesor, se uitau cu admiraţie la fotografia lui Eminescu de pe coperta IV a cărţii Kabita:Eminescu, conţinând cele 35 de poezii traduse în bengali de Didi. Îi ascultau povestea şi unii oftau, alţii poate că ar fi fluierat a admiraţie dar locul nu le permitea, alţii se minunau. Pentru mine au fost şapte zile în care Didi a fost acolo, lângă mine, la standul de carte. Şi fiecare om care a avut răbdare să asculte câteva cuvinte despre Didi a plecat mai senin şi luând cu el şi numele lui Didi.

În şapte zile am întâlnit mulţi oameni. M-a impresionat în mod deosebit un băiat de vreo 12 ani …

Cronica Fetei bătrâne la 4arte

Mulţumesc autoarei recenziei, Cristina Mitrea...

http://www.4arte.ro/2009/09/23/7794-cum-s-a-facut-de-am-ramas-fata-batrana-11-povestiri-contemporane/

Prima zi la Gaudeamus

Imagine
Vă aşteptăm şi zilele următoare!




Veniţi la Gaudeamus?

Vã aşteptãm în Parcul Herãstrãu, intrarea Charles de Gaulle (la cariatide), la Târgul de carte Gaudeamus.

Ne gãsiţi la standul 21, de duminicã, 20 septembrie, pânã sâmbãtã, 26 septembrie, între orele 11-19.

Vã vom oferi cãrţile editurii cu 20-40% reducere faţã de preţul din librării!

Fiecare vizitator al standului va primi... un mic suvenir tipãrit!

Fiecare carte cumpãratã a scriitoarei, traducatoarei, eminescologului si profesoarei AMITA BHOSE va fi însoţitã de un fragment inedit din Luceafãrul, tradus în bengali de cãtre autoare.

Iar fiecare exemplar cumpãrat din Cum s-a fãcut de-am rãmas fatã bãtrânã va avea o dedicaţie oferitã, pe loc, de cãtre autoare.

Aşa cã nu ne ocoliţi!

Detalii despre cărţi pe site-ul

www.edituracununidestele.ro/

Zi de septembrie la Marea Neagră

Imagine
Turismul românesc la Marea Neagră s-a încheiat deşi doar turistul se încăpăţânează să nu creadă asta. Totul în jur o dovedeşte, şi numai marea se revoltă în faţa mizeriei de pe plajă. Şi, de pe tot litoralul românesc, numai marea mai merită privită.
Eforie Nord, 13 septembrie 2009.






Zgomotele oraşului

- Cum suportaţi? m-a întrebat mama asta-vară şi apoi, văzându-mi expresia mirată, m-a lămurit. Se referea la sirenele ambulanţelor care-şi trimiteau semnalele ascuţite în oraşul îmbâcsit de caniculă.
- A, nici nu le mai auzim, i-am răspuns şi mi-am amintit de linia ferată care se afla la 100 de metri de casa copilăriei. Aceeaşi întrebare ne era adresată de către cei care veneau la noi acasă, referindu-se la zgomotul trenului: "Cum suportaţi?". Primeau acelaşi răspuns: "A, nici nu-l mai auzim!"

Sunt zgomotele locului în care stai, zgomote cu care te obişnuieşti, pe care nu le mai auzi. Când sunt însă pe stradă, din toată agitaţia oraşului, sirenele ambulanţelor sunt primele pe care le aud. De sunt pieton, mă uit îngrozită la ambulanţa care încearcă să-şi facă loc printre maşini, înaintând cu greu, ca un om bătrân printre nămeţi. De sunt şofer, imediat ce aud sirena mă fac mică, mă înghesui în maşina din dreapta mea, făcând semne disperate că în spate, undeva, e o ambu…

Mintea unui bărbat şi mintea unei femei

Citesc un articol-opinie despre agresiunile verbale şi fizice asupra femeilor. Agresori: bărbaţii. Autorul articolul: un bărbat. Un fel de îndemn la demascarea agresorilor, adresat femeilor. Şi de ce e nevoie de acest îndemn? Pentru că - şi acum citez din articol: "Femeile tac. Le este prea greaţă să pomenească despre asta (agresiuni - n.a.). Multe s-au obişnuit, aşa cum ne-am obişnuit toţi cu manelele, gropile, praful, ipocrizia, prejudecăţile, birocraţia şi corupţia. Unele şi-au creat un sistem de apărare, un soi de barieră-filtru care le face să nu mai perceapă agresiuile verbale sau vizuale. Sau să le uite foarte repede, dacă totuşi au trecut cumva de acest scut de protecţie. Dar, dacă la întreb, îşi amintesc. Soţia mea spune că nici măcar nu merită să vorbească despre aşa ceva, ce rost ar avea să discuţi despre toate gunoaiele şi rahaţii - umani sau de câine - peste care dai într-o zi în acest oraş minunat? O înţeleg, dar, pe de altă parte, dacă această agresiune continuă s…

Ţigări am, băieţi...

...Şi vorba cântecului moldovenesc, "avem di tăti": maieuri 5 la 10 lei, bureţi de baie, levănţică, telefoane şi prosoape, şerveţele umede şi umbrele.

Uneori, îi vedeam cum îşi strâng marfa şi dispar, semn că poliţia e prin preajmă. De la o vreme nici nu mai dispar, semn că poliţia îi lasă în pace. Ar putea spune - poliţia - că nu are ce sa le facă, aşa că mai bine îi ignoră. Deşi ar avea ce să le facă: să le confişte marfa, să le dea nişte amenzi, pentru că sunt vânzători ambulanţi fără acte. Şi sunt precum ciupercile otrăvitoare: mulţi şi peste tot, oriunde găsesc un vad - metrou, piaţă. Se strâng, de fapt, precum şobolanii care au mirosit că e rost de hoit.

Lucrurile sunt mai simple decât par, totuşi: dacă n-ar fi cerere nu ar fi nici ofertă. Toată lumea ştie că telefoanele sunt furate: de la mine, de la tine, de la fiică-mea. O colegă de-a fiicei mele şi-a găsit în piaţă telefonul furat cu o seară în urmă. Şi ce-a făcut? Şi l-a cumpărat, pentru că "ţinea la el"…

Proverbul săptămânii

Imagine
Şi un elefant cade dacă face un pas greşit.

(din cartea Proverbe şi cugetări bengaleze, culese şi traduse din bengali de Amita Bhose, aparută la editura Cununi de stele)

Mai multe pe www.edituracununidestele.ro

Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână

Imagine
Fragment din povestirea "Dincolo de cruce", din volumul "Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână".

...Culcat pe spate, privea cu un ochi întredeschis toată agitaţia pe care o stârnise prin gestul său aşteptat de atâta vreme dar amânat cu o îndărătnicie care-l caracterizase toată viaţa. Căci toată viaţa lui se pusese de-a curmezişul, făcând exact invers decât restul lumii, dintr-o încăpăţânare moştenită de la taică-său şi pe care, la rându-i, găsise cu folos s-o transmită şi celor doi copii ai săi pe care reuşise să-i strângă lângă el acum, în această sâmbătă de august. Lui nu-i adusese mare lucru această încăpăţânare, de multe ori vecină cu prostia, dar cel puţin avusese avantajul de a nu-şi fi dat seama de neajuns. Copiii lui însă găsiseră de cuviinţă să încerce să scape de această moştenire care, după cum putuseră constata singuri, le adusese numai belele. Că nu reuşiseră tot timpul, era de la sine înţeles, dar cel puţin se străduiau.
- Şi dacă m-aş ridica acum în …

De la zaţul de cafea la mucul de ţigară aprinsă

Imagine
Explicaţie foto:
De ce la ei se poate şi la noi nu? Şi nu, nu este machetă.

Privesc mucul de ţigară fumegândă de pe aparatul de aer condiţionat, poposit lângă stropii de bulion închegaţi deja de soarele lui septembrie. Ieri am şters aparatul, cu mare silă, de resturile aruncate de către cei care locuiesc la etajele superioare. Cam aceleaşi resturi găsesc şi pe maşină. Nu, n-are nimeni nimic cu mine. Şi celelalte aparate de aer sunt pline de mucuri, de mâncare, pungi, cârpe. Din când în când, în jardiniera de pe balcon (aşezată în interiorul balconului) găsesc mucuri de ţigară, pachete de ţigări goale. Că ar fi prin bloc vreun piroman e exclus, ar fi încercat şi altfel. N-am altă explicaţie decât că lumea e nesimţită. NESIMŢITĂ. Oamenii s-au mutat la oraş dar au rămas, în sinea lor, tot ţărani. Nu ţăranii aceia bine crescuţi, cu un bun simţ cuminte, ci ţăranii agresivi, care au în sânge memoria closetului din fundul curţii şi lenea de a ajunge până acolo, aşa că-şi fac nevoile unde le vi…

Pippi Şoseţica, spaima zmeilor

A fost odată ca niciodată o fetiţă care asculta poveştile citite de mama sa, căci deşi era de vremea şcolii, aşa o toropeală o prindea spre seară încât nimeni, cu nici un chip, nu reuşea să o determine să citească de una singură. Fetiţa asculta cuminte, ca orice fetiţă pregătită de culcare şi doar întreruperile-i dese lăsau să se înţeleagă că nu adormise încă: „Da’ ce-nseamnă „sfredeluş””? „Da’ „costor””? „Da’ „au dat iuruş prin sat””? „Da’ „cu toată lumea se nărăvesc””? Acuma mama, obosită după o zi de lucru, nu găsea întotdeauna sinonime pe măsura înţelegerii copilului ei, e drept că-i era greu să le găsească şi pentru ea, iar fetiţa îşi arăta nerăbdarea, încă înainte de a fi lămurită: „Şi? Şi mai departe?”, ceea ce nu era deloc în favoarea firului poveştii. Că „Spaima Zmeilor” a lui Ioan Slavici era un basm cu arhaisme greu de dezlegat mama pricepu până la urmă, dar se miră cum de şi altele puneau la grea încercare memoria ei de adult. „Procleta”, bahniţă” şi expresii precum „flecă…