marți, iunie 29, 2010

O idee de reducere a cheltuielilor....

De ani şi ani nu încetez să mă minunez când văd becurile aprinse la ora 17, vara, în oraş.... Şi de ani şi ani mă întreb câţi bani s-ar economisi dacă s-ar amâna iluminarea stradală cu o oră numai, vara...
Dar vorba ceea, dorinţă să fie că idei...

duminică, iunie 27, 2010

Amita Bhose în Jurnalul de duminică

Amita Bhose şi-a făcut mulţi prieteni - adevărat, ca un om de valoare, şi-a făcut şi mulţi duşmani. Un prieten postum este şi jurnalista Loreta Popa, de la Jurnalul Naţional. O jurnalistă care scrie cu talent - păi... da, sunt şi jurnalişti netalentaţi - cu sensibilitate. O jurnalistă care, prin rândurile ei, te face să cunoşti oamenii despre care scrie, ca şi cum ai fi lângă ei. Şi e mare lucru, nu?

Astăzi am descoperit în Jurnalul de duminică un articol despre dragostea lui Didi. Îl împărtăşesc cu voi, cu mare bucurie, mulţumindu-i celei ce l-a scris în memoria lui Didi.

http://www.jurnalul.ro/stire-spectator/mi-se-intampla-sa-visez-in-romana-547804.html

vineri, iunie 25, 2010

Despre prieteniile virtuale

Cristina este unul dintre acei oameni pe care ai senzaţia că-i cunoşti de-o viaţă. De-o viaţă o cunosc, deşi abia acum câteva zile ne-am întâlnit faţă-n faţă. De doi ani corespondăm - să fie mai mult? - corespondenţă care a pornit de la un articol - Ion nebunu' -, ne comentăm postările, discutăm pe mail despre familiile noastre, experienţele noastre personale şi profesionale. Bineînţeles că nu se întâmplă astfel cu oricine. Iar când ne-am văzut faţă-n faţă eu, una, am avut impresia că o ştiu de o viaţă. Şi era exact aşa cum mi-o imaginam când îmi vorbea despre elevii ei - e profesoară de muzică la o şcoală din Ploieşti - despre familia ei.

Şi iată fotografiile cu noi două:


luni, iunie 21, 2010

Impresii neimportante de la Bookfest

Obositor, asurzitor. Un târg de carte ar trebui să fie un templu al cuvântului scris şi nu o scenă de bâlci unde fiecare se întrece în a striga mai tare ca să atragă clienţi. La Adevărul s-a urlat din două în două ore, urlet dublat de muzica asurzitoare de la un stand cu CD-uri. Pavilionul 16 al Bookfestului a fost o arenă a urletelor. În 15, unde erau editurile mari, care-şi programaseră lansările la aceeaşi oră, pe principiul "care pe care" a fost mai linişte din punctul acesta de vedere. Am invidiat spaţiul pentru lectură alocat de câteva edituri, cele care au considerat că târgul nu e numai un loc al vânzărilor ci şi unul de informare, delectare. M-am uitat la cei care luau cărţi de la Adevărul cu pungile, fără să le înţeleg mentalitatea - găsesc aceleaşi cărţi, la acelaşi preţ tot timpul anului, la tarabele cu ziare sau la librăriile Adevărul. De ce se mai îmbulzesc la târg? Nu pricep. În fine.

miercuri, iunie 16, 2010

Eminescu e iubit la Slobozia

În timp ce pe strada încinsă trec manifestanţii, în sala Bibliotecii Judeţene Ştefan Bănulescu invitaţii ocupă, rând pe rând, scaunele aşezate în formă de U, ca pentru o dezbatere. Privesc curioşi sariul lui Didi şi, la final, vor admira expoziţia cu obiectele personale ale traducătoarei lui Eminescu în bengali: un toc de ochelari, peniţa, portofelul... E prima expunere a lor de la plecarea lui Didi. O doamnă întreabă, timid:
- Dar autoarea nu vine?
I se explică, discret, că Didi nu mai e, fizic. Dar eu cred ca a simţit-o acolo, vie, de parcă se aşteptau cu toţii să apară din clipă în clipă. Şi dacă a simţit asa, e şi datorită directoarei Bibliotecii Judeţene, doamna Mihaela Racoviţeanu, care s-a implicat în organizarea evenimentului. Ca să nu mai vorbim că ideea organizării îi aparţine.

Acolo, la Slobozia, Didi a fost prezentă timp de o oră şi mai bine. Am întâlnit o doamnă directoare entuziastă şi voluntară, un personal al bibliotecii amabil şi prevenitor, profesori de limba şi literatura română, o doamnă educatoare care desenează cu copiii Somnoroasele păsărele ale lui Eminescu, un domn care ne-a recitat o poezie creată de dânsul, ca omagiu adus poetului nostru...Toţi oameni de calitate. Oameni care-l iubesc pe Eminescu şi datorită cărora lumea noastră nu piere.









luni, iunie 14, 2010

Eminescu şi India, la Biblioteca Judeţeană Slobozia

Cu gândul sau fapta va aşteptăm la Slobozia!

Marţi, 15 iunie 2010, ora 11:00, Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” Ialomiţa, B-dul Matei Basarab, nr. 26, va găzdui dezbaterea Eminescu şi India.

Evenimentul, prilejuit de împlinirea a 121 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, prezintă publicului românesc personalitatea şi opera primei traducătoare a lui Eminescu în spaţiul asiatic, Amita Bhose.

Amita Bhose (Calcutta, 1933-Bucureşti, 1992) şi-a dedicat întreaga existenţă interpretării cât mai exacte a tuturor „urmelor” şi influenţelor indiene în opera eminesciană. În 1969 publica volumul Eminescu: Kavita (Poezii), Calcutta, cuprinzând 35 de poezii ale lui Eminescu traduse în bengali, limba lui Rabindranath Tagore. Dragostea pentru poezia lui Eminescu a determinat-o să se stabilească în România, unde a predat bengali, sanscrită şi civilizaţie indiană la Universitatea Bucureşti, totodată traducând în bengali literatură română, scriind articole, studii, susţinând conferinţe.

Cu o modestie pe care doar spiritele mari o au, a considerat ca fiind o cinste faptul de a fi prima traducătoare a lui Eminescu în Asia şi cu aceeaşi modestie a primit, în 1972, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali. Teza sa de doctorat, susţinută în 1975 sub îndrumarea prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga, a fost publicată sub titlul Eminescu şi India, cartea fiind considerată de către sanscritologul Sergiu Al-George drept „cea mai amplă şi mai sistematică tratare a problemei relaţiilor dintre gândirea indiană şi opera lui Mihail Eminescu”.

Influenţa indiană în opera eminesciană nu mai este un secret pentru nici un cititor însă Amita Bhose a dovedit, în cercetările ei, că „n-a fost una suprapusă, adăugată din afară; ea a fost o asimilare organică.” Pentru Amita Bhose, Eminescu reprezintă „esenţa spiritualităţii româneşti”, România şi India având un fond comun al sensibilităţii, astfel explicându-se interesul poetului pentru ţara Sakuntalei. În demersul său, autoarea a mers pe drumuri nebătute, concluzionând: „Mihai Eminescu e singurul poet european care a făcut India nemuritoare în ţara sa”.

Vă invităm să ne fiţi aproape şi să cunoaşteţi personalitatea şi opera Amitei Bhose, dar şi un alt chip al lui Eminescu, împreună cu:

- Mihaela Racoviţeanu, directorul Bibliotecii Judeţene „Ştefan Bănulescu”
- Carmen Muşat-Coman, discipol al Amitei Bhose şi director editorial al editurii Cununi de stele.

În cadrul editurii au apărut, până în prezent, sub semnătura Amitei Bhose:
- Proverbe şi cugetări bengaleze, culese şi traduse din bengali.
- Radha şi Krişna, de Chandidas, traducere din bengali.
- Maree indiană. Interferenţe culturale indo-române.
- Eminescu şi India.
- Proza literară a lui Eminescu şi gândirea indiană.
- Eminescu şi limba sanscrită.
- Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu este magnetul care mă atrage spre România.

marți, iunie 08, 2010

De mâine, la Bookfest

De mâine,sunt la Bookfest. La Galaţi a fost frumos, o sa vă povestesc. Până atunci, câteva fotografii. Ne vedem în Bucureşti.
Gata! Cărţile sunt aranajate!

"Doi bruneţi", vorba directorului Bibliotecii V.A.Urechia, domnul Ilie Zanfir.

Pe faleza cu căsuţe

Aşa-i că-i frumos locul manifestării?



Două editoare, cele mai editoare dintre editoare!