Despre părul pe moaţe

Una e verde, alta e roşcată, alta e blondă. Că verdele nu era verde înainte mi-e clar. Dar parcă X nu era blondă, parcă Y nu era roşcată. Sau memoria mea e slabă?
- A, păi s-o vezi pe cutare de la clasa cutare, se vopseşte în fiecare zi, îmi spune fiica mea când îmi exprim nedumerirea în legătură cu culoarea părului fetelor de la ea din clasă.
- Păi şi profesorii ce zic? Le lasă?
- Păi ce să zică? Nu zic nimic!

Aş fi vrut să-i spun că... pe vremea mea... dar ştiu din proprie experienţă că nu e expresia cea mai potrivită pe care o poţi invoca. Nici nu te-ar asculta. Poţi spune ceva despre regulament, despre naturaleţe, frumuseţe, sănătate, şi tot nu poţi fi sigur că ai fost ascultat. Darămite să mai spui şi adevăratul motiv pentru care fetele vin ca nişte paraşute la şcoală: indiferenţa, lipsa autorităţii parentale şi şcolare.

Să te vopseşti acum în clasa a şasea e normal: e premiul pe care-l primesc cele care au luat note bune. Pe vremea mea elevele primeau cărţi. Am zis "pe vremea mea"? Dar vopsitul părului mai poate fi libertatea pe care şi-o iau emancipatele. Părinţii sunt demodaţi, habar n-au cum merg lucrurile, copiii s-au emancipat, nu mai sunt ca pe vremea noastră. Şi atunci, părinţii, din dorinţa de a fi în rândul lumii, permit copiilor orice: să se vopsească verde-n cap, dacă vor. Şi vor.

Cât despre profesori, aceştia nu se mai implică în educaţia elevilor. Nu se mai implică ei în învăţarea lor, darămite să le mai facă observaţii că nu respectă un regulament şcolar. La ce să-şi răcească gura din moment ce părinţilor nu li se pare nimic anormal în faptul că a lor fată s-a făcut blondă din şatenă?

Şi atunci? Încotro? Roşu,verde, galben...

Comentarii

Postări populare