Postări

Se afișează postări din februarie, 2010

Patinoarul, din volumul Cum s-a făcut..., în maghiară

O altă traducere în maghiară a unei povestiri din volumul "Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână". Traducător: domnul Bige Szabolcs, căruia îi mulţumesc pentru onoarea de a fi citită şi în maghiară.

http://www.csillagszemek.hu/?q=node/2351

Mâine, la aniversară

Mâine, la ora 16,30 vă aşteptăm "La aniversară": invitaţi, neinvitaţi, cunoscuţi, necunoscuţi. Ne vom aminti de Didi la Biblioteca Ioan Slavici din Bucureşti (lângă Piaţa Dorobanţi, str. Radu Beller, spre Parcul Floreasca), vom lansa şi o carte a lui Didi, vom da şi numele lui Didi unei săli de lectură.

Vă aşteptăm!

Consideraţii neimportante despre frumuseţe

Frumuseţea e un termen cu definiţii diferite, în funcţie de sex. Şi relativ, tot în funcţie de sex. Pentru bărbat, de pildă, înseamnă o asemănare cu dracul, fără coarne şi coadă. Pentru femei însă, e ceva mai complicată explicaţia, include mai multe elemente: machiaj, îmbrăcăminte, accesorii, coafură, tocuri înalte.

Dacă pentru bărbat e foarte simplu să fie frumos, căci oricine e puţin mai frumos decât dracul, apoi pentru femeie e destul de dificil să îndeplinească toate condiţiile de mai sus. Iar una fără alta nu se poate, nici o excepţie nu e acceptată. O femeie care nu apelează la fardurile magice, dătătoare de prospeţime şi strălucire, apoi nu ştie să-şi pună în valoare atuurile de femeie. La fel, dacă nu-şi arată picioarele, tocurile înalte dând graţie mersului. Bijuteriile sunt şi ele importante pentru împlinirea frumuseţii, căci lungesc degetele şi atrag atrenţia asupra încheieturii mâinii, loc de înfiorate sărutări.

Odată frumuseţea realizată, pentru a fi deplină trebuie ca fem…

Citatul zilei

Tot ce-am găsit, tot ce-am pierdut, tot ce-am lăsat în urmă, toate bijuteriile pe care le-am purtat la gât ca şi toate durerile care mi-au înţepat inima şi toate cele care au dispărut ca umbra în zare, nimic, nimic din ele nu a fost în zadar. Toate sunt harurile vieţii, care mă duc spre perfecţiune.
Rabindranath Tagore: Cântece

din Proverbe şi cugetări bengaleze, culese şi traduse din bengali de Amita Bhose,
editura Cununi de stele

La mer, Charles Trenet

http://www.youtube.com/watch?v=fd_nopTFuZA

Şi dacă vi se pare că viaţa e urâtă atunci vedeţi filmul "Scafandrul şi fluturele". Sau citiţi cartea. Sau şi una şi alta... Şi după aceea o să vedeţi că viaţa e... frumoasă.

Hai să ne dăm cu telegondola în bărci

Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Citesc undeva că Ministerul Dezvoltării, prin vocea Elenei Udrea, va aloca 100 000 de euro pentru construirea unei telegondole pe o distanţă de 2 kilometri, care să lege lacul Sfânta Ana de Bixad. Motivul - e rezervaţie, să nu poluăm acest lac unic în Europa. Deci să ne ducem cu telegondola la lac sau cu bicicleta sau pe jos sau cu maşina ecologică.

Apoi e chiar o soluţie bună, brava! Drumul până la Sfânta Ana e atât de prost, plin de gropi încât dacă te duci cu maşina rişti să te întorci pe jos fiindcă şi se strică maşina. Aşa măcar ştii că-ţi laşi maşina acasă!
Partea cu rezervaţia nepoluată mă distrează sau m-ar distra dacă acum doi ani n-aş fi fost la Sfânta Ana. Un singur veceu, la 20 de metri de lac, care dădea pe dinafară. Nevoile ţi le făceai ecologic printre brazi iar când intrai în apă, cu tine intra şi câte-un câine care-şi făcea nevoile în lac. Cu puţin ghinion îţi apărea în faţa ochilor şi câte-un rahat de om, plutind pe apă. Cu puţin no…

Pe 26 februarie, "La aniversară"

Invitaţie

Editura Cununi de stele vă invită „La aniversară” vineri, 26 februarie, ora 16,30 la sediul Bibliotecii “Ioan Slavici” din Bucureşti, str. Radu Beller nr. 26 (lângă piaţa Dorobanţi).


În cadrul evenimentului (programat iniţial pentru 9 februarie şi amânat din cauza vremii) vor fi evocate opera şi viaţa traducătoarei, scriitoarei, cercetătoarei, profesoarei AMITA BHOSE şi va fi lansată cartea Proza literară a lui Eminescu şi gândirea indiană.


Proza literară… poate fi considerată o continuare a tezei de doctorat publicată sub titlul Eminescu şi India, studiul dezvoltând pe larg amprentele filozofiei indiene în proza eminesciană. Cucerită de bogăţia literaturii române şi pasionată cu predilecţie de opera eminesciană, descoperind afinităţi între gândirea indiană şi cea românească, Amita Bhose şi-a dedicat activitatea punerii în evidenţă a multiplelor aspecte comune celor două culturi, române şi indiene, a universalităţii lui Eminescu. Pentru cercetătoare, Eminescu este un kavi (…

Amita Bhose la 4arte

Pentru că nu se poate accesa linkul -http://www.4arte.ro/2010/01/18/9972-lansare-de-carte-la-ceas-aniversar-%E2%80%9Ceminescu-si-india%E2%80%9D/ (deocamdată) - unde sunt postate şi fotografii dar şi un material video, recurg la copy-paste. Pe cei ce doresc sa audă cum l-a cunoscut Amita Bhose pe Eminescu îi invit să intre pe www.4arte.ro, şi să dea căutare "Eminescu şi India"


Cronică la 4arte
Pe 15 ianuarie 2010 s-au implinit 160 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, drept pentru care diverse persoane sau institutii au pus la cale evenimente care au evocat intr-un fel sau altul personalitatea marelui om de cultura roman. Un astfel de eveniment a fost si lansarea volumului “Eminescu si India” de Amita Bhose, o lucrare de referinta pentru intelegerea in profunzime a relatiei pe care acesta a avut-o cu spatiul indian.

Cartea Amitei Bhose s-a lansat pe 13 ianuarie la Muzeul Literaturii Romane, unde trei doamne au vorbit cu admiratie atat despre Amita Bhose, autoarea volumului c…

Citatul zilei

"În toate societăţile au existat anonimi care au format majoritatea şi au purtat civilizaţia pe umerii lor. Ei n-au avut timp să ajungă să fie personalităţi. Ei au avut însă parte de hrana cea mai săracă, de îmbrăcămintea cea mai modestă, de mult mai puţină învăţătură şi nu le-a rămas decât să-i servească pe alţii. Ei au muncit cel mai mult şi au fost cei mai umiliţi… Ei sunt sfeşnicii civilizaţiei care poartă felinarele pe capetele lor. Cei de sus se bucură de lumină, iar ei se murdăresc cu ceară."

Rabindranath Tagore: Scrisori

din Proverbe şi cugetări bengaleze, culese şi traduse din bengali de Amita Bhose
(vezi şi www.edituracununidestele.ro)

Despre tupeu

Azi am primit o oferta de colaborare: o doamna-domnisoara se oferea sa faca tehnoredactare pentru Cununi de stele. La un moment dat scria: "Eu asi primi textele...".... I-am mulţumit şi i-am refuzat oferta însă i-am atras atenţia că greşeala gramaticala nu e tocmai o carte bună de vizită, mai ales că lucrează în domeniul cărţilor.

Şi acum... surpriza: îmi răspunde că e o greşeală deja corectata dar că nici eu nu am "pus toate semnele gramaticale" (aici n-am inţeles ce înseamnă pentru ea semne gramaticale). Şi mă anunţă că oferta rămâne în continuare valabilă.

Mult tupeu trebuie să ai să trimiţi un astfel de mesaj după ce nu ştii să scrii româneşte! Oare o astfel de persoană chiar crede că o angajează cineva? Pentru a face ce?

Întrebarea zilei

- Dar dumneavoastră nu râdeţi niciodată?

E întrebarea adresată mie astăzi, de către vecinul care locuieşte deasupra apartamentului. Tocmai ce-i arătam tavanul din baie şi tavanul şi pereţii îmbibaţi de apă ai holului de lângă baie, din cauza inundaţiei provocate de o ţeavă spartă la baia lui.

La aşa întrebare... ce răspuns?

Cred că situaţiei de faţă i se potriveşte proverbul bengalez - Fii prieten cu vecinii dar nu pune mâna pe gardurile lor.

Ieduţul cu trei capre

O povestioară, cu morală.

http://atelier.liternet.ro/articol/3727/Ana-Coman/Iedutul-cu-trei-capre.html

"La aniversară"

Imagine
(fotografie făcută în 1980)


Am aprins o lumânare şi am rostit, în gând, o rugăciune. Sper să-şi găsească liniştea, căci aici, pe pământ, în ultimii doi ani de viaţă nu i-a găsit. Astăzi ar fi împlinit 77 de ani. În fiecare an mai adaug un an... Cum ar fi fost Didi astăzi? Ce ar mai fi scris în aceşti 18 ani de când a plecat dintre noi? Ar fi reuşit să înfiinţeze până la urmă un centru de studii indiene (pe care de altfel l-a înfiinţat de două ori şi autorităţile i l-au desfiinţat în anii 90)? Şi-ar fi văzut visul împlinit, acela de a crea specialişti? Noi, studenţii acelor ani 80 am făcut sanscrită, bengali şi civilizaţie indiană la cursuri facultative, de două ori pe săptămână. Acesta era regimul acestor două limbi, bengali şi sanscrita. Reuşeam însă, prin muncă individuală şi prin supervizarea lui Didi, să traducem texte literare care erau publicate în presa culturală a vremii. Câte s-ar fi putut face într-un cadru mai larg!

Astăzi am dorit să-i aducem un omagiu la ora 17, la Bibliot…

Vremea nu e cu noi! (de parcă vremurile ar fi!)

Lui Didi - Amita Bhose - nu-i plăcea gheţuşul. Cui îi place? De fapt, nu ştiu dacă nu-i plăcea sau doar se temea foarte tare să nu alunece pe gheaţă şi ar fi două lucruri diferite. Ce e sigur e că iarna noi, studenţii, o conduceam la cursuri de acasă şi invers, de la Universitate acasă şi eram tare mândri că ne ţinea de braţ.

Iată că gheţuşul şi vremea rea ne urmăresc şi după ce Didi nu mai este printre noi, fizic. Fiindcă din cauza vremii am fost nevoiţi să amânăm evenimentul de mâine, "La aniversară". Câţi ar fi putut veni? Câţiva. Şi aceia ar fi înotat prin zăpadă iar mulţi ar fi fost nevoiţi să renunţe la a mai porni la drum.

Veţi înţelege, desigur. Şi dacă veţi aprinde mâine o lumânare sau vă veţi gândi la lucrurile frumoase pe care Didi ni le-a dăruit eu cred că Didi, de acolo de unde e, ne va zâmbi.

Vă mulţumesc şi ne revedem curând.

"La aniversară", Amita Bhose

Imagine
Câteodată avem rarul privilegiu de a ne afla în preajma unor oameni unici, mari. Apreciem cum se cuvine acest lucru după ani şi ani, când acei oameni nu mai sunt printre noi iar noi am încărunţit şi ne dăm seama că priveam acele întâlniri unice cu ochii tinereţii. O tinereţe care considera normal ca traducătoarea lui Eminescu în bengali să te invite la ea acasă şi să-ţi ofere un ceai, să parcurgeţi împreună drumul spre facultate, să o suni, să râzi împreună cu ea. Bineînţeles, era normal. Cu trecerea anilor însă am înţeles cât de norocoasă am fost pentru că m-am aflat în preajma lui Didi - Amita Bhose - pentru că întâlnirea cu ea mi-a schimbat viaţa. Aş fi vrut să fiu mai atentă la toate gesturile lui Didi, la vorbele ei pentru ca amintirile mele să o poată reconstitui mai uşor. Dar probabil că aşa se întâmplă în viaţă, acesta e mersul vieţii: ţi se pare că oamenii de lângă tine sunt eterni, nu vor muri niciodată şi multe amănunte scapă memoriei.

Pe 9 februarie Didi ar fi împlinit 77 d…

RDS-RCS sau după ei, potopul

Hopa, când să zic şi eu că gata, am încheiat socotelile cu RDS-RCS - au venit şi au instalat internetul, o, da, în intervalul orar stabilit (15-18), adică au venit la 17,50 - iată că la ora 20 fiica-mea deschide televizorul. Şi... nu mai merge. Pentru că atunci când au umblat la cabluri, unul dintre indivizi trebuie să fi atins cablul tv şi să-l fi neutralizat cumva.

Aşa că am luat-o de la capăt: telefon la firmă, explicaţii, draci şi ameninţări cu Protecţia Consumatorului. Şi iar un număr de sesizare, şi iar cică vine mâine cinvea să remedieze.

Aşa că, fraţilor, după ce trece RDS-ul pe la voi prin casă verificaţi dacă mai curge apa, dacă se mai închid uşile, ferestrele. Specialiştii de la RDS lasă în urmă potop!

RDS-RCS revine în forţă

Când să zic şi eu ceva de bine iaca iar m-am enervat. Vine episodul II la RDS-RCS. Dacă vineri a venit un domn şi a instalat cablul tv - curat, elegant, nu am ce-i reproşa - ieri am sunat la serviciul tehnic să întreb când vine echipa pentru a instala internetul şi telefoanele (căci da, e altă echipă). O domnişoara mi-a spus ca nu e programată nici o echipă dar că nu-i nimic, poate fi programată pe loc. Ceea ce a şi făcut, pentru azi, în intervalul orar 16-18. Mi-a dat şi un număr de înregistrare.

Azi fac pe dracu-n patru şi sunt la ora 16 acasă. Şi se face 17,11 şi sună telefonul, număr privat.
- Alo? V-am sunat de la RDS. Mâine poate veni o echipă la dumneavoastră pentru instalare....
Şi am văzut roşu în faţa ochilor. Nu, nu se poate să am probleme cu RDS-ul încă o dată. Ba da, se poate. Foarte mirată, domnişoara mă anunţă că ieri da, am sunat la call center dar că a ei colegă nu are dreptul să facă programări şi ca atare nu există nici o programare pe numele cutare. Şi de aici am luat…

Ia o carte, lasă o carte

Haideţi totuşi să postez şi ceva frumos, căci lumea are şi frumos.
În holul Universităţii, Facultatea de litere, este un panou pe care sunt atârnate două traiste. Una verde şi una roşie, parcă. Deasupra uneia scrie:
- Ia o carte!
Iar deasupra celeilalte:
- Lasă o carte.

Traistele păreau a avea ceva cărţi în ele şi mi-a părut rău că nu aveam una la mine să o las spre citire. Însă ştiu deja titlul cărţii pe care o voi lăsa să alunece în traistă când voi mai avea drum pe la Universitate.

Mi-a plăcut ideea: simplă. Atât de simplă că nici nu te gândeşti la ea.