Postări

Se afișează postări din decembrie, 2009

Viaţa e în altă parte

Imagine
Din fericire, în România nu există numai pârtia de la Predeal.

Speranţă



Peisaje de ...iarnă.


Premiul cel mare......

Imagine
De la Carmen am primit un premiu si il postez cu drag. Pentru ca stiu ca e din suflet.

La multi ani tuturor.

Crăciun fără zăpadă

Imagine
De Crăciun am plecat din Bucureşti, în căutarea zăpezii. Doar la Predeal se mai schia, şi şi acolo cu chiu cu vai. Dacă vrei să ai o imagine a României de azi te uiţi la fotografiile făcute chiar de Crăciun, pe pârtie. Jumătate de pârtie e plină de oameni care stau, pur şi simplu, şi cască gura. Cam aşa e şi în viaţă. Cam jumătate dintre oameni cască gura şi-i încurcă pe ceilalţi. Câţiva s-au şi încăierat, căci nimeriseră unii peste alţii pe pârtie. Două generaţii: puşti cu snowbord şi părinţi de vreo 45 de ani care-şi păzeau odraslele pe schiuri. Strigături, chiuituri.

Privind pârtia aia când în sus, când în jos, am avut în faţa ochilor bilanţul României pe ultimii ani: o adunătură din ce în ce mai prost crescută şi mai egoistă.

La mulţi ani, Românie!






Salut voios de pionier

... astăzi, TVR Cultural, ora 17,55.

Primul interviu....

http://www.ziarullumina.ro/articole;1119;1;32084;0;Poezii-pentru-copii-scrise-de-un-copil.html

Articol de Raluca BRODNER, apărut în ziarul Lumina, duminică, 27 Decembrie 2009


„Oamenii trebuie să creadă mai mult în ceea ce fac şi să nu renunţe de la prima nereuşită“


În urmă cu cinci ani, Ana a început să scrie versuri. Aşa, deodată. Ca şi acum, citea foarte mult şi s-a gândit că, dacă alţi oameni pot scrie, ea de ce n-ar face-o? Avea nouă ani şi, pe când cei mai mulţi copii zburdau de mână cu copilăria, Ana luase hotărârea să devină scriitoare. De fiecare dată, când simţea că mintea îi musteşte de idei năstruşnice şi că imaginaţia nu mai putea rămâne captivă, se aşeza la masa de scris.



Prima şi prima dată a început să scrie romane; a avut energie pentru cinci astfel de cărţi, printre care şi o serie ştiinţifico-fantastică, parte din ele neterminate.

În atmosfera caldă de acasă, având modelul mamei sale, jurnalista Carmen Muşat Coman, care a renunţat la cariera de profesor de franceză pentr…

Am cravata mea…

Imagine
…sunt pionier! Ieri, în sala de concerte a Radiodifuziunii Române au răsunat, după 20 de ani de la Revoluţie, cântecele patriotice ale vremurilor comuniste. „Salut voios de pionier”, concert susţinut de Corul de copii Radio şi Corul Sound, dirijate de domnul Voicu Popescu, a fost un spectacol eveniment. Îmbrăcaţi în costume de pionier – recreate cu destulă dificultate, mai ales accesoriile: inelul cravatei, insignele (oare dacă aruncăm istoria la coş devenim dintr-odată mai buni?) – membrii Corului de copii au intonat – da, e un termen corect – cântecele cu care am crescut noi, părinţii adolescenţilor de astăzi. Între cântece, glasuri de copii se auzeau râzând, recitând ghicitori, poezioare şi-ţi puteai imagina copiii prinşi în jocurile inocente ale vârstei. Pentru că jocurile sunt aceleaşi, inocente, visurile însă se frâng când sunt prinse într-un regim totalitar. Pe un ecran, în spatele scenei, se derulau, obsesiv, imagini de acum 20 de ani. O istorie pe care mulţi au vrut-o uitată…

Salut voios de pionier

Pentru că nu avem voie să uităm şi pentru a nu repeta greşelile:

De Crăciun...

... avem aşa: la patru cărţi comandate, 20% reducere şi taxe poştale incluse plus a cincea carte, la alegere, cadou din partea editurii. Care editură? Editura Cununi de stele. www.edituracununidestele.ro

Nu sunt ele multe, cărţile editurii, dar cred că fiecare dintre ele poate fi dăruită de Crăciun. În fiecare dintre ele e şi un pic de dragoste şi să ştiţi că, aşa cum spunea o doamnă de la Gaudeamus, "sunt menite" (că nu-şi explica de ce s-a întors de două ori la stand ca să cumpere Proverbele bengaleze).

Iar de doriţi să vă încercaţi şi norocul, mai avem concursuri pe www.121.ro (Scrie-i Moşului şi Cartea de sub brad) şi pe www.4arte.ro

Sa aveţi weekend frumos!

Despre mândrie

Tot căutând ceva prin calculator - ca o babă într-un coş cu zdrenţe - mi-am amintit de o întâmplare. Acum ceva ani, eram cu Ana la un concert de chitară. Spectatoare. Lângă mine, o doamnă în vârstă care părea a nu mai fi vorbit de mult, dacă mă ghidam după debitul ei. Şi-mi vorbea, şi-mi vorbea... Era totuşi înainte de începerea concertului. Aflu că e mama celui care avea să susţină concertul, o felicit, era foarte mândră. Află că şi Ana cântă la chitară şi, foarte amabilă, îi urează:
- Să dea Dumnezeu să ajungi aşa faimoasă ca băiatul meu şi să cânţi la fel de bine ca el!

A început concertul, s-a încheiat concertul. Interpretul, mediocru. De fapt un bun tehnician dar nu se vedea deloc talentul. El doar interpreta. Nu se crease nici o legătură între el şi instrument. Era ca un elev conştiincios, care se străduieşte, repetă, transpiră dar nu are acel 1% geniu.

Când s-a terminat concertul, eu şi Ana ne-am uitat una la alta şi ea a zis:
- Mai bine nu.
Adică: Mai bine să nu devin faimoasă ca e…

Salut voios de pionier

Ghici ghicitoarea mea

Imagine
(foto Adina Bărăgan)

Ziua buna,

Astăzi, o ghicitoare: de când e fotografia si ce reprezintă?

Zi buna,

Carmen

Despre librari

De când cu editura, sunt mai atentă la comportamentul librarilor. Recunosc ca până anul acesta i-am ignorat - iertare! - si ma adresam lor numai când trebuia să plătesc o carte. Eram, cred, un cititor atipic, de fiecare dată când intram în librărie ştiam ce căutam.

Anul acesta însă am avut parte de librari cât pentru viaţa de până acum. De pildă, ieri: am fost la Cărtureşti şi la parter se află Fata bătrână. Am rugat un domn să-mi permită să pun banderole pe cărţi - unii dintre voi le ştiti, cele cu Best seller de Cucuieţii din Deal. Amabil, a chemat-o pe domnişoara care se ocupa de raion. Cum să nu! Doriţi să le aduc şi pe cele din depozit să le punem? Nu, mulţumesc, a fost răspunsul, măcar să se vândă acestea. La etaj, o altă domnişoară m-a ajutat să dau de urma cărţilor editurii şi chiar s-a dus în depozit după un titlu care se epuizase la vânzare. Mulţumesc frumos, n-aveţi pentru ce.
Să nu vă imaginaţi însă că eram singură în Cărtureşti. Nu. În timpul acesta oamenii veneau, plecau,…

Proverbe şi cugetări bengaleze

Astăzi, câteva cugetări:

Aşa cum fierarul mereu înviorează focul cu ajutorul foalelor, alege-ţi întotdeauna ca asociat un om virtuos, ca să-ţi păstrezi puritatea sufletului.
Învăţăturile lui Sri Ramakrishna


Iubirea devine o tragedie când omul nu poate accepta individualitatea celuilalt, ci vrea să-i recreeze personalitatea, după gustul său.
Rabindranath Tagore, Ultima poezie.

Omul bun se adună cu cei buni, omul rău cu cei răi, iar bunii, niciodată cu răii.
Bharat Chandra Ray, Opere.

Proverbe...

Am uitat să specific că proverbele sunt structurate pe teme - frumuseţe, hoţie, prostie, lăcomie, in ordine alfabetică.

Şi că în afara Cuvântului înainte mai conţin şi Cronologia vieţii şi operei Amitei Bhose şi că pot fi cumpărate direct de la editură cu 20% reducere faţă de preţul din librarii - dar atenţie, mai bine o luaţi din librarii dacă nu cumpăraţi mai multe cărţi şi nu însumaţi 50 ron, ca taxa de expediţie vă omoară (7-8 ron)şi vă spun eu că nu mai găsiţi nici o carte de făcut cadou la 15 ron care să arate şi bine să aibă şi conţinut şi...gata, stop!

Proverbe şi cugetări bengaleze

Imagine
Prima carte a editurii Cununi de stele, apărută în martie anul acesta, a fost Proverbe şi cugetări bengaleze. Amita Bhose - Didi - le-a cules din antologii de proverbe aflate în bibliotecile din Anglia, când se afla în vacanţă. Le-a tălmăcit apoi în română, pentru noi. Astăzi vă voi delecta cu câteva proverbe. Mâine, câteva cugetări ale marilor scriitori bengalezi - Tagore, Chandidas, Vidyapati...


Planta agăţătoare e duşmanul pomului; vorba e duşmanul omului.

Inteligenţa înseamnă putere.

Vinul te îmbată, dar linguşirea te îmbată şi mai mult.

Focul, apa şi mintea îţi sunt de folos cât timp ştii să le foloseşti.

Cu vorba câştigi un elefant, cu vorba cazi sub picioarele unui elefant.

Vecinii se încălzesc când ţie îţi arde casa.

Nu vinde aurul cu preţul sticlei.

Nu trebuie să laşi nici o urmă a focului, a datoriei şi a bolii.

Focul mic te încălzeşte, focul mare te arde.

Unii se plâng că n-au mâncare, alţii se plâng că n-au poftă.

După ce ai tăiat rădăcinile e inutil să stropeşti frunzele.

Ge…

De ce nu vreau să emigrez

Dintr-o mulţime de motive. Pentru că în altă ţară, cu reguli stricte, unde, sub semnul amenzilor, aş şti clar ce e permis şi ce nu, aş risca să trăiesc o sută de ani, or, nu vreau să fiu o povară pentru copiii mei. Restul de neuroni care mi-a mai rămas s-ar putea dubla graţie lipsei traumatismelor sociale şi nu doresc să-mi vină pofta de a fi studentă la 60 de ani.

N-aş mai fi martoră acum, când fiică-mea e clasa a opta, la reformele din învăţământ care încurajează şpaga pentru note mari de intrare la liceu. Şi unde ar mai auzi copilul meu, la şcoală: „Sunteţi nişte proşti! Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu!”? Deşi, fără părtinire, ei chiar nu sunt nişte proşti, în comparaţie cu occidentalii, au numai nişte programe şcolare încărcate. N-aţi văzut câţi olimpici avem la matematică?

Şi mie-mi place matematica, totuşi, mai am de învăţat, şi unde în altă parte dacă nu aici, de la pensionarii care scad întreţinerea la bloc, plata telefonului, a medicamentelor şi a pâinii dintr-o pensie de …

Ciufulici, între Herta Muller si Politist, adjectiv

http://www.stiridebine.ro/ciufulici-poezii-copii-scrise-copil

Iată-l pe Ciufulici, ajuns între nume mari...

Ninge!

Pândesc de câteva zile dansul fulgilor de nea. Şi totuşi, acesta mi-a fost semnalat de fiica mea, dovadă, dacă mai era nevoie, că sufletul copilului este mereu deschis bucuriei, pe când cel al adultului are nevoie de pregătire, ca pentru tot ce face. De-asta şi ratăm noi, adulţii, marile evenimente. Ne pregătim prea mult starea sufletească şi tot repetând, riscăm să trecem pe lângă moment.
Ninge!

Ciufulici din ţara de pitici vine la tine acasă

Imagine
... Cu 30% reducere faţă de preţul din librarii, adică 7 lei în loc de 10. Fiindcă Moş Crăciun e pe drum si-şi umple tolba cu cărţi minunate pentru copii. Or, Ciufulici e un năzdrăvan crat de mintea unui copil iar isprăvile lui, puse în versuri de un copil de 9 ani, pot fi şi colorate. De aceea, atât părinţii, bunicii cât şi copiii vor găsi în Ciufulici un prieten de...poveste.

Moşul are "moacă" de nesimţit

Alaltăieri m-a sunat un domn de la o gradiniţă particulară. S-a prezentat şi nu prea, dar sunase ca să facă o comandă de 25 de exemplare din Ciufulici, pentru copiii grădiniţei, dar din partea lui Moş Crăciun.
- Mi-a plăcut ideea, zice domnul. Şi când i-am mai văzut şi moaca ăleia mici... ("moaca ăleia mici" fiind fotografia autoarei de pe coperta IV, autoarea având 9 ani)
Stabilim ca a doua zi să mă sune la ora 10, ca să ne întâlnim în cursul zilei. La ora 10, telefonul - mut. La ora 11,40 îl sun eu. Îl sun şi... îmi respinge apelul. Şi asta a fost tot.

Eu nu-i înţeleg deloc pe oamenii aceştia. Nu înţeleg cât de nesimţit poţi să fii ca să reacţionezi ca ultimul golan din cartier.Hai, înţeleg ca ultimul golan din cartier să respingă un apel. Dar nu înţeleg cum de un director de grădiniţă se comportă astfel. Normal era să sune la ora stabilită şi să spună:
- Mă scuzaţi, dar am renunţat la idee, nu mai doresc să iau Ciufulici.

Dar, nu. Nu numai că nu a sunat dar a mai şi respins …

Moi a câştigat

Am avut un concurs pe www.dono.ro despre...fata bătrână. După mine, a câştigat...
http://dono.ro/castigatorul-concursului-despre-fete-batrane-este/

Intraţi şi citiţi.

Sunt o doamnă sau nu?

Imagine
Zilele trecute am primit o scrisoare de la BCR. O deschid şi încep să citesc:

"Stimată doamna Carmen Coman,

Te-ai gândit vreodată că poate fi simplu, sigur şi avantajos să ai un card de credit?" Blablabla, totul era in acelasi ton, persoana a doua singular.

Acum eu chiar nu înţeleg: sunt sau nu o doamnă? Şi stimată pe deasupra? Sau poate că directorii executivi - că sunt doi! - care mă asigură la final de stima lor deosebită şi-or fi dat seama după formula de adresare că eu sunt aia pe care un angajat al BCR a lăsat-o să aştepte o juma de oră la rând, sub pretext că nu mai e nici un lucrător in sediul băncii, ca să apară un angajat, de la masă, desigur, taman când m-am aşezat pe scaun. Şi aşa au dedus ei că nu merit stima lor din moment ce n-am făcut scandal. Păi, nu?

Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână

Imagine
Pentru că avem trei concursuri cu premii în cărţi pe www.4arte.ro, www.dono.ro si www.121.ro m-am gândit (iertare celor ce au mai citit) să postez un fragment din Fata bătrână. Nu de alta dar ca să vedeţi dacă merită au ba să concuraţi. Eu zic totuşi să concuraţi, pentru că autograful, peste ani, va fi valoros. Deci...succes. Concursurile sunt pe bune.



Fragment din Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână

Un lucru ţin să lămuresc de la bun început, căci nu vreau că vreo persoană, implicată mai mult sau mai puţin viaţa-mi, să creadă că fac aici un proces de conştiinţă. Departe de mine gândul să învinovăţesc pe cineva pentru starea mea civilă. Faptul că am ajuns la 25 de ani şi sunt fată bătrână nu cade în responsabilitatea nimănui, decât a mea. Numai şi numai din vina mea mă sucesc noaptea în pat pe toate părţile, cu perna în braţe – nu, nu vă grăbiţi să daţi verdicte freudiene, aşa dorm de când aveam doi ani, lăsaţi-mi puţină inocenţă – în loc să-mi dorm somnul liniştită, tot cu perna în …

Fluturele

Imagine
Fragment din Fluturele, povestire din volumul "Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână"


Viaţa ei a început acolo unde trebuia să se sfârşească, pe o grămadă de bălegar din spatele casei. A găsit-o străbunica, Saveta. Era vânătă de frig, abia mai respira. A oţărât-o pe bunica, zicându-i că acolo unde sunt trei guri mai are loc încă una şi s-au certat urât de tot. Bunica a negat, zicând că a pus-o pe bălegar ca să se întremeze, fiindcă era slabă de-i vedeai coastele. Aşa a sfătuit-o o babă din sat, să o pună pe bălegar, că-şi revine. Mama a insistat mult asupra acestui aspect, cu întrematul. Dar nici ea nu credea, sunt sigură, aşa cum nici străbunica nu a crezut.

Ar fi primul pas în lume al mamei mele. Salvată de la moarte, a trebuit să-şi ducă viaţa alături de cea care n-a dorit-o. Oare când a aflat că n-ar fi trebuit să trăiască? După moartea Floarei, mama ei? Sau cu mult înainte? Şi oare de ce i s-a spus? Şi cine, Saveta? Ca să se răzbune, probabil, pe fata văduvă de război…

Astăzi...

Vă dorim ca Moşul să vă aducă sănătate şi bucurii.Seninătate şi înţelepciune.

Hai să luăm de la cei mulţi şi proşti şi să dăm celor puţini şi şmecheri

Iertată-mi fie intervenţia, poate nu vă interesează. Dar astăzi am citit următorul comunicat:

Comisia Europeana a autorizat schema de ajutor de stat propusa de Romania prin care se ofera sprijin companiilor ce se confrunta cu dificultati de finantare ca urmare a inaspririi conditiilor de creditare datorata crizei economice, informeaza un comunicat al CE. Este vorba despre ajutoare in valoare de pana la 500.000 de euro care pot fi acordate firmelor care nu aveau probleme la 1 iulie 2008, dar care intre timp au intrat in dificultate.

Ajutorul de stat poate fi acordat sub forma de sume nerambursabile, împrumuturi în condiţii preferenţiale, subvenţii de dobândă, garanţii sau eşalonarea creanţelor deţinute de stat fără perceperea de dobânzi.

Schema permite acordarea de ajutoare in valoare de maxim 500.000 de euro pe companie, pana la 31 decembrie 2010. Ea este o schema temporara, in baza Cadrului temporar pentru masurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finantare in contextul cr…

Despre responsabilitate

Acum vreo două săptămâni şcolile s-au mobilizat şi s-au ţinut şedinţe, dezbătând subiectul "gripa porcină". Cum reprezint colectivul de părinţi al clasei Y, am participat şi eu la şedinţa pe şcoală, ţinută de noua directoare. Ce am constatat:
- Că elevii n-au cum să fie disciplinaţi dacă părinţii vorbesc întruna, mai mult decât copiii lor.

- Că a fuma dacă eşti body-guard proptit în poartă şi plătit din banii părinţilor nu-i grav (că dacă sunt fumători, săracii, ce să facă şi ei, să se lase de fumat?)- redau aproximativ din răspunsul directoarei.

- Că fiecare e pentru el, nene! Când s-a propus ca elevul de serviciu al clasei să şteargă băncile cu spirt, ca măsură de precauţie împotriva gripei porcine, părinţii au sărit ca arşi: Cum adică? N-aveţi femeie de serviciu? Ea ce face? Şi de ce să şteargă copilul meu băncile altora?

Şi aceştia reprezentau majoritatea. Până la urmă s-a stabilit ca fiecare elev să-şi şteargă banca. Fiecare pentru el. Că aşa e în capitalism.

De ce trebuie...

... să acceptăm să fim călcaţi în picioare?

Dimineaţă, în trafic, un şofer al unui microbuz de transport persoane - Bucuresti- Slatina si nu mai ştiu ce - îşi făcea...siesta. În mâna stângă ţinea şi paharul de platic cu cafea şi ţigara. Geamul, un pic întredeschis. În microbuz, lume şi în picioare.

Acum ce nu înţeleg eu e cum de acceptau călătorii să fie "afumaţi". Vorba ceea: şi cu banii luaţi şi...Eu, una, nu accept. Şi politicos dar ferm îmi susţin punctul de vedere şi-mi apăr dreptul de a trăi frumos. Chiar dacă asta înseamnă, în ultima vreme, să fiu mereu în război cu ceilalţi.