Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2010

De ce n-are Ana mere

Însă e patronul oastei…

Ana nu mai are mere ca în Abecedarul copilăriei mele, a cedat monopolul. Acum “Marina are mere”, “Mama are mere”, “Nenea Ene are mere”. “Ana e mare”, în schimb.

Mare a fost şi mirarea Anei mele când, zilele trecute, a găsit în sertar Abecedarul său, ediţia 2002, editura Petrion. Cu nostalgia primelor ore de şcoală şi regăsind un entuziasm care în prezent oscilează în funcţie şi de cel al profesorilor, s-a aşezat pe covor şi a început să-l răsfoiască, maimuţărindu-se şi silabisind cuvintele subliniate de mine cu ani în urmă: „O gărgăriţă aleargă speriată“. “Adică?”, întreabă ea nedumerită.

Continuă, la fel de nelămurită: „Dacii erau luptători ageri“. “Elefantul este gigant”, „O adiere sfioasă mişcă poarta grădinii“, „ Cu suflet strălucit“. „De durere înghite în sec“. „Florile au plecat capetele“ . „Ropotul zgomotos (al şoricelului). „Câinele aleargă repede“ „Sfântul Gheorghe este patronul oastei române“. „Mai târziu oamenii au început să taie pădurea fără chibz…

Despre umor

S-au amuzat. Au zâmbit. ”Autograf gratis. Pe loc.”
Unii au spus:
- Ei, dacă e gratis, vreau și eu.
Alții au întrebat:
- Pe ce?
Oricare ar fi fost reacția lor, a fost însoțită de umor, căci da, românii au simțul umorului.
Un neamț însă, vorbitor de limba română, a cumpărat cartea, a privit anunțul și a spus, cu nemulțumire, un pic iritat:
- N-am plătit niciodată pentru autograf, nicăieri în lume.

Eu nu știu dacă nu avea simțul umorului sau dacă nu cumva era iritat de faptul că la noi, în România, trebuie să plătești pentru orice. Cred totuși că nu prea știa de glumă.
Nici ca el dar nici ca noi! Ghinionul nostru e că luăm totul în bășcălie, inclusiv politicienii!

Gaudeamus, la cratita

Imagine
Va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi.

Gaudeamus, cu o cratita

Sigur Patapievici e personajul pestrit. Nu?

http://www.ziare.com/cultura/carte/mici-umor-personaje-pestrite-si-cultura-la-targul-gaudeamus-1057021

Dublă lansare de carte la Gaudeamus

Eu vă invit, cunoscuți ori necunoscuți. Pentru că nu doresc să vă simțiti obligați să veniți, dacă vă trimit mesaje individuale ori vă sun, aleg această cale, colectivă, ca să zic așa. Dacă treceți pe la Gaudeamus sâmbătă, pe la ora 13, și vă amintiți de lansare, eu o să mă bucur să-mi fiți aproape.

Gânduri bune.


Sâmbătă, 20 noiembrie, ora 13, editura Cununi de stele vă invită la o dublă lansare de carte: Sărbători sezoniere din India, de Amita Bhose, și Cum s-a făcut de-am rămas la cratiță, de Carmen Mușat-Coman. Cărțile au apărut la editura Cununi de stele iar manifestarea va avea loc la standul ADEPC – 228, nivel 4.50. – , în cadrul Târgului de carte Gaudeamus, organizat la Romexpo.

- Sărbători sezoniere din India, de Amita Bhose.
Prin prezentarea aspectelor importante ale sărbătorilor de sezon, cartea oferă o imagine de ansamblu a ritualisticii indiene desfăşurate în cursul anului, Datele sărbătorilor au fost determinate de diferitele ipostaze ale naturii. Toate aceste serbări, sc…

Dorinţe cu listă deschisă

Aş vrea ca atunci când merg pe trotuar să nu fiu nevoită să ţin capul în pământ, ca să nu calc în rahat de câine. Şi să nu mă trezesc, aşa cum se întâmplă, cu mucuri aprinse de ţigară în cap. Nu-mi plac nici când le aduce vântul în balconul apartamentului. Motivul e unul singur: în ambele situaţii ceva poate lua foc. Respectiv părul, căciula mea sau/şi coşurile din rafie care adăpostesc ghivecele de flori de pe balcon.

Aş vrea să nu fie o aventură orice traversare a zebrei, o permanentă stare de gardă: se opreşte sau nu se opreşte maşina când traversez, nu s-a oprit dar am scăpat şi de data asta.

Aş vrea să nu-i mai aud vorbind pe oameni la telefon în troleibuz, tare, foarte tare. Nu mă interesează ce întâlniri au peste o jumătate de oră, ce fustă au găsit la solduri sau de când nu au mai făcut dragoste.

Aş vrea ca la rând la casă, la supermarket, să nu se mai împingă în mine persoana din spate, cu tot cu cărucior. Nu-mi place când se uită peste umărul meu cineva nici la bancă, atunci…

La poarta şcolii

Sunt la şcoală, o şcoală cu renume. Ca orice şcoală cu renume, există intrare pentru profesori - prin faţă - şi intrare pentru elevi - prin spatele clădirii. Eu, ca părinte, mă înregistrez cu nume, prenume, seria buletinului , la intrarea din faţă. Şi aştept, pe hol, să iasă diriginta de la oră. Să discutăm o problemă legată de disciplină. Nu, de data asta nu a făcut fiica mea vreo boacănă, nu a vorbit în timpul orei ci a încasat un pumn de la un coleg.

Aşadar, sunt pe hol. Citesc afişul despre Big Bang. Uşa de la intrare se deschide şi intră o fată cam de clasa a VIII-a şi un băiat cam de a VI-a. Doamna de la intrare, a cărei funcţie n-o ştiu, îi ia la rost:
- Ce căutaţi măi pe aici? Hai, prin spate!
Uşa se închide, ei pleacă. Spre poarta şcolii.

Colegul doamnei o trage de mânecă:
- Măi, măi, lasă-i, măi, să intre prin faţă. Păi tu ştii a cui e fata?
- Nu mă interesează pe mine a cui e fata! Să intre toată lumea prin spate!
Dar domnul nu se lasă.
- Măi, păi e fata lu' notăriţa! N-o ştii?

Jurnalul fumătorului, ultima apariție a editurii Cununi de stele

E caldă încă și miroase a tipografie... Cum miroase o carte a tipografie? Dacă vă grăbiți s-o comandați s-ar putea să-i mai păstreze mirosul coletul ce pleacă spre voi.
E, poate, cea mai frumoasă zi din istoria unei cărți, cea în care pleacă din tipgrafie. Cel puțin pentru mine e cea mai frumoasă zi. Iată, am izbutit să mai editez o carte.

http://edituracununidestele.ro/Carti.asp?ID=20

Hibernal de chitară la Biblioteca Națională

Poate nu ati ajuns sâmbăta aceasta... veniți însă neapărat sâmbăta viitoare.

articol apărut în Ziarul Lumina”Oriunde există o chitară, noi suntem acolo pentru a o promova...“ :
Opt regaluri muzicale pentru iubitorii de chitară clasică


Reunite sub titlul "Hibernal de chitară", opt agape muzicale sunt găzduite de Rotonda Bibliotecii Naţionale a României, în fiecare sâmbătă, până în preajma Crăciunului, de la ora 19:00.


Mai întâi a fost un Estival de chitară, în aceeaşi locaţie, în vara anului 2009. Cu o promovare minimă, Rotonda a devenit din ce în ce mai plină, până s-a dovedit neîncăpătoare pentru iubitorii de chitară clasică. Acum, în prag de iarnă, Asociaţia Culturală "Kitarodia", înfiinţată de cei mai valoroşi chitarişti români, ne oferă opt regaluri muzicale. Primul s-a desfăşurat în 30 octombrie - "Jocul cu mărgele de sticlă" -, a fost o seară de muzică pentru vioară şi chitară, cu lecturi din creaţia lui Herman Hesse. Natalia Pancec (vioară), Maxim Belc…

Amita Bhose, Adrian Păunescu, acum 39 de ani

Imagine
O fotografie din arhiva scriitoarei Amita Bhose, făcută la Uniunea Scriitorilor, 1971, cu ocazia Congresului Internațional al Traducătorilor.

Despre gențile de pe scena Ateneului Român

Acum o săptămână am fost la un concert la Ateneu. Mulți invitați pe scenă, majoritatea străini. N-am putut să nu remarc geanta neagră pe care o violonistă - asiatică dar aparținând unei orchestre europene - a agățat-o de scaunul rezervat ei. Cam jenantă imaginea - n-a avut încredere s-o lase undeva, în culise. Probabil că a auzit că în România se fură mult și de oriunde și orice, mai ales genți.

Azi însă dau de o imagine cu Herta Muller și Liiceanu, pe scena Ateneului și ce-mi văzură ochii? La picioarele Hertei Muller, o geantă imensă. Eu cred că ea știa dinainte de a pleca din România că aici se fură ca-n codru.

Mi-e și teamă să mă mai duc la Ateneu. Dacă văd pe scenă 40 de geamantane ale celor 40 de membri ai unei orchestre? Sau poate doar vreo 38, că pianistul își poate ascunde geamantanul în pian, contrabasistul, în contrabas...
Avantaj piesele mari. Dezavantaj... România.

Jurnalul fumătorului

Imagine
O carte cadou, un jurnal al celui ce dorește să se lase de fumat, o carte cu maxime despre fumat... La editura Cununi de stele, în câteva zile.

Radha și Krișna

Fragment din Radha și Krișna, de Chandidas, traducere din bengali de Amita Bhose

Zorile inimii


Într-o zi Hari, fiul lui Nanda, stând la umbra unui copac cu toţi prietenii săi şi păzindu-şi cireada, spuse, după un răstimp de tăcere, cu privirea îndreptată spre prietenul său Subal:
- Ci spune-mi, prietene, ce să mă fac? De ce inima mea e aşa de
înflăcărată? Nu mai pot răbda. Cunoşti oare răul care-mi macină fiinţa? Apleacă-ţi urechea la vorbele mele, desluşeşte frământarea ce mă stăpâneşte.
- Inima ta suferă, îi răspunse Subal. Ce aş putea să-ţi spun mai
mult? O minunată vedenie s-a înfăţişat mirării ochilor tăi.
- Prietene, ascultă-mă cu luare aminte: voi căuta a-ţi spune pe
înţeles ce se petrece în inima mea; ceea ce văzui făcu să se nască în mine o frământare atât de vie, încât fu urmată pe dată de un soi de tulburare pâcloasă, arzându-mi inima ca o flacără. Arată-mi leacul. Fiinţa mea e prada unui neastâmpăr dureros; nici sufletul nici trupul nu mai cunoaşte o clipă de răgaz.
Ieri, fără s…

Despre mitul femeii inteligente

Imagine
Din cartea ”Cum s-a făcut de-am rămas la cratiță”, în curs de apariție

Multă vreme am crezut că invidia e un sentiment pe care-l are doar un anumit segment al speciei umane. Mi-am zis că numai ființele mici – înțelege aici mulțimea de oameni care mănâncă, dorm, merg ca niște roboți la serviciu, fără să citească un rând dintr-o carte, fără să aibă nici un ideal – sunt capabile să resimtă invidia pentru aproapele lor. Ca să fii invidios trebuie să te amesteci în mulțime, să-ți dai coate cu ea, să știi ce are și ce nu are în șifonier, câți bani are în bancă, la ce școală merg copiii și cât costă meditatorul de engleză. Plus alte o mie de nimicuri din viața celui pe care-l invidiezi or, asta înseamnă coborâre printre oameni, discuții, timp mort. Geniile nu pot fi invidioase pe mobila cuiva, fiindcă nu le interesează aspectul. Li se întâmplă chiar să nu observe acest amănunt, mobila, care pentru alții e motiv de insomnie. Geniile, oamenii care au deschis porți într-un anume domeniu, care l…