Postări

Se afișează postări din august, 2011

E bine de știut!

Imagine
Că zău, cine ar fi ghicit despre ce e vorba?


Florile copilăriei mele

Imagine
Florile copilăriei mele... acum florile din grădina mamei mele...

În spitalele românești...

În spitalele românești se moare cu zile, dar asta o știm cu toții.

În spitalele românești nu mai sunt decât medici rezidenți care, săracii de ei, sunt depășiți de complicațiile cazurilor iar bunăvoința nu poate suplini nicicum lipsa de experiență.

În spitalele românești greu găsești doi medici care să-ți pună același diagnostic deși te consultă la fel, simptomele, analizele, rmn-urile tale sunt aceleași. Un neurochirurg român întors de la specializare din America – pentru că nu a vrut să rămână acolo, deși i s-a oferit salariul pe care probabil că aici nu-l câștigă în ani – îți va pune însă diagnosticul corect prin telefon, doar explicându-i parcursul bolii, spunându-i rezultatele rmn-ului. La același diagnostic vor ajunge și medicii care te vor consulta „pe viu”, dar după patru zile. Gândești că nu o fi chiar o întâmplare, nu? Și că are legătură totuși cu experiența medicului…

În spitalele românești ajungi la medicii buni cu recomandare, dar și acest lucru e cu dublu tăiș când recom…

Românie, te urăsc!

Mi-am iubit întotdeauna ţara. Chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, deşi dacă aş fi avut ocazia aş fi plecat imediat de aici. Am iubit locurile, oamenii care mi-au pus linguriţa în mână şi m-au învăţat să spun "bună ziua". Învăţătoarea care mi-a deschis abecedarul şi odată cu el o lume paralelă, a cărţilor. Am iubit şuieratul locomotivei care-şi anunţa trecerea la 100 de metri de casa de la marginea pădurii unde locuiam. Liniştea frunzelor încremenite în vară şi cântecul greierilor. Am iubit apoi Bucureştiul, descoperit la 20 de ani prin ochii unei studente căministe. Străzile cu troienile iernii 84-85, pizzeria de pe Magheru unde mâncai o pizza proastă şi beai un ceai lung, balcoanele vechi, mersul liniştit de la Operă la Institutul francez, banca din Parcul Ioanid care-mi ştia poveştile de dragoste. Am iubit metroul care mă lăsa la Gara de Nord, discoteca de pe clădirea din Complexul studenţesc Tei. Am iubit oamenii care m-au format, borcanele cu iaurt din faţa alimentarei, di…

Orașul din afara României

Imagine
Sibiul e oraș occidental, clar. Așa-i că ați putea jura că e o fotografie din Praga?


Jocuri distractive

Imagine
Jocuri distractive la OMV - un spațiu de joacă lângă benzinărie. Printre jocurile distractive nu se număra și gramatica. Nu vă uitați după al treilea i de la „copii”, nu există.

Lăsați armamentul la intrare

Imagine

De nu te cheamă regele Mihai sau Băsescu, la hotel Cinciș poți „servii” masa

Imagine
Eu nu știu cine i-a servit pe regele Mihai și regina Ana, pe Iliescu sau pe Băsescu (în acest caz e posibil să-l fi servit același chelner care ne-a servit și pe noi, cel cu respirație urâtă și puturos, lălâu, de unde constatarea lui Băsescu că nu avem școală de chelneri). Pe Jeanne Moreau etc. Cred că motelul Cinciș a închiriat niște chelneri și poate că și un hotel pentru personalitățile cu care se laudă că i-au fost oaspeți. Pentru că în realul hotel Cinciș nu găsești decât chelneri care cred că dorești să treci de la micul dejun la dejun fără să te mai ridici de pe scaun, de unde lentoarea lor. Micul dejun inclus în prețul camerei amintește – atât ca servire dar și ca prezentare – de micul dejun dinainte de 1989 și acum faceți apel la amintirile personale, de veți avea. Nota de plată pentru dejun e scrisă de mână, nota de plată pentru cameră nu există, de unde constați că evaziunea fiscală e în floare la Hotel Cinciș. Camere nu mai aveau când am ajuns noi – într-o duminică - , doa…

De veghe

Imagine

Un an fără Lili

Am vrut s-o sun de câteva ori… Vești bune, mai puțin bune. S-ar fi bucurat, m-ar fi certat, așa cum fac prietenii adevărați. Mi-ar fi ținut o predică sau mi-ar fi ridicat moralul. Ea, care ar fi trebuit să aibă moralul la pământ avea o putere de viață care te ridica din morți. Morții cu care de un an împarte un tărâm de unde nu s-a întors nici măcar în vis. Nu am visat-o niciodată pe prietena mea Lili în acest an de când a murit. În capelă se afla un trup străin, care nu semăna deloc cu Lili, prietena blondă, frumoasă, cu unghii lungi, roșii și râs sănătos. Prietena mea Lili nu mai e de un an. Medical, ar fi trebuit să nu mai fie de ani buni, dar s-a luptat cu cancerul pentru familia ei, pentru prietenii ei. De câteva ori am vrut s-o sun, în acest an. Aveam impresia că e acasă, că citește o carte din teancul acela de cărți care a rămas necitit și care creștea de la o lună la alta, căci timpul ei se împuținase. Că-mi va spune că nu a dormit toată noaptea și că a ațipit abia spre dimine…

Pe Podul Minciunilor

Imagine
Am trecut prin Sibiu. O încântare. Atmosferă occidentală - erau până și cerșetorii romi, adevărat, în număr mai mare ca afară. Seara oamenii ies la plimbare, mănâncă o înghețată, turiștii admiră Piața Mare de la terasele pline ochi. Calm, oameni destinși.