Postări

Se afișează postări din martie, 2011

Body Mind Spirit festival

De mâine sunt la Sala Palatului... Va astept la Festival...la standul editurii Cununi de stele.

La fereastră

Imagine
Fotografia nu poate fi reprodusă fără acordul autoarei

O casă pe lista imunizării împotriva uitării

Imagine
Muzeul prof. dr. „Victor Babeș“

articol apărut în Ziarul Lumina, 26 martie a.c.

Pe când românii nici nu gândeau să-l cinstească prin botezarea unei alei măcar, în orașul Dallas o stradă principală îi purta deja numele. Când românii s-au hotărât s-o facă, probabil că gestul necesita prea multă birocrație pentru ca muzeul care adăpostește viața părintelui bacteriologiei să fie pe strada cu nume omonim. Așa se face că pe Andrei Mureșanu, ce pornește din Piața Dorobanți, la numărul 14 A se găsește Casa memorială „Victor Babeș“.


Pe străduța ce asistă, neputincioasă, la dezvoltarea haotică a construcțiilor, casa cu steag la poartă seamănă cu cea din „Marile speranțe“. Pare părăsită, iar portița deschisă care s-ar legăna, scârțâind, de ar fi vânt, îți întărește senzația de pustiu. Fără prea mare convingere că înăuntru se află cineva, apeși pe butonul soneriei, cu privirea pe ușa din lemn, pe ale cărei incrustații e un praf gros, ce te face să crezi că ușa nu a mai fost folosită de ceva vreme.…

Viața oamenilor celebri, în renovare

Imagine
Casele memoriale ”George Călinescu” și ”Gheorghe Tattarescu”
articol publicat în Ziarul Lumina, 19 martie 2011



Un muzeu, în mintea unui om obișnuit, e o poartă spre o lume în care pășește cu evlavie, spre a cunoaște o fărâmă din viața oamenilor care au făurit istorie și ne-au servit drept modele. O casă memorială, care oferă privirii și sufletului penița unui scriitor, trusa de machiaj a unui mare actor, vioara unui compozitor este, tot în mintea unui om obișnuit, parte a neamului nostru și de aceea ar trebui cunoscută și văzută de cât mai mulți.

Am zice că sunt lucruri de la sine înțelese, cele de mai sus, și că țin de bunul simț, căci o nație fără trecut nu există. Se pare însă că doar omul obișnuit le percepe astfel, fiindcă mai toți cei care ar trebui să conserve aceste valori sunt indiferenți. Am folosit cuvântul ”a conserva”? Da, în unele cazuri termenul ar fi corect dacă acele case memoriale închise de nu se știe când și care vor fi redeschise iar nu se știe când ar fi învelite …

O scurtă istorie a limbilor indiene

articol al Amitei Bhose
India – victima Universităţii Bucureşti
20 octombrie 1990

Într-o bună zi din 1978 am fost invitată la rectoratul Universităţii din Bucureşti. Cum am intrat, domnul rector academician George Ciucu m-a întrebat: „Aţi adus cererea?” Când a văzut că am picat parcă din lună, a adăugat: „Fetele noastre nu v-au spus nimic?” Persoanele de la Relaţii externe m-au lămurit că s-a înfiinţat un post de lector – deocamdată suplinitor – de sanscrită şi bengali şi că Universitatea aşteaptă să-mi depun actele şi o cerere. Aşa a început cariera mea universitară la Bucureşti. A fost şi un preludiu, la care voi reveni imediat.
După atâtea biografii ale securiştilor şi infractorilor, cred că cititorii nu se vor plictisi de unele reflecţii nostalgice ale unui fost universitar, ale unui om care la îndemnul sufletului său a venit din lumea liberă într-o ţară de după cortina de fier şi care în toţi acei 18 ani de şedere în România a avut la el paşaportul său indian, adică putea să plece …

18 martie, libraria Eminescu, ora 17

Imagine
Lume, lume, pe 18 martie, la ora 17 are loc un eveniment extraordinar, nemaipomenit: se dau autografe pe cratiță! Cratița, vedetă mare, va fi în librăria Eminescu. Semnatara: subsemnata!

Pe mâine, acum mă duc la cratiță!

Cuvânt înainte la Manualul de limba sanscrită, de Amita Bhose

Imagine
„Am fost acuzată pentru că am iubit România. Îmi recunosc «vina». De dragul culturii române, cu dorinţa de a întemeia o şcoală serioasă de indianistică, m-am stabilit aici. Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame şi frică – acea teamă care aproape ne-a paralizat minţile – alături de el. Nu m-am gândit să plec de aici, nici să trâmbiţez la posturile străine de radio. Scriam cu mâna în mănuşă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, aşa cum făceau mulţi. N-am învăţat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenţii mă luau de mână, mă duceau la Universitate – la cursuri sau la examene – şi mă aduceau acasă. Uitându-mă la acele fiinţe înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se părea că vorbesc unor statui, într-o galerie de artă. Când le ascultam lecţiile, vedeam cum le-au îngheţat buzele, în «temperatura camerei». Totuşi, lumina privirii lor mi-a dat puterea să rezist.“
*
Iată ce scria Amita Bhose în 1991, …

Se pare că a venit primăvara

Imagine
Sunt ghiocei adevărați. De pădure, cu miros de primăvară. Culeși de mine.

Notă:Fotografia nu poate fi reprodusă fără acordul autoarei.

Primul Manual de limba sanscrită din România va fi în librării din 15 martie. Autoarea, Amita Bhose, a predat sanscrita la Universitatea Bucuresti

Imagine
Manualul de limba sanscrită, conceput de Amita Bhose, este rodul muncii de câţiva ani pe baza experienţei didactice dobândite la Universitatea Bucureşti, unde a susţinut cursuri practice facultative de limba bengali (1972-1991), limba sanscrită (1978-1991) şi civilizaţie indiană. O experienţă – de notat că a ținut cursurile numai în limba română – care i-a permis formarea unei metodologii a predării limbilor bengali și sanscrită cursanților români. Deși limbile sanscrită și bengali au avut regim de curs facultativ cu asistență de 2 ore pe săptămână, studenții acestor cursuri au reușit să traducă texte literare, unele traduceri fiind publicate în revistele românești. Periodic erau susținute spectacole literar-artisitice și sesiuni de comunicări științifice de profil indian, la care-și dădeau concursul studenții Amitei Bhose. Nici o altă secție de limbi orientale nu a avut o activitate atât de bogată. Cu alte cuvinte, nici un alt cadru didactic nu le-a insuflat studenților atâta pasi…

Mărțișor de la editura Cununi de stele

Imagine
„Dac-aș fi fost femeie…“

…rostesc ei deseori, privindu-ne îndelung, cu subînțeles. O propoziție care ne-ar putea face să credem că Dumnezeu ne-a avantajat când ne-a creat pe noi, femeile, ispititoarele lui Adam. Prin aspectul fizic am avea un atu în plus față de bărbați și lupta pentru egalitate ar trebui, așadar, s-o ducă ei, nu noi. Fiindcă bărbații ne invidiază pentru că suntem femei și nu încetează să ne-o spună, resemnați oarecum, cu atât mai mult cu cât ei nu pot recurge la miracolul cutiei cu farduri.
Candidăm pentru un post? Îl ocupăm grație picioarelor lungi, strategic descoperite de o fustiță purtată cu un aer inocent. Câștigăm încrederea intervievatorului prin gesturi grațioase, zâmbete promițătoare. Farmecele noastre îl cuceresc pe cel de dincolo de birou, pe când un bărbat nu poate face un gest de cochetărie fără a fi taxat drept homosexual.
Avem multe avantaje că suntem femei: acasă, la serviciu, pe stradă. Pretutindeni ne bucurăm de atuul de a fi femeie: ni se deschid …

Casa unde te întorci în timp - Muzeul Memorial C.I și C.C. Nottara

Imagine
reportaj apărut în Ziarul Lumina

Am crede, trecând pragul Muzeului Memorial C.I. și C.C. Nottara, că actorul și fiul său, compozitorul, au plecat într-o mică vacanță iar noi suntem cei care au onoarea de a se îngriji de casă în lipsa lor. Căci totul strălucește de curățenie în aceste încăperi care refac viața unor oameni ce au constituit modele pentru contemporanii lor iar dacă generația noastră va da dovadă de înțelepciune atunci vor fi și pentru noi călăuze întru frumos.

La nici 100 de metri de lumea pestriță a Pieței Gemeni, pe Bulevardul Dacia, numărul 105, o clădire de 80 de ani trece prin zile în ritm lent, păzită de bustul lui Constantin I. Nottara, realizat de Milița Petrașcu. O placă memorială ne anunță, printr-un dezacord, că aici a locuit actorul Nottara și compozitorul Nottara. Steagul zdrențuit de la etajul întâi flutură în vântul lui februarie deasupra cabinei albe din plastic a poliției comunitare, și aparatul foto face eforturi să nu prindă în cadru acest element ma…