Cum am câștigat la loto

Azi am câștigat la loto. O să vă povestesc, ca să înțelegeți cum de sunt așa bogată și strig în gura mare. Nu mi-e teamă de hoți, nu mi-e teamă de nimeni. Sunt bogată și vreau să stiți cu toții.

Azi, pe la 11, am pornit la drum. Mașina era parcată pe trotuar, în fața blocului - da, avem un trotuar mare, ce ține loc de parcare, și rămâne loc și de trecere, deci toată lumea e împăcată – m-am așezat pe bancheta din spate, acolo unde stau când e și fiica mea în mașină, pentru că așa simt că suntem mai în siguranță și am privit oarecum amuzată nebunul ce trece periodic prin zonă, vorbind singur. Oricum, e plină lumea de ei, parcă sunt din ce în ce mai mulți. Dacă stau să mă gândesc bine, parcă sunt mai puțin agresivi decât cei care nu au acte de nebuni. În fine. Priveam nebunul ce gesticula și vorbea singur, în timp ce soțul meu se pregătea să pornească mașina, și privirea mi-a fugit la vitrina magazinului ce găzduiește și un mic centru loto.
- Știi, n-am mai luat de mult un bilet loto, ce-ar fi să iau? am întrebat eu mai mult retoric, căci hotărârea era luată. Vin acum, i-am anunțat eu pe ai mei.

Am coborât, am intrat în magazin, am completat o variantă a unui bilet, l-am înmânat vânzătorului - era în tură cel care zâmbește mereu, care e mereu senin, ca și cum n-ar avea niciodată vreo problemă.
- Să știți însă că s-a scumpit varianta, e 10 lei acum, și e pentru 31, m-a anunțat el în timp ce procesa biletul.
Am dat din cap afirmativ, că e în regulă, poate continua. Am plătit, am luat biletul, și când mă răsucesc pe călcâie, dau nas în nas cu ai mei. Îmi zâmbeau amuzați.
- Hei, ce căutați aici? am întrebat eu cam nedumerită.
- Nimic, dar nebunul acela se lipise de geamul mașinii și stătea așa, acolo.
Am râs cu toții, apoi ne-am oprit câteva secunde la raionul cu jucării.
- Dintr-astea aveam și eu când eram mic, a zis soțul meu.
O glumă de-a lui.

Și am pornit la drum. Din nou. De data asta chiar am plecat.

Am ieșit din București, și la intrarea pe autostrada Soarelui, unde e sensul giratoriu, am văzut un accident. Două mașini se ciocniseră - una venind dinspre București, alta din stânga, din giratoriu. Cea din giratoriu venind avea botul făcut praf și cealaltă, o mașină albă, era răsturnată pe iarbă, cu roțile-n sus, zdrobită. Iar lângă mașina albă era întinsă o tânără blondă, părea a fi îmbrăcată în roșu, învelită cumva cu o pătură și cu un guler din ipsos - sau poate așa mi s-a părut mie, poate că avea un guler alb, sau o eșarfă albă. La capul ei, pe vine, aplecat deasupra-i, un bărbat îi vorbea și îi tampona fruntea cu un prosop, sau cu un tricou, nu știu. În jur, oameni, toți în picioare, parcă nemișcați, sau poate că timpul se oprise.

În trecerea înceată a mașinii, cu ochii ieșiți din orbite de groază, am privit tânăra întinsă pe jos, lângă mașina răsturnată. Salvarea nu venise încă, accidentul avusese loc cu doar câteva minute în urmă.

Și, dintr-o dată, am înțeles: acolo puteam să fiu eu. Cele câteva minute, cât am cumpărat biletul loto și ne-am amuzat la raionul cu jucării, fugind de un nebun care își lipise nasul de geamul mașinii noastre ne-au salvat viața. Destinul îți apare și sub chipul nebunului și al unui bilet de loto.

De aceea spun că am câștigat la loto. Nu am câștigat bani, mi-am câștigat viața.

Comentarii

Postări populare