Postări

Se afișează postări din decembrie, 2011

Ce va rămâne?

Imagine
La mulți ani, oameni dragi!


Ce va rămâne?

din Soarele din prima zi, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose, volum de poezii prezentat la Gaudeamus 2011 de Dan Puric.

Ce va rămâne din tot ce am scris?
O, știu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va căuta să întoarcă
Creația mea în neant.
Doar în Sinele meu sunt încrezător;
din această cupă am băut zi și noapte
nectarul nesecătuit al universului.
Clipa de clipă
Rost și-a aflat aici iubirea.
Durerea n-a supus
praful n-a înăbușit
arta sa.
Știu, când voi părăsi
terenul de joacă al lumii,
sta-vor crângurile martori
în toate anotimpurile înflorite
iubirii ce purtasem acestui univers.
Numai această iubire e adevărată,
e tot ce mi-a dăruit viața.
Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun,
acest adevăr nu se va ofili
el va nega Moartea.

28 noiembrie 1940

O poveste despre „cabinetul II”? Sau realitate... Nu va ști decât povestitoarea.

Imagine
Cartoful
din volumul Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână, de Carmen Muşat-Coman

Fetele povesteau despre ea că e foarte zgârcită şi rea dar eu, ardeleancă fiind, eram învăţată să nu judec omul după vorbe ci după fapte. Dacă mama făcuse ceva bun în viaţa ei, apoi asta fusese: mă învăţase să nu cred decât în ceea ce văd cu ochii mei. Sfat care a avut destule avantaje, dar care mi-a adus şi o oarecare faimă de naivă, ca să folosesc un eufemism, căci dacă vezi că bărbatul se întoarce acasă dimineaţa, cu paie în cap, apoi e destul de greu să crezi că a stat cocoţat toată noaptea în foişorul din lemn, la 15 metri înălţime de sol, şi a păzit lanul de porumb ca să nu dea iama mistreţii în el. Dar uite că eu credeam sau cel puţin mă străduiam să cred. Până într-o dimineaţă, când, întorcându-mă de la serviciu – eram telefonistă şi lucram şi noaptea - dau nas în nas, la poarta cantonului, cu o femeie din sat, una dintre zilierele de la grădină. Văzându-mă, s-a înroşit toată la faţă şi a dat …

Moș Crăciun - la stat și la particular

Imagine
Să aveți sărbători fericite!




Serbare la stat și la particular

Cu tolba lui, Moș Crăciun a poposit și anul acesta în grădinițe, singurul loc unde – încă! – nu este întrebat al cui tată este. Cu ochii pe ceas ori intrând în pielea personajului, a asistat la serbarea pe care toți, de-a fir a păr, au pregătit-o în cinstea-i. O serbare care e, de fapt, un prilej de a arăta părinților pe ce se duc banii lor. Asta la particular, unde lui Moș Crăciun i s-a cântat și recitat în engleză, franceză, germană. Acesta, prea bătrân fiind, poate că ar fi ascultat mai degrabă ceva în rusă, dar grădinițele particulare n-au decât miss și frau, uneori și madam. Grație emoției prilejuite de sosirea sa, plictiseala de a repeta aceleași versuri de două luni încoace – doar totul trebuie să fie perfect, nu? – a mai dispărut, dar până la urmă somnul învinge, în cele trei ore de spectacol, și cel mai răbdător și cuminte copil. Părinții sunt încântați însă, chiar dacă-și dau seama că se cam depășește măsura timpulu…

Viața, prin ochii unui copil și ai unui adult

Într-un magazin, un copil se uită fix la bolul cu bomboane de pe tejghea.
- Sunt pentru mine! îi spune fetița tatălui ce se așezase la rând.
Tatăl nu a auzit-o sau s-a prefăcut că nu aude. Mai degrabă a doua variantă, din moment ce eu am auzit, fiind și ceva mai departe.
Fetița de vreo 8 ani are o acadea în gură și stă exact în fața bolului cu bomboane. Nu vede nimeni că moare de poftă să ia o bomboană. O văd eu și-i împărtășesc vânzătoarei dorința copilului. Un copil bine crescut, totuși, din moment ce nu se îndreaptă spre bol, să se servească. Așteaptă să primească acordul.
Domnișoara se uită așa, cu un pic de dispreț la fetiță și spune:
- Păi, are o bomboană în mână.
Așa, deci, avem de-a face cu o mare pofticioasă. O bomboană în gură, una în mână și altele în bol, la îndemână.
Bomboanele rămân la îndemână, fetița se așază pe o canapea, tot în fața bolului, și continuă să privească bomboanele. În timpul acesta își trece acadeaua dintr-o parte în alta, strângând bine în pumnul mic bomboana…

Ce pot face un bodyguard, un paznic și un prieten la poarta liceului?

Nimic. Stau de vorbă.
Azi, ora 10 fără ceva. La colțul unui liceu cu renume mă nimeresc în spatele unei eleve care trăgea cu sete dintr-o țigară. Ca o profesionistă. Din sens opus, o doamnă mai la vreo 60 de ani vorbea singură:
- Fată tânără și la ora asta cu țigara-n gură!
Nici o reacție.
Mergem așa, eu în spatele ei, de-a lungul liceului, vreo 30 de metri - liceul da, e mare.
Ajunge la poartă. La poarta liceului la care învață și fiica mea. În poartă, un vlăjgan de body-guard - angajat de curând, clar, portarul, un moș care cică pentru o țigară te lasă să ieși din curtea școlii în pauză ca să-ți iei ceva de mâncare (sau țigări?) și un domn mai în vârstă, mecanicul sau vreo cunoștință de-a portarului. Body-guardul îi cere actele fetei, acesta parcă arată ceva, intră în curte. Eu mă postez în fața celor trei și-i întreb:
- Ziua buna. Cum o lăsați să intre în curte cu țigara-n mână?
Body-guardul, mirat, o strigă:
- Hei, fata!
Fata se întoarce, exact când își ridica baierele rucsacului cu ambel…

Toamnă-iarnă în Herăstrău

Imagine
<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://1.bp.blogspot.com/-YGVLPnl8gfE

Reclamă la tampoane caut părinţi cu imaginaţie!

Imagine
din Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul.


- Mami, de ce e luna aia aşa pe cer?
- Mami, de ce arată maşinuţa aia aşa?
Sigur sunt întrebări puse de nişte prichindei care se uită la Jetix şi, dintr-odată, în pauza de publicitate, văd pe ecran nişte tampoane igienice luând forma unei luni, a unei maşinuţe care face o cursă pe curbele unui montagne-russe. Prea mici pentru o reclamă aşa de mare vor cere lămuriri. Că nu e nici bomboană, nu e nici carte, nu e nici jucărie. N-au de unde să ştie, cam la trei-cinci ani ce înseamnă un tampon igienic. Asta daca nu cumva media de vârstă a celor care urmăresc postul nu a crescut. Şi cum sunt la vârsta „de ce”-urilor, normal că vor întreba.
Ei, aici e aici. Ce le vor răspunde părinţii? Că sunt bomboane, nu, pentru că vor cere şi ei bomboane ca le televizor. Că sunt medicamente? Nu prea arată. Că sunt... Ce sunt? Ca să vă dau motive să vă antrenaţi de pe acum pentru un răspuns înţelept vă dau un exemplu de răspuns neînţelept:

Cu ani în urmă, la rând,…

Lansare de lansare

Imagine
Avem lansare de lansare...Avem si copil nebatut - de nu pleaca in lume chiar atunci. Avem di tăti - veselie, oameni buni, gazde bune, cred că vom avea și ceva fursecuri și cafea...
Nu suntem fițoși si vă așteptam să stăm de vorbă despre una, despre alta.

Joi mai apoi, 15 decembrie, la ora 17, la libraria Mihai Eminescu. Cu Anca Florea, Cristina Maria Mitrea si, asa cum vă ziceam, de nu pleacă în lume copilul nebătut, Ana, cea căreia îi este dedicată cartea. Bine, ea va cânta la chitară niscai tangouri. Iar doamna Geta Vadislav, ca o gazdă amabilă, ne va suporta vreo oră, o oră și un pic. Dacă n-a știut cu cine se amestecă!

Cum s-a făcut de președintele nu mai mănâncă zarzavat olandez

Președintele s-a supărat. Ca prostul pe sat. Pe Olanda. Și o boicotează. Nu mai cumpără zarzavat olandez. Adevărul că nici eu nu aș cumpăra și nu pentru că m-aș fi supărat pe olandezi. Nu aș cumpăra pentru că le-aș prefera pe cele românești, dar ia-le de unde nu-s. Nu că n-ar fi, dar nu ajung in supermarketuri - motivele nu sunt greu de ghicit. Asa ca luăm zarzavat turcesc, spaniol, precum președintele. O, ce bine că Turcia e cu un picior in Asia si nu stiu dacă a fost și ea pe la întâlnirile de seară, dar mă bucur tare că pot mânca în continuare zarzavat turcesc. N-are nici un gust și e scump, dar de, Turcia e prietena noastră. Ca și Spania, ce bucurie... Cât pe ce să rămână președintele flămând.

O reacție de copil de cinci ani. Îmi iau jucăriile și plec și nu mă mai joc cu tine că m-ai făcut hoț. Or, poate nu știi că eu sunt a șaptea putere in Europa....

O fi trecut și pe la alt raion înainte?

Moș Crăciun – pro sau contra

Imagine
din volumul Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul, ce va fi lansat joi, 15 decembrie la ora 17:00 la Libraria Mihai Eminescu

În preajma Crăciunului, un părinte, crescut în spiritul arid al epocii prerevoluționare, când doar Moș Gerilă aducea cadouri, acest Moș care nu avea vreo întruchipare trupească, fiind așa, doar un nume – putea fi foarte bine folosit și termenul „cadou de la serviciu“ pentru punga ce conținea, invariabil, râvnita portocală – deci acest părinte care nu auzise nicicând vorbindu-i-se în copilărie de Moș Crăciun s-a întrebat dacă e cazul sau nu să-i mărturisească fiului lui că Moșul nu există, că de fapt ei, părinții, sunt cei care-i cumpără cadourile dorite. Că lista aceea pe care o scrie cu trei luni înainte de sărbători și pe care o pune în cutia poștală, cu speranța că va ajunge la destinație, nu iese din clădirea poștei, fiind aruncată la vreun coș de gunoi. S-a gândit să încheie cu povestea asta cu Moș Crăciun, fiindcă oricum copilul e mare, mai devreme sau ma…

Amintiri in buzunarul inimii

Azi, de la ora 21:00 voi avea bucuria de a vorbi despre Didi - Amita Bhose. La emisiunea Amintiri in buzunarul inimii, realizata de Madalina Ion la Radio 3 Net Florian Pittis...

Sunt atat de multe de spus...


De pilda, cu 20 de ani in urma Didi venea lunar la Radio, fiind invitata de domnul Emil Burlacu la emisiunea Raspundem ascultatorilor - va mai amintiti emisiunea, desigur... Temele erau diferite - religie, Eminescu, sarbatori, Tagore... Cartea e in pregatire, sper sa apara la inceputul anului.

De ai prieten poți să te și angajezi

La Gaudeamus a venit o cunoștință de-a mea, împreună cu o prietenă. Cam la 22 de ani fiecare. Vesele, pline de visuri si de viața, ca la 20 de ani. Din vorbă-n vorbă aflu că prietena voise să se angajeze librar într-o rețea de librării-ceainării... Una dintre întrebări fusese:
- Ai prieten?

Că se presupunea că dacă are prieten e mai sociabilă... Așa i-au explicat.

Fata avea prieten dar nu i-a plăcut modul de socializare al angajatorilor, așa că le-a cam zis ceva în gând și și-a văzut de drum.

Acum eu mă întreb - nu, nu de ce pun astfel de întrebări legate de viața personală, întrebări pe care nu au voie să le pună -, mă întreb: au nu cumva de fapt îi angajează pe cei care nu au prieten/ă, pentru că după cum se comportă unii pe acolo prin librărie par a nu avea nici părinți, darămite prieten/ă?

Trei luminițe, trei suflete

Am intrat azi într-o biserică catolică. Întuneric și liniște, întru reculegere. Am aprins trei lumânări, de fapt trei candele mici, albe... Așezate una lângă alta, flăcăruiile mici parcă țineau în ele sufletele celor dragi mie - Lili, Didi, tata - Neculae. S-au cunoscut, cele trei suflete, eu le-am fost liantul și acum nu știu cum, dar am avut așa, o senzație de suflet plin de liniște. O senzație inexplicabilă, pe care o ai, probabil, de câteva ori în viața atunci când intri într-o biserică - ai impresia ca acele ființe pe care le pomenești chiar se află lângă tine, de fapt cuprinse în acele mici lumânări. Aceasta a fost senzația mea - că le țin sufletele în palmă.
Din ușă, m-am întors: luminițele ardeau lângă celelalte, aprinse de alți anonimi ca și mine, și păreau împăcate.

Sora mai mare a lui Eminescu la Gaudeamus

Imagine
Ati putea spune ca evocarea evenimentelor de la Târgul de carte Gaudeamus e in sens invers. Corect. Pentru ca acum am intrat in posesia câtorva fotografii de la evenimentul din prima zi - Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu - iata ca dăm timpul în urmă abia azi.

Ora 18,30 a primei zile de târg a sosit într-o liniște deprimantă. Pe timp de lumină pustiul măturase culoarele dintre standuri, dracul râzându-și de puținii aventurieri - vizitatorii. Așa că întunericul a coborât peste Romexpo într-o atmosferă de mormânt aproape. Nici nu aveam cui întinde coșulețul cu proverbe bengaleze. Trist, nu? parcă eram într-un muzeu plin de cărți, înțepenit.

Cu rușine în suflet am întâmpinat-o pe doamna Maria Grapini, invitata de onoare a evenimentului. Care eveniment? Păreau a spune pereții, cărțile, scaunele. Oamenii nu aveau ce spune, pentru că erau absenți. Absenți și în zilele următoare și de la evenimente desfășurate la parter, acolo unde sunt editurile mari. De pildă, sâmbătă, un critic l…