Postări

Se afișează postări din decembrie, 2010

Mulți ani!

Imagine
Dragii mei,

Vă doresc un an așa cum mi-l doresc și mie. Să fiți sănătoși și bucuroși, să trăiți frumos, să aveți parte numai de lucruri bune. Să ajungeți la stele și să aninați cununi de fericire în viața voastră.

La mulți ani, să ne revedem cu bine în 2011.

Cum am ratat un incendiu

Drumul a fost al îndoielii: să merg la mall-ul din Vitan sau la Sun Plaza? Acolo, ba acolo, până la urmă am optat pentru Sun Plaza, că e mai mare. Era ajunul Craciunului, Moșul mai avea niște lucruri pe listă (rușine, Moșule, lași pe ultima zi).

Cum s-a făcut, că am uitat că ora deschiderii e 10 (de, așa-mi trebuie dacă nu bat mall-urile) și am ajuns în Sun Plaza pe la 9,20. Lume era ceva, că era deschis magazinul Cora. Și nu trec 5 minute, timp în care mă tot gândeam ce să fac până la 10, că aud un țiuit, ca o alarmă, așa cum auzi în filmele sf cu sfârșitul lumii într-un buncăr. Nu deslușesc nimic din cuvinte, dar alarma s-a mutat odată cu mine și am auzit anunțul: să evacuam în liniște și fără panică mall-ul.

Mă uit în jur - oamenii nu păreau a lua în seamă anunțul, își vedeau de treaba lor. Mi-am zis că o fi vreo glumă, vreun exercițiu, dar tot eu mi-am zis apoi: Cât de tâmpit să fii ca să faci un exercițiu în ajunul Crăciunului? (bine, nu era exclusă posibilitatea).

M-am gândit tot…

Cum am câștigat la loto

Azi am câștigat la loto. O să vă povestesc, ca să înțelegeți cum de sunt așa bogată și strig în gura mare. Nu mi-e teamă de hoți, nu mi-e teamă de nimeni. Sunt bogată și vreau să stiți cu toții.

Azi, pe la 11, am pornit la drum. Mașina era parcată pe trotuar, în fața blocului - da, avem un trotuar mare, ce ține loc de parcare, și rămâne loc și de trecere, deci toată lumea e împăcată – m-am așezat pe bancheta din spate, acolo unde stau când e și fiica mea în mașină, pentru că așa simt că suntem mai în siguranță și am privit oarecum amuzată nebunul ce trece periodic prin zonă, vorbind singur. Oricum, e plină lumea de ei, parcă sunt din ce în ce mai mulți. Dacă stau să mă gândesc bine, parcă sunt mai puțin agresivi decât cei care nu au acte de nebuni. În fine. Priveam nebunul ce gesticula și vorbea singur, în timp ce soțul meu se pregătea să pornească mașina, și privirea mi-a fugit la vitrina magazinului ce găzduiește și un mic centru loto.
- Știi, n-am mai luat de mult un bilet loto, ce-a…

Crăciun fericit

Imagine
Să aveți sărbători fericite, să fiți senini si sa aveți parte de lucruri frumoase!

Iertare, oameni...

... dar nu pot. Nu pot să-mi păstrez calmul când o țigăncușă de 12 ani se ghemuiește în ghena blocului, lângă un țânc de doi ani care-și face nevoile.
- Suntem cu colindul, îmi spune ea arțăgoasă, când o întreb, în semiîntunericul scării, ce mama mă-sii face în ghenă, ghemuită.

Suntem cu colindul...

Să te bucuri de oameni, de sărbători...

Oare?

Am plecat să colindăm/ Domn, Domn să-nălțăm…

Mi-e dor de colindele copilăriei mele, de fața de pernă plină cu covrigi, nuci și mere, printre care se strecurau câțiva biscuiți repede sfărâmați în legănatul pernei pe drumul plin de zăpadă.



Ne pregăteam din vreme, mai mult sufletește, căci mamele noastre ne coseau una, două, un cordon de o față de pernă și gata traista. Aveau grijă să ne dea ultimele sfaturi, din poartă, și ne petreceau cu privirea pe noi, copiii lor plecați la colindat, niște mogâldețe cu căciulile trase pe urechi, cu mănuși din lână în mânuțele ce abia reușeau, mai târziu, să cuprindă, cu palmele făcute căuș, bogăția ce avea să răsplătească urările. Porțile erau deschise și câinii, care transmiteau și ei, mai departe, că se apropie Crăciunul și iată, au venit colindătorii, rămâneau legați în acea seară și nu s-a pomenit vreodată ca vreo ușă să rămână închisă. Știam doar două, trei colinde, dar suficiente pentru a ne însenina gazdele și pentru a duce bucuria sărbătorii cu noi. Oamenii ne priveau amuzați, uitând pa…

Impresii tardive de la Gaudeamus

Imagine
Dar mai bine mai târziu decât niciodată...

Am asistat la montarea standurilor și am văzut cum, încet, încet, rafturile se umpleau cu cărți spre a fi golite, în zilele următoare, de către oameni. Am fost în spatele unui astfel de stand și am avut astfel bucuria de a mă afla în ”culisele” Târgul de carte internațional Gaudeamus, ediția a XVII-a, desfășurat între 18 și 22 noiembrie la Romexpo.
Am văzut oameni cumpărând compulsiv aproape orice carte la reducere, așa cum unii cumpără haine la reduceri, și m-am bucurat, pentru că orice carte, oricât de proastă ar fi, are și ceva bun.
Am văzut oameni care căutau anumite titluri, cu lista în mână, titluri pe care le vânau, tot la reduceri, de aproape un an.
Am văzut grupuri de elevi împreună cu învățătoarele lor, și le-am felicitat în gând pe aceste doamne că nu s-au blazat și că își fac profesia în mod nobil.
Am văzut cupluri tinere, cu căruciorul, făcându-și drum prin marea de oameni și am gândit că acei bebeluși vor asculta povești în fieca…

Vijaya - victorie asupra sentimentelor negative din sufletele noastre

Emisiune radiofonică, Răspundem ascultătorilor.

În urmă cu 20 de ani o voce cântată se auzea, cam o dată pe lună, la Radio România Actualități. Era vocea Amitei Bhose, care ne povestea nouă, românilor, despre obiceiurile indiene, despre religie, despre frumos. Iată unul dintre textele pregătite de domnia-sa și găzduite de Radio România la invitația unui mare iubitor al frumosului, domnul Emil Burlacu.

Vijaya
”Zilele acestea am fost furată de nostalgie. Amintirile ţării se împleteau în mod firesc cu cele ale copilăriei. Mă uitam la cerul senin, tomnatic al Bucureştiului, şi mă plimbam, cu gândul, pe câmpiile Bengalului. Vântul unduia prin lanurile de orez, pline cu spice verzi. Roiuri de albine zumzăiau deasupra lacurilor încărcate cu lotuşii albi şi roşii. Plantele gingaşe de kaş împodobite cu flori albe se legănau. Iarba umezită de rouă era împrăştiată cu flori albe de şefali, asemănătoare celor de castan. Păsările cântau în cor. Şi eu – întoarsă la vârsta bucuriei şi a inocenţei, fr…

Două generații

Imagine
Două generații... Prima fotografie e făcută pe 15 septembrie 1977, a doua, in decembrie 2009...

Umbre în singurătate

din Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână

Umbra se lungea şi se chircea pe zidul văruit, urmându-şi întocmai stăpâna în mişcări: se opintea puţin, lucru absolut inutil şi caraghios pentru o umbră, ce nu are nevoie de puncte de sprijin, apoi se întindea brusc, ajungând aproape de acoperiş printr-un joc al soarelui de toamnă târzie, rămânea aşa câteva clipe, mândră, puternică, dominând albul zidului, dar se ghemuia deodată, de parcă ceva sau cineva ar fi lovit-o. Şi poate că dacă ar fi avut glas şi-ar fi exprimat indignarea faţă de nerecunoştinţa bătrânei pe care o însoţise 84 de ani, care, de ceva vreme, o umilea, oprindu-i înălţarea prin gesturi neînţelese.

Statutul umbrei sale este însă ultimul lucru la care s-ar gândi ţaţa Maria, în zilele ei nesfârşite şi identice, petrecute pe prispa casei cu ziduri văruite. Aşezată pe-un taburet, cu mâinile în poală, reproducând, fără să ştie, poziţia clasică a modelelor pictorilor de portrete, scrutează zarea, cu privirea aproape în întuneric, ha…

Despre patriotism

articol de subsemnata, apărut in revista Mami, decembrie 2009.

Mândrie şi prejudecată
Iubirea e un sentiment care se învaţă. Când e vorba de iubirea de ţară. Se cultivă şi creşte odată cu fiecare dintre noi, căci un om care nu-şi iubeşte locul şi istoria nu numai că-şi reneagă trecutul dar nu are nici viitor. Nu există.

În picioare, drepţi, aliniaţi cum nu fuseseră niciodată, cu mânuţele în dreptul inimii, aşa cum văzuseră ei în filme şi cum le arătase domnişoara educatoare care, de altfel, le poza şi de model, ascultau serioşi imnul României şi priveau ţintă la drapelul din faţa lor. Se întâmpla într-o zi de 1 decembrie, ziua naţională a ţării. Fetiţa din primul rând avea să-şi amintească şi peste ani emoţia acestui moment, prima ei dovadă de patriotism într-o lume în care acest sentiment se manifestă din ce în ce mai puţin. Mama însă a fost „dezamăgită”, după cum avea să declare în faţa directoarei: „Am crezut că îmi înscriu fetiţa la o grădiniţă modernă. Constat însă că aveţi mentali…