Postări

Se afișează postări din mai, 2010

Festivalul Axis Libris, ediţia a II-a

La Galaţi. 1-6 iunie. Voi fi acolo, cu Cununile de stele. Pe gălăţeni îi invit pe faleză - să nu se înţeleagă greşit, acolo are loc Festivalul. Abia aştept să-mi revăd prietenii şi să-mi fac alţii noi. Pe săptămâna viitoare, aici, pe blog. Până atunci, gânduri bune.

Fii părintele meu pentru o zi

Şi susţinem şi noi, şi vom fi şi noi acolo, cu Ciufulici, cel din ţara de pitici, care va fi oferit de caătre autoare copiilor care desenează cel mai frumos (nu că n-ar desena toţi frumos, dar nu avem atâtea exemplare câţi copii vor fi acolo, la desene pe asfalt).



MinuneMica.ro
sustine proiectul caritabil
“Fii parintele meu pentru o zi!”
si are placerea sa invite cititorii sai din Bucuresti (dar nu numai)
in Parcul Lumea Copiilor (Tineretului),
duminica 30 Mai 2010, intre orele 11.00 – 17.00.

Va astept, cu drag,
sa desenam pe asfalt cu creta colorata,
sa ne amintim sa fim iarasi mici
si sa ne cunoastem la mini-atelierul
“Scoala Emotiilor”!

Sase sute de copii sunt in cautarea unor “Parinti pentru o zi”.
Poate esti chiar tu!!! Daca nu esti, poti fi!

Pentru ca acesti copii sa traiasca macar cateva clipe mai frumoase decat de obicei, va astept in Parcul Lumea Copiilor pe 30 Mai, sa le aratam si o alta fata a societatii.
Sunt copii care au pornit in viata cu un handicap sever, care lasa amprente pent…

Tot despre gesturile mărunte

Localul cu pricina, cel în care se afla Jean Constantin, era un pic mai sus de Cazinoul din Constanţa, pe faleză. Singurul deschis în acel început de primăvară care încă nu atrăgea turişti. Doar trei mese ocupate, între noi şi masa lui Jean Constantin se afla o masă goală, dar actorul vorbea tare astfel încât, fără să vrem, auzeam tot ce se vorbea la masa lui. Curios, deşi nu-mi place când se vorbeşte tare, vocea lui nu mă deranja, din contră. Râdea sănătos, sărbătoreau cu toţii ceva. Am reţinut mai ales faptul că, din când în când, Jean Constantin îi spunea celuilalt:
- Te roagă Jean!

Vorbea despre el la persoana a treia,nu spunea "Te rog eu!" ci recurgea la această formulă, persoana a treia, ca pentru a sublinia că nu-l roagă un oarecare, ci însuşi Jean Constantin. Să nu mă înţelegeţi greşit şi nici să nu-l înţelegeţi greşit, tonul nu era al unui vanitos, era tonul unui om modest, mai întâi de toate modest, dar aşa vorbea el. Acel "Te roagă Jean!" întărea rugăminte…

Despre gesturile mărunte

Aflu că a murit Jean Constantin. Dumnezeu să-l odihnească, mare actor deşi în roluri mici. Şi acum chiar nu regret gestul făcut anul trecut când, aflată în aceeaşi cârciumă de pe malul mării cu marele actor, la plecare m-am oprit la masa lui, mi-am cerut iertare că-l deranjez dar că o fac pentru a-i mulţumi pentru frumosul pe care ni l-a dăruit prin rolurile sale. Uimit dar bucuros totodată s-a ridicat în picioare şi fără gesturi teatrale mi-a sărutat mâna şi mi-a strâns-o apoi voiniceşte. Recunosc că m-a luat prin surprindere dar gestul a fost tare rapid.
- Atât voiam să vă spun, să vă mulţumesc, am mai zis.

I s-au luminat ochii. Şi mi-am luat rămas bun. În urma mea am auzit-o pe una dintre doamnele de la masa actorului:
- Ce frumos....

Afară mi-am explicat gestul în faţa familiei mele:
- Aşa am simţit nevoia, să-i mulţumesc. Pentru că oamenii ar trebui să şi mulţumească nu numai să înjure. Şi apoi, cine ştie dacă o să mai am vreodată ocazia s-o fac.

Dacă n-aş fi făcut acest gest atunci, a…

Regăsire târzie

O clipă avu impresia că se uită într-o oglindă care-i făcuse o farsă, reflectându-i trăsăturile, îmbătrânite cu vreo 20 de ani. Din uşă, o privi pe cea care-i părea oglindă, o femeie pe care n-o mai văzuse niciodată. Sunase scurt, aproape timid, temător şi se uita la ea încurcată, fără să-i adreseze un cuvânt. Era, probabil, o greşeală, îşi spuse ea, căci n-o cunoştea. Sau poate că femeia voia să-i vândă ceva. Oricare ar fi fost varianta, n-o interesa, nu avea timp acum. Avu tendinţa să se retragă, dar necunoscuta făcu un pas înainte, speriată, pentru a se interpune între uşă şi tânără. Se priviră o clipă, fără o vorbă, după care femeia făcu un gest neaşteptat: se lăsă uşurel pe vine şi începu să plângă, mai întâi încetişor, apoi din ce în ce mai tare, până când holul se umplu de hohote. Claudia era nedumerită, neştiind ce să facă. Îşi dăduse seama mai demult că plânsul este una dintre manifestările care nu pot fi împărţite cu nimeni, indiferent de ce sentiment ar fi fost provocat.…

Din categoria "Ţara arde...", astăzi corrida

Citesc că un toreador din Madrid a fost rănit în timpul corridei, cornul taurului străpungându-i gâtul. De ce se duc oamenii la corridă? De ce îşi pun toreadorii viaţa în pericol? Sunt întrebări pe care ţi le pui iar răspunsul îl găseşti, de ai ocazia... în timpul unei corride.

Ştirea cu toreadorul mi-a readus în memorie vizita de acum trei ani pe care am făcut-o la Madrid. Jurnalul de călătorie a fost publicat pe
www.liternet.ro

http://atelier.liternet.ro/articol/5790/Carmen-Musat-Coman/Jurnal-de-Spania-Madrid.html

dar m-am gândit că partea spectacolului o puteţi citi şi aici, acum.

......................
..............(fotografii pe link-ul de mai sus)

"Cu metroul, mon amour, ajung la, se poate altfel? Plaza de Toros de Las Ventas. Piaţa e animată de vânzători cu tarabe şi turişti ce aşteaptă deschiderea casei de bilete, în timp ce privesc decoraţiunile din plăci de ceramică ale galeriilor exterioare. Să vii la Madrid şi să nu mergi la corridă e, poate, ca o călătorie la Paris făr…

Despre perseverenţă

Într-unul din pasajele dezolante ale intersecţiei Bucur Obor, un chitarist cântă de dimineaţa până seara. De cele mai multe ori e semiîntuneric şi doar câţiva oameni se încumetă să folosească pasajul care, reabilitat acum jumătate de an, îşi pierde deja tencuiala. Locul e pustiu, deprimant, chitaristul nu prea are voce şi cântecul lui sună, de cele mai multe ori, a urlatul câinelui la lună.

Totuşi, nu se poate să nu-i apreciezi perseverenţa: căci precum câinele care urlă la lună, deşi ştie că nu va ajunge niciodată la ea, aşa şi chitaristul nostru cântă în fiecare zi, deşi ştie că nu are cine să-i pună bani în pălărie.

Zgomotos, un camion trecea şi poliţia dormea

...În intersecţia Lizeanu cu Ştefan cel mare, azi pe la 12, un camion trecea pe verdele cel mai verde al pietonilor. În mare viteză, fiind singur pe stradă, celelalte maşini aşteptându-şi culoarea verde pentru a o lua din loc. Că nu era chiar singur pe stradă s-a văzut din remarca pietonilor, care nu apucaseră să traverseze strada ci doar făcuseră vreo doi paşi pe zebră când hăndrălăul ăla mare le-a tăiat calea.
- Dar de ce trece ăsta pe verde? a întrebat o femeie, luându-şi de jos paporniţa pe care o scăpase din mână când camionul îi trecuse prin faţa ochilor. Probabil că dacă ar fi fost un metru mai pe zebră i-ar fi trecut şi viaţa prin faţa ochilor.
Nu i-a răspuns nimeni, pentru că mai toţi au crezut că e o întrebare retorică şi şi eu cred la fel. Ar fi primit acelaşi răspuns pe care-l ştia şi ea: că e nesimţit, că e beat, că e nebun, că nu-i pasă, că nu e amendat, că nu se aplică legea.

În situaţia dată, mai era un răspuns:că poliţia se face că nu vede. O, vai, dar cum se poate aşa c…

Despre oameni

Sunt oameni care, atunci când eşti pe moarte - figurat vorbind - îţi iau bocancii din picioare, fiindcă nu mai ai nevoie de ei. Trag de şireturi, ca nu cumva să le-o ia altul înainte, deşi ei ştiu că au întâietate pentru că-ţi sunt aproape. De regulă, prin legături de sânge.

Mai sunt oameni atât de meschini încât se folosesc de-un bun de-al tău şi când ţi-l înapoiază te întreabă:
- Voiai cumva să ţi-l spăl?
De regulă îl înapoiază şi stricat şi plângându-se că nu le-a fost de folos.

Alţi oameni îţi fac un serviciu şi îţi cer şapte în loc. De regulă serviciul făcut e minor, cele 7 cerute sunt majore.

Mai sunt unii care se plâng mereu că n-au aia sau ailaltă, astfel încât să atragă compătimirea semenilor. O, săracii, ce să le mai ceri lor, nu vezi că au şi rată, au şi probleme etc? De regulă sunt aceiaşi, chiar dacă au terminat rata la bancă de mult.

Mai sunt unii care sunt orgolioşi şi nu vor să se plângă nici că sunt bolnavi, nici că nu au bani, nici că au probleme. Ca nu cumva să afle cei …

Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România

Imagine
O carte inedită, în care Amitia Bhose vorbeşte despre prima întâlnire cu doamna Buşulenga, despre întâlnirea cu poezia eminesciană, despre Eminescu văzut de bengalezi. O carte despre emoţii.

O carte care, de azi, poate fi comandată la editură, la preţul de 18,36 lei (cu reducere 10%-20%) - 128 de pagini. Şi care se va regăsi, din zilele următoare, şi în librării.

Despre părul pe moaţe

Una e verde, alta e roşcată, alta e blondă. Că verdele nu era verde înainte mi-e clar. Dar parcă X nu era blondă, parcă Y nu era roşcată. Sau memoria mea e slabă?
- A, păi s-o vezi pe cutare de la clasa cutare, se vopseşte în fiecare zi, îmi spune fiica mea când îmi exprim nedumerirea în legătură cu culoarea părului fetelor de la ea din clasă.
- Păi şi profesorii ce zic? Le lasă?
- Păi ce să zică? Nu zic nimic!

Aş fi vrut să-i spun că... pe vremea mea... dar ştiu din proprie experienţă că nu e expresia cea mai potrivită pe care o poţi invoca. Nici nu te-ar asculta. Poţi spune ceva despre regulament, despre naturaleţe, frumuseţe, sănătate, şi tot nu poţi fi sigur că ai fost ascultat. Darămite să mai spui şi adevăratul motiv pentru care fetele vin ca nişte paraşute la şcoală: indiferenţa, lipsa autorităţii parentale şi şcolare.

Să te vopseşti acum în clasa a şasea e normal: e premiul pe care-l primesc cele care au luat note bune. Pe vremea mea elevele primeau cărţi. Am zis "pe vremea me…

De ce românii iubesc India?

Imagine
Din cartea Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România. Carte aflată sub tipar, editura Cununi de stele.
www.edituracununidestele.ro


– Prietenia între oameni şi ţări e un dar nepreţuit. Când însă prietenul rămâne cu tine pentru a te face să cunoşti şi să înţelegi mai bine lumea din care vine, atunci e vorba de un adevărat privilegiu. În virtutea acestui fapt, te invit, dragă Amita, să privim India din România nouă în care continui să trăieşti, să scrii şi să predai. Îţi propun să o privim de la înălţimea câtorva vârfuri ale intelectualităţii noastre legate de cultura sa. Dar mai întâi te-aş întreba cum crezi că s-a născut afecţiunea între ţările noastre?
– Este o întrebare care îţi este sugerată cu cele mai diferite prilejuri. Un ţăran transilvănean cu pene la pălărie care te felicită pentru politica de pace a lui Nehru, un copil bihorean îţi recită din Tagore, lăcaşe de cultură din Moldova îţi cer să le vorbeşti despre India şi Eminescu... De fapt, afecţ…

Note mari, gramatică grea.

O colegă de-a fiicei mele are 4 în catalog dar la testul naţional la română a luat 9.
- Şi atunci? o întreb. Crezi că a copiat?
Dă din cap, afirmativ.

Copiatul este inventat de când a apărut învăţământul. Nu e ceva nou şi se practică până mori. Întotdeauna vor fi unii care copiază şi alţii de la care se copiază sau copiaţi. Cei care copiază acum, în şcoală, sunt cei care se vor "descurca" mai târziu, descurcăreţii, cei care se vor fofila prin viaţă.

Că nu e drept ştim cu toţii. Eu, una, n-aş permite să se copieze dacă aş fi supraveghetor într-o clasă de examen. Asta o zic acum, cu mintea mea de adult, dar tocmai de aceea sunt puşi adulţi ca supraveghetori, ca să aibă conştiinţa gestului. Vrei să intri la un liceu bun? Apoi pune mâna şi învaţă! Că dacă intri acum pe copiat nici n-o să poţi ţine pasul apoi, în liceu, o să fii repetentul clasei!

Cum va fi, probabil, eleva pe care am văzut-o în staţia de troleibuz. Îi spunea alteia că e clasa a opta şi are media 9,38 (poate minţea, p…

Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România

Imagine
În curând, o nouă carte la editura Cununi de stele: Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România.

Interzis....

Imagine
Mai clar de atât nu se poate....

Impozitele neputincioşilor

Ca să folosesc un eufemism. Ar trebui să spun: ale incompetenţilor.
Impozitele neputincioşilor se regăsesc la orice nivel: de pildă, la nivelul şcolilor. La şedinţa cu reprezentaţii părinţilor, pe şcoală, s-a stabilit ca de la anul taxa pentru bodyguarzi să fie mărită de la 30 de lei la 40 de lei pe semestru. Motivul? Sunt părinţi care nu vor să plătească taxa iar banii nu ajung pentru plata pazei.
Aşa se întâmplă acum în societate: cei corecţi, cei care-şi plătesc taxele vor plăti în viitor şi pentru cei care nu vor să-şi achite obligaţiile. Iar şmecherii, incorecţii vor râde în barbă.

De ce ai merge cu trenul şi nu nu avionul la Viena?

N-ai nici un motiv, decât că e nor de cenuşă şi zborurile sunt anulate ca într-un sfârşit de lume. Preţul unui bilet dus la clasa I cuşetă de dormit face mai mult decât un bilet de avion low cost, dus-întors, şi oricât de ghinionist ai fi şi avionul tău ar avea întârziere tot nu poţi face pe drum aproape 19 ore, cât faci cu trenul rapid care pleacă la ora 16 din Bucureşti şi merge până pe la Braşov ca un personal puturos, din cauza lucrărilor permanentizate deja.

Deci dacă mergi cu trenul la Viena la cuşetă de dormit pentru că e nor de cenuşă deasupra lumii apoi du-te la toaletă înainte de a urca în tren, pentru că toaleta e înfundată şi mizerabilă. Bineînţeles că nu te vei putea abţine până la destinaţie dar cel puţin ai scutit un drum. Cuşeta are o mochetă de culoarea cenuşii şi capetele unor pungi din platic se iţesc de sub chiuveta mascată, însă lenjeria a fost schimbată şi însoţitorul de tren e zâmbitor, amabil şi-ţi dă şi câteva sfaturi de noapte. Cum ar fi blocarea uşii în aşa f…