Postări

Se afișează postări din 2011

Ce va rămâne?

Imagine
La mulți ani, oameni dragi!


Ce va rămâne?

din Soarele din prima zi, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose, volum de poezii prezentat la Gaudeamus 2011 de Dan Puric.

Ce va rămâne din tot ce am scris?
O, știu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va căuta să întoarcă
Creația mea în neant.
Doar în Sinele meu sunt încrezător;
din această cupă am băut zi și noapte
nectarul nesecătuit al universului.
Clipa de clipă
Rost și-a aflat aici iubirea.
Durerea n-a supus
praful n-a înăbușit
arta sa.
Știu, când voi părăsi
terenul de joacă al lumii,
sta-vor crângurile martori
în toate anotimpurile înflorite
iubirii ce purtasem acestui univers.
Numai această iubire e adevărată,
e tot ce mi-a dăruit viața.
Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun,
acest adevăr nu se va ofili
el va nega Moartea.

28 noiembrie 1940

O poveste despre „cabinetul II”? Sau realitate... Nu va ști decât povestitoarea.

Imagine
Cartoful
din volumul Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână, de Carmen Muşat-Coman

Fetele povesteau despre ea că e foarte zgârcită şi rea dar eu, ardeleancă fiind, eram învăţată să nu judec omul după vorbe ci după fapte. Dacă mama făcuse ceva bun în viaţa ei, apoi asta fusese: mă învăţase să nu cred decât în ceea ce văd cu ochii mei. Sfat care a avut destule avantaje, dar care mi-a adus şi o oarecare faimă de naivă, ca să folosesc un eufemism, căci dacă vezi că bărbatul se întoarce acasă dimineaţa, cu paie în cap, apoi e destul de greu să crezi că a stat cocoţat toată noaptea în foişorul din lemn, la 15 metri înălţime de sol, şi a păzit lanul de porumb ca să nu dea iama mistreţii în el. Dar uite că eu credeam sau cel puţin mă străduiam să cred. Până într-o dimineaţă, când, întorcându-mă de la serviciu – eram telefonistă şi lucram şi noaptea - dau nas în nas, la poarta cantonului, cu o femeie din sat, una dintre zilierele de la grădină. Văzându-mă, s-a înroşit toată la faţă şi a dat …

Moș Crăciun - la stat și la particular

Imagine
Să aveți sărbători fericite!




Serbare la stat și la particular

Cu tolba lui, Moș Crăciun a poposit și anul acesta în grădinițe, singurul loc unde – încă! – nu este întrebat al cui tată este. Cu ochii pe ceas ori intrând în pielea personajului, a asistat la serbarea pe care toți, de-a fir a păr, au pregătit-o în cinstea-i. O serbare care e, de fapt, un prilej de a arăta părinților pe ce se duc banii lor. Asta la particular, unde lui Moș Crăciun i s-a cântat și recitat în engleză, franceză, germană. Acesta, prea bătrân fiind, poate că ar fi ascultat mai degrabă ceva în rusă, dar grădinițele particulare n-au decât miss și frau, uneori și madam. Grație emoției prilejuite de sosirea sa, plictiseala de a repeta aceleași versuri de două luni încoace – doar totul trebuie să fie perfect, nu? – a mai dispărut, dar până la urmă somnul învinge, în cele trei ore de spectacol, și cel mai răbdător și cuminte copil. Părinții sunt încântați însă, chiar dacă-și dau seama că se cam depășește măsura timpulu…

Viața, prin ochii unui copil și ai unui adult

Într-un magazin, un copil se uită fix la bolul cu bomboane de pe tejghea.
- Sunt pentru mine! îi spune fetița tatălui ce se așezase la rând.
Tatăl nu a auzit-o sau s-a prefăcut că nu aude. Mai degrabă a doua variantă, din moment ce eu am auzit, fiind și ceva mai departe.
Fetița de vreo 8 ani are o acadea în gură și stă exact în fața bolului cu bomboane. Nu vede nimeni că moare de poftă să ia o bomboană. O văd eu și-i împărtășesc vânzătoarei dorința copilului. Un copil bine crescut, totuși, din moment ce nu se îndreaptă spre bol, să se servească. Așteaptă să primească acordul.
Domnișoara se uită așa, cu un pic de dispreț la fetiță și spune:
- Păi, are o bomboană în mână.
Așa, deci, avem de-a face cu o mare pofticioasă. O bomboană în gură, una în mână și altele în bol, la îndemână.
Bomboanele rămân la îndemână, fetița se așază pe o canapea, tot în fața bolului, și continuă să privească bomboanele. În timpul acesta își trece acadeaua dintr-o parte în alta, strângând bine în pumnul mic bomboana…

Ce pot face un bodyguard, un paznic și un prieten la poarta liceului?

Nimic. Stau de vorbă.
Azi, ora 10 fără ceva. La colțul unui liceu cu renume mă nimeresc în spatele unei eleve care trăgea cu sete dintr-o țigară. Ca o profesionistă. Din sens opus, o doamnă mai la vreo 60 de ani vorbea singură:
- Fată tânără și la ora asta cu țigara-n gură!
Nici o reacție.
Mergem așa, eu în spatele ei, de-a lungul liceului, vreo 30 de metri - liceul da, e mare.
Ajunge la poartă. La poarta liceului la care învață și fiica mea. În poartă, un vlăjgan de body-guard - angajat de curând, clar, portarul, un moș care cică pentru o țigară te lasă să ieși din curtea școlii în pauză ca să-ți iei ceva de mâncare (sau țigări?) și un domn mai în vârstă, mecanicul sau vreo cunoștință de-a portarului. Body-guardul îi cere actele fetei, acesta parcă arată ceva, intră în curte. Eu mă postez în fața celor trei și-i întreb:
- Ziua buna. Cum o lăsați să intre în curte cu țigara-n mână?
Body-guardul, mirat, o strigă:
- Hei, fata!
Fata se întoarce, exact când își ridica baierele rucsacului cu ambel…

Toamnă-iarnă în Herăstrău

Imagine
<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://1.bp.blogspot.com/-YGVLPnl8gfE

Reclamă la tampoane caut părinţi cu imaginaţie!

Imagine
din Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul.


- Mami, de ce e luna aia aşa pe cer?
- Mami, de ce arată maşinuţa aia aşa?
Sigur sunt întrebări puse de nişte prichindei care se uită la Jetix şi, dintr-odată, în pauza de publicitate, văd pe ecran nişte tampoane igienice luând forma unei luni, a unei maşinuţe care face o cursă pe curbele unui montagne-russe. Prea mici pentru o reclamă aşa de mare vor cere lămuriri. Că nu e nici bomboană, nu e nici carte, nu e nici jucărie. N-au de unde să ştie, cam la trei-cinci ani ce înseamnă un tampon igienic. Asta daca nu cumva media de vârstă a celor care urmăresc postul nu a crescut. Şi cum sunt la vârsta „de ce”-urilor, normal că vor întreba.
Ei, aici e aici. Ce le vor răspunde părinţii? Că sunt bomboane, nu, pentru că vor cere şi ei bomboane ca le televizor. Că sunt medicamente? Nu prea arată. Că sunt... Ce sunt? Ca să vă dau motive să vă antrenaţi de pe acum pentru un răspuns înţelept vă dau un exemplu de răspuns neînţelept:

Cu ani în urmă, la rând,…

Lansare de lansare

Imagine
Avem lansare de lansare...Avem si copil nebatut - de nu pleaca in lume chiar atunci. Avem di tăti - veselie, oameni buni, gazde bune, cred că vom avea și ceva fursecuri și cafea...
Nu suntem fițoși si vă așteptam să stăm de vorbă despre una, despre alta.

Joi mai apoi, 15 decembrie, la ora 17, la libraria Mihai Eminescu. Cu Anca Florea, Cristina Maria Mitrea si, asa cum vă ziceam, de nu pleacă în lume copilul nebătut, Ana, cea căreia îi este dedicată cartea. Bine, ea va cânta la chitară niscai tangouri. Iar doamna Geta Vadislav, ca o gazdă amabilă, ne va suporta vreo oră, o oră și un pic. Dacă n-a știut cu cine se amestecă!

Cum s-a făcut de președintele nu mai mănâncă zarzavat olandez

Președintele s-a supărat. Ca prostul pe sat. Pe Olanda. Și o boicotează. Nu mai cumpără zarzavat olandez. Adevărul că nici eu nu aș cumpăra și nu pentru că m-aș fi supărat pe olandezi. Nu aș cumpăra pentru că le-aș prefera pe cele românești, dar ia-le de unde nu-s. Nu că n-ar fi, dar nu ajung in supermarketuri - motivele nu sunt greu de ghicit. Asa ca luăm zarzavat turcesc, spaniol, precum președintele. O, ce bine că Turcia e cu un picior in Asia si nu stiu dacă a fost și ea pe la întâlnirile de seară, dar mă bucur tare că pot mânca în continuare zarzavat turcesc. N-are nici un gust și e scump, dar de, Turcia e prietena noastră. Ca și Spania, ce bucurie... Cât pe ce să rămână președintele flămând.

O reacție de copil de cinci ani. Îmi iau jucăriile și plec și nu mă mai joc cu tine că m-ai făcut hoț. Or, poate nu știi că eu sunt a șaptea putere in Europa....

O fi trecut și pe la alt raion înainte?

Moș Crăciun – pro sau contra

Imagine
din volumul Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul, ce va fi lansat joi, 15 decembrie la ora 17:00 la Libraria Mihai Eminescu

În preajma Crăciunului, un părinte, crescut în spiritul arid al epocii prerevoluționare, când doar Moș Gerilă aducea cadouri, acest Moș care nu avea vreo întruchipare trupească, fiind așa, doar un nume – putea fi foarte bine folosit și termenul „cadou de la serviciu“ pentru punga ce conținea, invariabil, râvnita portocală – deci acest părinte care nu auzise nicicând vorbindu-i-se în copilărie de Moș Crăciun s-a întrebat dacă e cazul sau nu să-i mărturisească fiului lui că Moșul nu există, că de fapt ei, părinții, sunt cei care-i cumpără cadourile dorite. Că lista aceea pe care o scrie cu trei luni înainte de sărbători și pe care o pune în cutia poștală, cu speranța că va ajunge la destinație, nu iese din clădirea poștei, fiind aruncată la vreun coș de gunoi. S-a gândit să încheie cu povestea asta cu Moș Crăciun, fiindcă oricum copilul e mare, mai devreme sau ma…

Amintiri in buzunarul inimii

Azi, de la ora 21:00 voi avea bucuria de a vorbi despre Didi - Amita Bhose. La emisiunea Amintiri in buzunarul inimii, realizata de Madalina Ion la Radio 3 Net Florian Pittis...

Sunt atat de multe de spus...


De pilda, cu 20 de ani in urma Didi venea lunar la Radio, fiind invitata de domnul Emil Burlacu la emisiunea Raspundem ascultatorilor - va mai amintiti emisiunea, desigur... Temele erau diferite - religie, Eminescu, sarbatori, Tagore... Cartea e in pregatire, sper sa apara la inceputul anului.

De ai prieten poți să te și angajezi

La Gaudeamus a venit o cunoștință de-a mea, împreună cu o prietenă. Cam la 22 de ani fiecare. Vesele, pline de visuri si de viața, ca la 20 de ani. Din vorbă-n vorbă aflu că prietena voise să se angajeze librar într-o rețea de librării-ceainării... Una dintre întrebări fusese:
- Ai prieten?

Că se presupunea că dacă are prieten e mai sociabilă... Așa i-au explicat.

Fata avea prieten dar nu i-a plăcut modul de socializare al angajatorilor, așa că le-a cam zis ceva în gând și și-a văzut de drum.

Acum eu mă întreb - nu, nu de ce pun astfel de întrebări legate de viața personală, întrebări pe care nu au voie să le pună -, mă întreb: au nu cumva de fapt îi angajează pe cei care nu au prieten/ă, pentru că după cum se comportă unii pe acolo prin librărie par a nu avea nici părinți, darămite prieten/ă?

Trei luminițe, trei suflete

Am intrat azi într-o biserică catolică. Întuneric și liniște, întru reculegere. Am aprins trei lumânări, de fapt trei candele mici, albe... Așezate una lângă alta, flăcăruiile mici parcă țineau în ele sufletele celor dragi mie - Lili, Didi, tata - Neculae. S-au cunoscut, cele trei suflete, eu le-am fost liantul și acum nu știu cum, dar am avut așa, o senzație de suflet plin de liniște. O senzație inexplicabilă, pe care o ai, probabil, de câteva ori în viața atunci când intri într-o biserică - ai impresia ca acele ființe pe care le pomenești chiar se află lângă tine, de fapt cuprinse în acele mici lumânări. Aceasta a fost senzația mea - că le țin sufletele în palmă.
Din ușă, m-am întors: luminițele ardeau lângă celelalte, aprinse de alți anonimi ca și mine, și păreau împăcate.

Sora mai mare a lui Eminescu la Gaudeamus

Imagine
Ati putea spune ca evocarea evenimentelor de la Târgul de carte Gaudeamus e in sens invers. Corect. Pentru ca acum am intrat in posesia câtorva fotografii de la evenimentul din prima zi - Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu - iata ca dăm timpul în urmă abia azi.

Ora 18,30 a primei zile de târg a sosit într-o liniște deprimantă. Pe timp de lumină pustiul măturase culoarele dintre standuri, dracul râzându-și de puținii aventurieri - vizitatorii. Așa că întunericul a coborât peste Romexpo într-o atmosferă de mormânt aproape. Nici nu aveam cui întinde coșulețul cu proverbe bengaleze. Trist, nu? parcă eram într-un muzeu plin de cărți, înțepenit.

Cu rușine în suflet am întâmpinat-o pe doamna Maria Grapini, invitata de onoare a evenimentului. Care eveniment? Păreau a spune pereții, cărțile, scaunele. Oamenii nu aveau ce spune, pentru că erau absenți. Absenți și în zilele următoare și de la evenimente desfășurate la parter, acolo unde sunt editurile mari. De pildă, sâmbătă, un critic l…

Soarele din prima zi, poeziile lui Tagore, prezentate de Dan Puric, cartea cea mai vândută a editurii Cununi de stele la Gaudeamus 2011

Imagine
Soarele din prima zi, poeziile lui Tagore, prezentate de Dan Puric, cartea cea mai vândută a editurii Cununi de stele la Gaudeamus 2011


foto: Cristina, Mitrea, www.4arte.ro

La Gaudeamus 2011, editura Cununi de stele a lansat volumul Soarele din prima zi, primele poezii ale lui Rabindranath Tagore traduse în română după originalul bengalez și nu dintr-o limbă europeană, traducerea fiind realizată de Amita Bhose. Invitatul, Dan Puric – actor, regizor și scriitor precum Tagore și militant pentru independența sufletului poporului, precum profetul Indiei – „nu a venit să vorbească despre Tagore ci și-a mărturisit marea dragoste pentru sufletul larg care ne-a cuprins pe toți”. Am asistat timp de o oră cum valurile de trecători își opreau unduirea și se așezau pe trepte, fascinate de puterea cuvântului. A fost, într-adevăr, o mărturisire de dragoste. Pentru traducătoare, în primul rând, Amita Bhose, pe care Dan Puric a zărit-o cu mulți ani în urmă la Botoșani, la zilele Eminescu: „Am văz…

Despre libertatea omului

"Libertatea omului nu consta in faptul ca da la o parte suferinta, cauta sa se eschiveze. Libertatea omului si forta lui si lectia lui constau in faptul ca ia suferinta si si-o face drum si poteca spre calea desavarsirii."

Il veti auzi si simti pe Tagore prin vocea domnului Dan Puric...intru libertatea omului.

La Gaudeamus 2011, prezentand Soarele din prima zi, poeziile lui Tagore pe care Amita Bhose le-a transpus cu atata sensibilitate si dragoste in limba romana.

http://www.youtube.com/watch?v=YNrrs0S1uGA

Fotografia mea preferata de la Gaudeamus 2011

Imagine

Lansare Soarele din prima zi, de Rabindranath Tagore, invitat Dan Puric

Multumindu-i domnului Dan Puric pentru soarele din inimile noastre....

http://www.youtube.com/watch?v=YNrrs0S1uGA&feature=g-all

De maine va astept la Gaudeamus....

Imagine
Impreuna cu mine, cartile lui Didi, Amita Bhose...

Si oameni de seama ii voi prezenta cartile, pentru ca ele sa ajunga la oameni de seama...

Va astept cu bucurie si cu oboseala fericita a unei munci indeplinite - Dictionarul de verbe sanscrit-roman si al doilea volum al Manualului de limba sanscrita, ale lui Didi.. De asemenea, am reunit poeziile lui Tagore traduse de Didi...

La standul 354 va astept, asadar, de maine pana duminica...Pe maine?

Evenimentele organizate
– Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu.
Prezentarea operei și personalității Amitei Bhose, Miercuri, 23 noiembrie, ora 18:30, Spațiul de evenimente, nivelul 7.70.
Invitată: doamna Maria Grapini

– Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul, de
Carmen Mușat-Coman. Lansare de carte. Joi, 24 noiembrie, ora 11:00, standul editurii – 354.
Invitată: doamna Anca Florea

– Soarele din prima zi, poezii de Rabindranath Tagore,
traducere din bengali de Amita Bhose. Lansare de carte.
25 noiembrie ora 17:00, Bursa de contacte, nivelul 3.20.
In…

Pelerinaj indian

Imagine
Amita BHose înființase în 1991, la Universitatea Bucuresti, Centrul de Studii Indiene Bharat-Tirtha - Pelerinaj Indian. După un an de funcționare, Universitatea l-a desființat.

Iată însă Pelerinajul Indian al operei Amitei Bhose...o parte....





Namaste India, octombrie 2011, Muzeul Satului...





La Timișoara , iunie 2011 - Festivalul Namaste India, ediția a II-a...





Bookfest 2011





Exotique Market 2011






Carturesti Verona, lansare Dragoste incurca, dragostea descurca... 25 octombrie 2011




Bookfest 2010







Festivalul Axis Libri Galati 2010




Gaudeamus 2009




Lansare Eminescu si India, Muzeul Literaturii Romane, 15 ianuarie 2010

Mama sau tata?

Imagine
din Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul, ce va fi lansat pe 24 noiembrie ora 11 la Gaudeamus, standul editurii Cununi de stele - 354. Prezintă Anca Florea, Adrian Nicolae Popescu.

Anticipând întrebarea supraveghetoarei de magazin, aplecată ușor spre ea, fetița spune repede, dintr-o răsuflare, ca pentru a scăpa de o corvoadă: „Mă cheamă Mihaela și am cinci ani!“. Tânăra rămâne puțin descumpănită, dialogul părea sfârșit înainte de a începe, dar cum întotdeauna există o altă cale de acces spre celălalt, se așază pe vine în fața fetiței și, trăgând ușurel de-o ureche iepurașul roz pe care aceasta îl ține în brațe o întreabă cine i l-a cumpărat, mama sau tata? „Și mama și tata“, răspunde scurt fetița, strângând și mai tare jucăria roz, de parcă s-ar fi temut să nu-i fie luată. Supraveghetoarea își exprimă mirarea, cum, nu se poate așa ceva, sigur i l-a cumpărat ori unul ori celălalt dintre părinți, însă fetița e sigură pe răspunsul ei: i l-au cumpărat amândoi. Cum dialogul pare a duce …

Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul

Imagine
Mare lansare mare va fi pe 24 noiembrie, la ora 11, în cadrul Târgului Internațional de Carte Gaudeamus. La standul editurii Cununi de stele -adică acasă - un stand mic cu numarul 354, la nivelul 7.70 - cine vrea sa ma gaseasca mai gaseste, cine nu, zice ca s-a ratacit, va astept impreuna cu Anca Florea, Adrian Nicolae Popescu, sa ne cunoastem, sa ne imprietenim, vorba ceea. Puteti cumpara si cartea, nu ma supar, nu ca ati contribui la bunastarea familiei si nici la cea a editurii, dar as mai achita din datoriile catre tipografie....

Si ca sa nu ma mai plang, ca nu asta era scopul, iaca si un fragment, un eseu panseu, de fapt.

Mamițele secolului XXI

Paralela următoare ar putea fi o consecință a faptului că un anume an este decretat, cultural vorbind, Anul Caragiale. Chiar dacă pe scenele teatrelor românești piesele dramaturgului nu se joacă – omagiere prin omisiune? – , prin manualele școlare tot a mai fost rătăcit câte-un fragment dintr-o schiță de-a sa. Astfel, domnul Goe, Ionel au o…

Invitație la o cafea....

Mai lăsați treaba că oricum nu se termină. Veniți și voi duminică la o cafea, ca niște mari doamne ce suntem. Mă știți, nu sunt scorțoasă, iar echipa de la Styx nici atât. Eu zic să veniți, măcar urmând principiul ce-am avut și ce-am pierdut. Vom fi între prieteni.

Echipa Styx Naturcosmetic va invita duminica, 13 noiembrie 2011, intre orele 10.30 - 12.30. la o cafea sau la un ceai pentru a descoperi impreuna minunata lume a uleiurilor esentiale. Tema intalnirii noastre va fi:
“Folosirea uleiurilor esentiale
in perioadele de raceala si gripa”

Alaturi de noi va fi doamna Carmen Musat-Coman, autoarea cartii “Cum s-a facut de-am ramas la cratita”. Cartea, aparuta la Editura Cununi de stele, abordează cu (auto) ironie, umor, teme serioase: egalitatea de sanse intre femei si barbati, politici familiale, violenta impotriva femeii, feminism, reprezentarea femeii in politica, mentalitatea conform careia locul femeii e la cratita.
Va asteptam cu cafeaua aburind si multe alte surprize. Puteti testa …

Ţigări am, băieţi…

...Şi vorba cântecului moldovenesc, "avem di tăti": maieuri 5 la 10 lei, bureţi de baie, levănţică, telefoane şi prosoape, şerveţele umede şi umbrele.

Uneori, îi vedeam cum îşi strâng marfa şi dispar, semn că poliţia e prin preajmă. De la o vreme nici nu mai dispar, semn că poliţia îi lasă în pace. Ar putea spune - poliţia - că nu are ce sa le facă, aşa că mai bine îi ignoră. Deşi ar avea ce să le facă: să le confişte marfa, să le dea nişte amenzi, pentru că sunt vânzători ambulanţi fără acte. Şi sunt precum ciupercile otrăvitoare: mulţi şi peste tot, oriunde găsesc un vad - metrou, piaţă. Se strâng, de fapt, precum şobolanii care au mirosit că e rost de hoit.

Lucrurile sunt mai simple decât par, totuşi: dacă n-ar fi cerere nu ar fi nici ofertă. Toată lumea ştie că telefoanele sunt furate: de la mine, de la tine, de la fiică-mea. O colegă de-a fiicei mele şi-a găsit în piaţă telefonul furat cu o seară în urmă. Şi ce-a făcut? Şi l-a cumpărat, pentru că "ţinea la el".…

Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul

Din cartea în curs de apariție la editura Cununi de stele, carte ce va fi lansată la Târgul Internațional de carte Gaudeamus. Mă găsiți, cu carte cu tot, la standul 354 pe toată durata Târgului de carte..


De la violența desenelor la violența reală
Epitetele curg, trec de de la un post la altul, odată cu apăsarea butonului telecomenzii, și ai impresia că următorul canal de desene animate le preia pe exact ele de care voiai să scapi. E ca în coșmarul cu urcatul scării, ale cărei trepte nu se mai termină… Așa și aici. Urci câte o treaptă, apăsând pe un alt canal, dar „cretinule“, „prostule“ sunt rostite și pe cel pe care tocmai ai schimbat. Mai urci o treaptă, dar cuvintele te urmează și ele, și ai impresia, odată ajuns la ultimul canal, că istoria se repetă, moment în care te întrebi dacă nu era mai bine să nu ai inițiativa schimbării canalului de desene animate. Copilul tău n-ar fi auzit decât o singură dată rostindu-se epitetele pe care și le aruncă personajele. Te simți oarecum vinova…

In lumina lunii

Imagine
Fragment din Scrisori rupte, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose...

Cartea poate fi comandata la editura - office@edituracununidestele.ro si la numarul de telefon:0725097644


Ce minunate sunt nopţile de aici în lumina lunii! Nu spun că astfel de nopţi nu există şi acolo unde sunteţi voi. Ştiu că şi la voi luna îşi revărsa farmecul calm peste câmpii, peste turnul bisericii şi peste copacii tăcuţi. Dar voi vă distraţi şi cu alte lucruri – aveţi muzică simfonică, armonia şi disonanţa, tenisul, masa de marmură din sufragerie şi serile muzicale din salon. În schimb, eu n-am decât nopţile mele liniştite. Nu pot să exprim prin cuvinte pacea şi frumuseţea nemărginită pe care mi le aduc în zilele de singurătate. Unii se agită: „De ce nu pot să exprim toate enigmele lumii?”. Alţii se chinuie: „De ce nu pot să exprim toate sentimentele”. La urma urmelor, misterele lumii rămân tot atât de nepătrunse, iar sentimentele rămân numai în suflet... Când îmi reazăm capul pe tocul fe…

Poeziile lui Tagore lansate la Gaudeamus de Dan Puric

Imagine
Imn vieții*

din volumul ”Soarele din prima zi”, de Rabindranath Tagore. Traducere de Amita Bhose. Lansare - 25 noiembrie, ora 17:00, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus. Prezintă Dan Puric


Departe de mine moartea în aceste frumuseți
ale lumii – printre oameni vreau să trăiesc
să-mi găsesc locul în inimile vii,
în poienile în floare sub luciul solar.

Viața pulsează etern pe pământ –
din bucuria întâlnirii se ivesc surâsul
și lacrima dorului – nemuritor m-aș vrea
cântând imnuri de desfătare și omenească tristețe.

De n-am să izbutesc, cât sunt viu
caut un loc printre voi, semeni,
să isc flori noi în ritmuri alese,
pe roua zorilor, ori în amurguri să le culegeți –
luați-le, cu surâsul pe buze,
aruncați-le când se vor veșteji.

*Tagore considera acest poem ca o sinteză a gândirii sale.

Salonul de carte Polemos

A inceput de miercuri, va astept pana sambata la Cercul Militar - 11-19, la Salonuld e carte, sambata - program scurt - 11-14....

Marți, la Cărturești Verona, vă așteptăm cu dragoste

Imagine
Editura Cununi de stele și librăriile Cărturești vă invită marți, 25 octombrie, ora 18:00, la lansarea cărții Dragostea încurcă, dragostea descurcă, de Rabindranath Tagore, în traducerea Amitei Bhose. Evenimentul va avea loc la sediul din str. Arthur Verona, nr.13-15.

Dragostea…, piesă de teatru în patru acte, scrisă în 1982, este o comedie socială, abordând relațiile de familie din India sfârșitului de secol XIX. Actuală și astăzi, confruntă tradiția cu concepţiile moderne. Acțiunile se petrec în Calcutta, dialogurile sunt pline de rafinament și umor iar încurcăturile în care se află personajele principale și care sunt create de ei înșiși provoacă râsul. Poezie, personaje poetice, maxime, sensibilitate, prejudecăți persiflate cu ironie, quiproquo-uri, noblețe, toate acestea fac din Dragostea… una cele mai interesante și longevive comedii din repertoriul teatrelor din Bengal, jucându-se din anii 1930 până în prezent, montată pentru întâia oară în regia autorului.

În România a fost p…

La capătul pământului

Muierea mea nu mai este, copiii sunt la oraş, ajunşi domni mari. Ce m-ar mai ţine aici, în acest capăt al pământului?

Mi-au spus de nenumărate ori: „Tată, vino la noi, ai unde să stai, nu te mai chinuieşti iarna cu lemnele, cu animalele”... Din punctul acesta de vedere sunt un om fericit, fiindcă am copii recunoscători, nu şi-au uitat părinţii, precum alţii. Numai că eu nu pot pleca la oraş, nu mă pot duce să stau acolo, fiindcă nu mi-e locul acolo. Sunt un om al pământului. Pe mine, dacă mă închizi între pereţii unui bloc, m-ai omorât, e ca şi cum m-ai fi închis în sicriu, de viu.
Eu înţeleg altfel viaţa: mă trezesc la primul cântat al cocoşului, mă spăl cu apă rece pe faţă şi mănânc o bucată de brânză cu ceapă, apoi ies la animale. Îmi place să le rânesc, să le duc găleata cu apă şi să le văd ochii blânzi. Îmi place să le vorbesc, să le mângâi, căci şi ele sunt suflete, şi ele au nevoie de dragoste. Sunt toată ziua pe afară şi niciodată nu am fost bolnav, deşi duc în spate câteva zeci…

Dragostea, la 4arte

http://www.4arte.ro/2011/10/04/si-azi-ca-intotdeauna-dragostea-incurca-dragostea-descurca/

Cu dragoste, din partea Cristinei Mitrea

Lansare Dragostea încurcă, dragostea descurcă...

Mâine, 30 septembrie, ora 12, vă aștept cu dragoste la lansarea cărții Dragostea încurcă, dragostea descurcă, de Rabindranath Tagore, în traducerea Amitei Bhose.

Detalii:

www.namasteindia.ro
www.edituracununidestele.ro

Pe mâine, la Festivalul Namaste India!

Stejarul lui Tagore

Imagine
În Herăstrău, aproape de pista rollerilor, un stejar se-nalță de 50 de ani. La poalele lui, o piatră comemorativă ne anunță că stejarul a fost plantat cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii lui Tagore... Oamenii trec pe alee, preocupați de prezent, ignorând copacul ce-și desface coroana spre cer. Și eu l-am aflat întâmplător.

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Tagore. Sunt aproape de vârsta stejarului și nu știu cum s-a rotit timpul. În 1981, Amita Bhose sărbătorea cu studenții 120 de ani de la venirea pe lume a poetului. Ascult caseta cu înregistrarea cântecelor din Dragostea încurcă, dragostea descurcă, din timpul reprezentației de teatru din 1981... Ca ieri. Peste câteva zile, vineri, 30 septembrie, Dragostea va fi lansată la Muzeul Satului, la ora 12... Și vor mai trece 50 de ani, și sper ca lumea să nu dispară până atunci... Sper să privească stejarul lui Tagore, în Herăstrău, în timp ce va citi traducerile poetului în română, din bengali, făcute de Didi,…

Comoara din roabă

Am fost în această seară la un concert susținut de Tudor Anghelescu și Mihai Melinescu, la roaba de cultură, în Herăstrău. În fața mea, la câțiva metri, se afla roaba cu cărți. Am filmat artiștii și... iată ce a ieșit.
Nu e nimic regizat, totul e spontan si cred ca ar fi cea mai tare reclama la cultura.

Porumbeii copilăriei mele

Imagine
http://www.7torony.hu/content.php?c=40474 - traducerea articolului de mai jos in maghiara facuta de domnul Bige Szabolcs, căruia îi mulțumesc.





M-am născut cu porumbei în podul casei. Cu gânguritul lor a dragoste şi libertate. Erau mulţi, mulţi şi gălăgioşi şi niciodată n-am putut identifica unul, niciodată vreunul nu a avut un nume. Erau porumbeii din podul casei. Găinaţul lor nu deranja pe nimeni, că era pe cimentul de lângă casă sau că ne pica în cap, când treceam pe sub streaşină. Superstiţioasă la vremea copilăriei, consideram că am noroc în ziua aceea. Şi poate chiar aveam. Întotdeauna mama spunea că sunt prea mulţi, că ar fi bună o ciulama de porumbei. Nu se ostenea însă nimeni să se cocoaţe după ei, aşa că familia lor nu a fost niciodată despărţită. Veneau şi plecau când voiau, făceau pui şi mureau când le venea sorocul. Până şi pisicile, şi ele multe în curtea mare, parcă învăţaseră să convieţuiască paşnic cu ei.

Îmi plac porumbeii. Pentru că-mi amintesc de copilărie. De o perio…

Tagore și Eminescu la Festivalul Namaste India - Doi poeți care nu s-au întâlnit niciodată

Fragmente din conferința Doi poeți... susținută de Amita Bhose, ce va fi prezentată în cadrul Festivalului Namaste India, 2 octombrie, ora 15, Gospodăria Moișeni, Muzeul Satului.
Așa-i că aveți impresia că ambele pasaje sunt scrise de unul și același poet? Și totuși nu s-au întânit niciodată, și totuși sunt scrise de Tagore și de Eminescu...

"Numai atunci când stai aici, înţelegi cât de uluitor de măreţe sunt fenomenele universului. Dimineaţa, soarele vine dinspre răsărit şi deschide încetişor fila unei cărţi uriaşe, iar la sfârşitul zilei, seara, o întoarce tot atât de încet dinspre apus. Ce minunată e scriitura aceasta ! Râul îngust, ostrovul întins până în zare şi malul pitoresc de la marginea râului - colţ neglijat al Pământului -, ce şcoală mare, liniştită şi singuratică a lumii ! Cuvintele mele ar suna ca o «poemă» în capitală, dar nu şi aici." - Rabindreanath Tagore, Scrisori rupte.

O insulă asemănătoare şi-a închipuit Eminescu pentru Euthanashis, care îi scria lui Ieron…

Amita Bhose, portret realizat de Marin Sorescu

Imagine
Personalitățile culturale ale României au considerat-o prietenă, au prețuit-o la adevărata valoare. Marin Sorescu, de pildă, i-a daruit acest portret făcut pe coperta II a cărții Apă vie, apă moartă...

Editura Cununi de stele la Namaste India

Imagine
În perioada 30 septembrie-2 octombrie, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București va avea loc a III-a ediție a Festivalului Namaste India. Ediția este consacrată personalității lui Rabindranath Tagore, primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură din Asia, în 1913.

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la nașterea marelui poet iar editura Cununi de stele, parteneră a Festivalului, va celebra și ea evenimentul, după următorul program:
- vineri, 30 septembrie, ora 12, lansarea cărții Dragostea
încurcă, dragostea descurcă, traducere din bengali de Amita Bhose, singura traducătoare în română a scriitorului direct din limba maternă, limba bengali. Dragostea…, piesă de teatru în patru acte, este o comedie care tratează viața de familie a clasei intelectuale indiene. Acțiunile se petrec în Calcutta, dialogurile sunt pline de rafinament și umor iar încurcăturile în care se află personajele principale și care sunt create de ei înșiși provoacă râsul. Este u…

Nu există actor mare sau actor mic ci bun sau prost

... spunea Nicu Constantin. Se implinesc doi ani de la dispariția lui. Am avut privilegiul de a-l cunoaste, pe dânsul si pe soția dânsului, în 2003. Iată-i:

Revista Femeia, iulie 2003


Rubrica Doi pe un balansoar
Măndița și Nicu Constantin



În anii 80, fusese transferat ca prim june comic la Teatrul de Operetă, cu ordin de sus, directorul Teatrului de revistă neputându-i-se opune, în ciuda autoblestemului :„Să-mi cadă mâna dreaptă dacă renunț la Nicu Constantin“. Aici avea s-o cunoască pe Măndița, membră a ansamblului coral și interpretă de mici roluri, cu un chip și o voce foarte frumoase. L-a impresionat discreția acesteia, simțind că e o femeie care a muncit mult în viață – un indiciu fiind, în acest sens, că amândoi aveau același număr de frați: șase. „Nu suport oamenii care nu muncesc și care mint, afirmă dumnealui. Pentru că n-am stat niciodată degeaba și nu mint“. S-au „suspectat“ (în sensul bun) trei patru ani, apoi, când și mama sa, căreia i-a prezentat-o, i-a apreciat calitățile …