Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2009

Cum s-a făcut de-am ajuns sperietoare dar şi cadou de Crăciun

La târg a venit lume fel de fel. La un moment dat o doamnă a întins mâna spre Fata bătrână, întrebând:
- Acesta e ultimul roman al lui Carmen Muşat?
- A, nu e vorba de criticul literar, autoarea mai are un Coman în coadă, i-am răspuns.
Doamna şi-a tras mâna imediat, ca arsă, şi s-a îndepărtat, fără un cuvânt.

Însă o altă doamnă a cumpărat Fata bătrână pentru nepoata ei, care împlineşte 18 ani de Crăciun. Iată cum am ajuns cadou de Crăciun, şi ce Crăciun, al majoratului!

Şi ecouri de la Gaudeamus....

Şi cum se zice, cei din urmă vor fi cei dintâi...

http://viewmorepics.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewPicture&friendID=440115278&albumId=1289837&page=2

Mulţumim prietenilor de la www.4arte.ro pentru că ne-au alăturat unor nume mari ale literaturii şi ale lumii editoriale (suntem lângă Herta Muller.....)

Şi a cincea zi la Gaudeamus...

Imagine
La standul Cunuilor de stele a fost mereu veselie. Am dăruit proverbe bengaleze şi oamenii s-au înseninat. S-au interesat de Amita Bhose sau au aflat de Amita Bhose, i-au răsfoit cărţile sau i le-au cumpărat. Am primit felicitări şi încurajări... Cel mai mic stand de la Gaudeamus, al Cununilor de stele, a avut însă vizitatori prietenoşi şi curioşi. Şi mulţi, mai ales sâmbătă şi duminică. Şi doresc să le mulţumesc pentru că s-au oprit în faţa standului Cununilor de stele.

A patra zi de Gaudeamus

Imagine
Am avut şi o lansare - Eminescu şi India...
alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5409265468823432770" />







Ana şi o doamnă realizatoare de la TVR, interesată de Ciufulici...


Gaudeamus ziua a treia...

Imagine
Astăzi, un domn vorbea la telefon in timp ce trecea pe lângă stand. Privirea i-a rămas pe "Eminescu şi India" şi l-am auzit spunându-i celui/celei de la telefon:
- Vorbim mai tîrziu, că am găsit o carte pe care o căutam din clasa a XII-a.
Şi cred că avea cam 35-40 de ani.

Şi-atunci să mă mai întreb dacă sunt pe drumul cel bun?

.

Cununi de stele la Gaudeamus - ziua a doua

Imagine
Şi suntem acolo şi zilele următoare....

Ieri - am cunoscut-o pe fiica lui Mircea Vulcănescu, o doamnă distinsă, căreia îi mulţumesc pentru cărţile pe care mi le-a oferit....

Au vizitat Cununile de stele prieteni ai editurii - prieteni făcuţi în timpul altor târguri de carte - şi îmi permit să-i numesc prieteni şi să le mulţumesc pentru că-mi dau forţă să merg mai departe..

Azi l-am cunoscut personal pe domnul Dan C. Mihăilescu.

Şi mâine....

A doua zi de Gaudeamus

Dragii noştri,

Ne-am mai dumirit: lângă standul Herald, parter, sunt nişte scări. Dacă le urcaţi şi faceţi dreapta, Cununile de stele sunt la 20 de metri, lângă standul de manifestări pentru copii.

Vă aşteptăm cu noutăţi, reduceri, gânduri bune.

Gata pentru Gaudeamus

E mare Romexpo şi sunt cam 125 de edituri participante. Standul Cununilor de stele e poate cel mai mic de la Gaudeamus şi cei ce vor ajunge la Târgul de carte şi vor dori să salute şi Cununile de stele au cam următorul reper: de la intrarea principală, unde se rup biletele, in dreapta, cam la o sută de metri. Intrarea in dreapta, la nivelul intrării în expoziţie, e blocat şi pentru a ajunge la Cununi coborâţi scările principale, vă aşezaţi frumos cu faţa la scări şi vă uitaţi în diagonală, acum în stânga voastră. Undeva, sus, la mezanin, o să vedeţi sigla Cununilor. Cred că v-am lămurit buştean, acum iată, nici eu nu mai ştiu să ajung la stand. Oricum, e standul 224, nivelul 3.20. Dacă nu vreţi să vizitaţi Cununile aveţi o scuză: ziceţi că nu aţi găsit standul.

Eu vă aştept, totuşi. Şi pe cei pe care-i cunosc şi pe cei pe care nu-i cunosc.

Aşadar, să ne vedem sănătoşi printre cărţi!

Ciufulici, din ţara de pitici, la Gaudeamus

Imagine
La Gaudeamus o să fie şi "Ciufulici", editura Cununi de stele inaugurând astfel colecţia „Cununi de stele pentru copii”.

Ana Coman are 14 ani, e elevă în clasa a VIII-a şi membră a Corului de copii Radio. Pe la nouă ani voia să devină scriitoare, drept pentru care a început vreo cinci romane. Poate nerăbdarea vârstei a făcut-o să le abandoneze şi să se dedice poeziei şi poveştilor. A umplut un caiet cu o viteză de invidiat după care… l-a uitat într-un sertar.
Literatură de sertar? Se poate spune şi aşa, din moment ce unele poezii sunt datate 21 ianuarie 2005. Acestea fac obiectul unui volum separat de „Ciufulici”, scris în aceeaşi perioadă.

Ciufulici din ţara de pitici, eroul cărţii de faţă, este un năzdrăvan care are „doi fraţi, două surori/ce se-mbracă-n multe culori” şi… dar mai bine să-i descoperiţi singuri povestea scrisă cu talent şi candoare copilărească. Cu siguranţă îl veţi îndrăgi pe Ciufulici, cel din ţara de pitici, personaj creat de Ana la vârsta de nouă ani, câ…

Concertul, de Radu Mihăileanu

Şi dacă mergeţi la vot şi vreţi apoi să uitaţi lumea reală, pentru două ore, intraţi la cinema Studio - sala e renovată, adevărat, un iz de mucegai se mai simte, ca la hotelurile vechi, dar nu veţi auzi telefoane mobile sunând şi nici comentarii. "Concertul" lui Radu Mihăileanu ruelază, cred, de două zile. Abordând din nou drama evreilor (tatăl regizorului, evreu, a fost deportat), Concertul e la fel de optimist şi emoţionant ca şi Trenul vieţii. Cu umor, ironie, regizorul ne duce la Paris dar şi pe străzile Moscovei (recunoşti însă străzile bucureştene), împreună cu destinele frânte ale unor oameni uniţi prin muzică. Muzica nu moare niciodată, acesta pare a fi mesajul. Frumuseţea artei dănuie şi în numele artei oamenii se sacrifică. Ideea nu e nouă, dar modul cum e pusă în scenă e original.

Aşa că, după vot, înfrumuseţaţi-vă ziua. "Concertul" e unul dintre filmele acelea care nu au replici mari şi memorabile iar rolurile principale sunt împărţite între mulţi, foa…

De ce merg la vot

De ce merg la vot? Pentru că nu-l mai vreau preşedinte pe Băsescu. E un motiv puternic care-mi învinge lehamitea de lumea politică. Nu am alternativă dar un lucru ştiu clar: nu mai vreau să fie iar Băsescu preşedinte. Aşa că merg la vot ca să anulez un vot dat lui Băsescu.
Veniţi şi voi la vot?

Cununi de stele la Gaudeamus

Imagine
Mai sunt câteva zile până la Târgul de carte Gaudeamus - 25-29 noiembrie...

Editura „Cununi de stele” va fi aproape de cititori dar şi de stele la Târgul de carte Gaudeamus, standul fiind situat la etajul I. Tânăra editură care nu are nici un an de activitate are însă titluri „mari” şi vă aşteaptă în fiecare zi a târgului cu reduceri între 20-40%. Fiecărui trecător prin faţa standului i se va oferi un suvenir… tipărit şi fiecare cumpărător al unei cărţi semnate Amita Bhose va primi versuri ale lui Eminescu traduse în bengali de către cea care a făcut cunoscut numele poetului în India. Da, e vorba tot de Amita Bhose, scriitoare, cercetătoare, traducătoare, profesoară de bengali, sanscrită şi civilizaţie indiană.

Sâmbătă, 28 noiembrie, ora 17, sunteţi aşteptaţi la lansarea cărţii „Eminescu şi India”, lansare care va avea loc la stand. "Eminescu şi India" reprezintă „cea mai amplă şi mai sistematică tratare a problemei relaţiilor dintre gândirea indiană şi opera lui Mihail Emin…

Haideţi la mare?

Imagine
Fără comentarii...

Invitaţie

De ajungeţi luni, 16 noiembrie, prin centrul Capitalei, pe la ora 18, cu scopul de a va recrea, atunci veniţi la Sala Mică a Palatului, la concertul Corului de copii Radio şi al Corului Sound, ambele dirijate de domnul Voicu Popescu. Intrarea e liberă şi nu ştiu cu ce vă va încânta Corul Sound dar Corul de copii vă va delecta cu concertul "Amprente", pe care l-a susţinut anul acesta în Suedia şi Bulgaria.

I-aţi ascultat vreodată?

Marea, în noiembrie

Imagine
Mamaia, în noiembrie

India – victima Universităţii Bucureşti

Imagine
Pentru că mulţi m-au întrebat de ce i s-a desfiinţat postul Amitei Bhose, care l-a tradus pe Eminescu în bengali şi a făcut cunoscută literatura română în India, iată şi explicaţia, dată chiar de către Amita Bhose.

"20 octombrie 1990

Într-o bună zi din 1978 am fost invitată la rectoratul Universităţii din Bucureşti. Cum am intrat, domnul rector academician George Ciucu m-a întrebat: „Aţi adus cererea?” Când a văzut că am picat parcă din lună, a adăugat: „Fetele noastre nu v-au spus nimic?” Persoanele de la Relaţii externe m-au lămurit că s-a înfiinţat un post de lector – deocamdată suplinitor – de sanscrită şi bengali şi că Universitatea aşteaptă să-mi depun actele şi o cerere. Aşa a început cariera mea universitară la Bucureşti. A fost şi un preludiu, la care voi reveni imediat.

După atâtea biografii ale securiştilor şi infractorilor, cred că cititorii nu se vor plictisi de unele reflecţii nostalgice ale unui fost universitar, ale unui om care la îndemnul sufletului său a venit d…

Eu chiar nu înţeleg...

... Cum de unii sunt în topul blogurilor. Au numai postări video sau fel de fel de sondaje, prostii luate din alte părţi. Adică nimic original. De ce aş citi ceva pe un blog al cuiva care a luat ceva dintr-un ziar sau de pe un alt site?

E o întrebare retorică. Dar pot să mă întreb. Şi ca să-mi crească şi mie traficul o sa pun la etichete gripă porcină, guvern remaniat, Băsescu şi Elena Udrea. Şi Patapievici şi Mircea Badea. Na!

Povestea unor guguştiuci

Imagine
Era bătrână, pletoasă şi acoperea jumătate din ferestrele apartamentului, dând o umbră plăcută în timpul caniculei. În salcia bătrână îşi făcuse cuib o pereche de guguştiuci şi de la fereastră asistasem la desfăşurarea vieţii de familie: clociseră pe rând (cel puţin mie aşa mi se părea) şi se gospodăreau în aşa fel încât să aducă mâncare celor doi pui care, în timp, nici nu mai aveau loc în cuib. Părinţii stăteau lângă, pe cracă.
- Suntem oameni buni! îmi spusese brusc fiică-mea la un moment dat, în timp ce privea puii de guguştiuci care-şi scuturau puful.
- De ce? am întrebat-o eu surprinsă de afirmaţie.
- Păi dacă şi-au făcut cuib porumbeii în salcia noastră, atunci înseamnă că suntem oameni buni, nu?

Era bătrână, pletoasă. Câţi ani avea? Mulţi, era din secolul trecut. Şi într-o seară, pe la 8, în timpul unei furtuni, s-a rupt. Braţele ei s-au despicat şi trunchiul a strigat şi el, desfăcându-şi lemnul bătrân. Şi s-a oprit în portbagajul maşinii noastre, pline cu exemplarele din Cum s-…

Destinul sunt ceilalţi

Era alb, mic şi jucăuş, împiedicându-se în picioarele unui bărbat care încerca să scape de el, alungându-l cu o sacoşă din fâş. Privindu-l de pe partea cealaltă a trotuarului, gândi: "Ce-ar fi dacă l-am lua acasă?!" Ştia că şi-ar fi încălcat regula, singura regulă de altfel pe care n-o încălcase şi pe care şi-o promisese sieşi să o ţină. "De ce nu-mi luaţi şi mie un câine? Toată lumea are un câine!" se lamentase şi se mai lamenta periodic încă fiica ei. Fiica ei venea cu argumente, ea, cu contrargumente. Un câine într-un apartament? A, nu, niciodată! Încălcase toate regulile impuse însă pe aceasta nu şi iată, trecuseră ani buni. Totuşi, văzând căţelul acela vagabond, jucăuş, îşi puse întrebarea: "Ce-ar fi..."

Trecu însă mai departe prin frigul oraşului, ignorând remarca fiicei: "O, ce drăguţ e...!" După cinci metri auziră un schelălăit, ascuţit, a durere. În mijlocul străzii, căţeluşul alb se zvârcolea. Dădu se se ridice dar căzu neputincios la…