Eminescu e iubit la Slobozia

În timp ce pe strada încinsă trec manifestanţii, în sala Bibliotecii Judeţene Ştefan Bănulescu invitaţii ocupă, rând pe rând, scaunele aşezate în formă de U, ca pentru o dezbatere. Privesc curioşi sariul lui Didi şi, la final, vor admira expoziţia cu obiectele personale ale traducătoarei lui Eminescu în bengali: un toc de ochelari, peniţa, portofelul... E prima expunere a lor de la plecarea lui Didi. O doamnă întreabă, timid:
- Dar autoarea nu vine?
I se explică, discret, că Didi nu mai e, fizic. Dar eu cred ca a simţit-o acolo, vie, de parcă se aşteptau cu toţii să apară din clipă în clipă. Şi dacă a simţit asa, e şi datorită directoarei Bibliotecii Judeţene, doamna Mihaela Racoviţeanu, care s-a implicat în organizarea evenimentului. Ca să nu mai vorbim că ideea organizării îi aparţine.

Acolo, la Slobozia, Didi a fost prezentă timp de o oră şi mai bine. Am întâlnit o doamnă directoare entuziastă şi voluntară, un personal al bibliotecii amabil şi prevenitor, profesori de limba şi literatura română, o doamnă educatoare care desenează cu copiii Somnoroasele păsărele ale lui Eminescu, un domn care ne-a recitat o poezie creată de dânsul, ca omagiu adus poetului nostru...Toţi oameni de calitate. Oameni care-l iubesc pe Eminescu şi datorită cărora lumea noastră nu piere.









Comentarii

Postări populare