Postări

Se afișează postări din 2012

Craciun fericit

Sa aveti parte de sanatate, bucurii, liniste.

Lansăm Proverbele la anul!

Era vorba sa lansăm Proverbele mâine, pe 20, la Bookfest de Crăciun.

Cer iertare celor care, poate, si-au făcut planuri sa ajungă la lansare si le mulțumesc.

Nu vă pot invita însă în frig, Bookfestul desfășurându-se la parter, unde nu numai că e curent dar nici nu e încălzit cum se cuvine decât pe bucățele. Azi mi-am strâns cărțile și am plecat acasă.


O să găsim un loc frumos, prietenos unde să ne întâlnim și să stăm la povești.

Să aveți sărbători cu sănătate și bucurii.

Bookfest de Crăciun - Salon de carte și cadouri

Imagine
Prima ediție a Salonului de carte și cadouri - Bookfest de Crăciun. La Biblioteca Națională (sediul nou, vizavi de Tribunal, lângă Unirea) la parter, între 15 și 23 decembrie.

Program:
15 decembrie: 10:00-21:00; 16-22 decembrie: 10:00-19:00; 23 decembrie: 10:00-17:00.


Vă aștept cu cărțile Cununilor de stele și vă invit la următoarele evenimente:
1. Numele tău în limba lui Tagore – Atelier de bengali. Vreți să redeveniți copii pentru o oră? Veniți să deslușiți tainele Abecedarului bengalez! Limba modernă indiană cu cea mai bogată literatură vi se dezvăluie acum și vom așterne pe hârtie „ghirlanda literelor” (varnamala),adică alfabetul bengalez. După planșele de lucru ale Amitei Bhose. Fiecare dintre voi va învăța să-și scrie numele în bengali, limba maternă a lui Tagore.
Mulți români îl iubesc pe Rabindranath Tagore dar puțini știu în ce limbă a scris. Scurt istoric al limbii materne a poetului național al Indiei și al prezenței ei în România (limba bengali a fost predată la Universitate…

Autodenunț: sunt o trădătoare!

Pentru că eu, românul de azi, declar că-mi iubesc țara dar fac bagajele copilului meu pentru studii în străinătate. Iar de-și va găsi acolo un rost cu atât mai bine, căci aici viitorul e negru.
Spun că iubesc oamenii de lângă mine dar îi înjur când mă atinge vreunul din greșeală și-mi fac loc cu coatele în autobuz, călcând bătăturile babelor pe care le întreb ce caută pe drum când moartea le caută pe acasă. Nu mă întreb de ce nu sunt în stațiune, ca alte pensionare din Europa.
Spun că învățătorul trebuie stimat dar mă duc și-l iau de guler dacă îi dă vreun 4 copilului meu. Cum își permite el să-mi traumatizeze odrasla? Îl dau cu capul de tablă de nu se vede, să-i intre bine mințile-n cap.
Spun că ar trebui ca legile să fie mai aspre, polițiștii să-și facă datoria dar eu trec cu mașina pe roșu fiindcă legile sunt pentru fraieri,  nu pentru mine.
Spun că ar trebui să fie curățenie pe străzi dar eu arunc hârtiile pe jos, păi la ce sunt plătiți cei de la salubrizare?
Spun la multi ani ve…

”Răscoala” unei lumi ce nu trebuie să piară

Imagine
Azi, 27 noiembrie, se împlinesc 127 de ani de la nașterea lui Liviu Rebreanu Muzeul Memorial Liviu și Fanny Rebreanu

Reportaj publicat în Ziarul Lumina, 5 februarie 2011


De vizitezi apartamentul de pe strada dr. prof. Gh. Marinescu nr 19, ce găzduiește Muzeul Memorial Ion Minulescu – Claudia Millian, nu ai cum să nu treci și pragul apartamentului vecin, de la numărul 11. Astfel vei intra în lumea lui Liviu Rebreanu și a familiei sale.


Cele două familii – Rebreanu și Minulescu – au cumpărat locuințe perete-n perete în anii 30, dar dacă Minuleștii și-au petrecut viața aici, deschizând fereastra spre grădina Cotroceniului, Liviu Rebreanu a dăruit casa fiicei sale, Puia, după căsătoria acesteia cu Radu Vasilescu. Deși nu a locuit în acest bloc, ci pe bulevardul Elisabeta, cu chirie, Rebreanu își vizita fiica în fiecare zi. Fiica adoptivă, dar pe care scriitorul a numit-o întotdeauna ”Puica mea”. După moartea acestuia, în 1944 – stranie, coincidență, Minulescu și Rebreanu s…

Haideti la Gaudeamus, 21-25 noiembrie, la Romexpo

Imagine
E toamna. Cu carti... Veniti la Gaudeamus? Toti cei care isi sarbatoresc ziua de nastere in perioada 21-25 noiembrie si vin la Gaudeamus, la standul editurii Cununi de Stele (nr 358 - nivel 7.70, langa Ceainarie), vor primi o carte din partea editurii. Singura conditie e sa cumpere cel putin o carte! A, si sa aiba buletinul. Adica dovada! Ne vedem?


Evenimente in cadrul Targului de carte Gaudeamus

Joi, ora 18, stand propriu - Sesiune de autografe. Carmen Musat-Coman. Seria Cum s-a facut....

Celelalte trei evenimente au loc la Spatiul de evenimente, nivel 7.70.

Vineri, ora 18:30 - "Amita Bhose, de la Gangele mãret la Bucuresti" -

"Amita Bhose, de la Gangele mãret la Bucuresti" - Prezentarea operei si personalitãtii Amitei Bhose, profesor de bengali, sanscritã, civilizatie indianã la Universitatea din Bucuresti, traducãtoare, scriitoare, exegetã a operei eminesciene, prima traducãtoare a lui Eminescu în Asia.
Invitati : Elena Andronache , Carmen Musat Coman

Sambata,…

Noaptea Bibliotecilor

A fost anul trecut, anul acesta era vorba că va fi la anul, și totuși, nu. Mâine e Noaptea Bibliotecilor. La Biblioteca Pedagogică - lângă Cișmigiu -  de va fi ca anul trecut apoi va fi veselie mare. Sălile erau neîncăpătoare, scările erau pline de copii. S-a jucat teatru, s- a recitat, s-a cântat, s-a dansat. Personalitățile culturale au venit, au vorbit, au încântat... Cele ce nu mai sunt printre noi au fost onorate....Carmen Pesantez, directoarea Bibliotecii, a mobilizat multă lume și reușita evenimentului i se datorează.

Mâine Noaptea Bibliotecilor începe la ora 18. Tot la acea oră voi fi și eu acolo, voi vorbi despre Didi.

Pe mâine!

Cu dragoste, Amitei Bhose

Imagine
Ileana Ratcu, studentă și ea  a lui Didi și fiica domnului Emil Burlacu, realizatorul emisiunii Răspundem ascultătorilor, mi-a scris că mama sa a găsit, printre manuscrisele soțului său, o poezie dedicată lui Didi. „E publicată. O să-ți aduc volumul.” Și atunci m-am dus imediat la cele două volume de poezii pe care domnul Burlacu mi le-a dăruit in mai 2009, când a acceptat să vorbească despre Didi cu ocazia lansării cărții de studii Maree indiană și a poveștii de dragoste Radha și Krișna. Cu modestia sa caracteristică, nu mi-a spus că una dintre poezii e dedicată lui Didi. Cuminte, poezia se afla la pagina 35 - numărul poeziilor eminesciene traduse de Didi în bengali.

Și o reproduc aici, cu mulțumiri tardive și cu regretul că nu am citit-o înainte ca domnul Burlacu să se fi prăpădit.

Amitei Bhose*
„Vânzând cinisme și meschinărie,
te-nvață mulți ades a lumii roată,
iar, mulțumiți, averea își arată -
a reușitei lor dovadă vie.

Departe stai de profitorii-gloată
ce rostu-și cată numa-n t…

Caut instalator mut și medic trădător

De te duci la un medic apoi niciodată nu-l vei auzi spunând ceva de rău de vreun coleg de-al lui. Cel dinainte ți-a scos toți dinții, ți-a pus ghipsul la celălalt picior? Nici un comentariu n-o să auzi din partea altui medic. Cel mult o ridicare din umeri, o dare din cap, din care înțelegi ce vrei. Spiritul de breaslă e puternic.
Pe cât de puternic e în tagma medicilor pe atât de inexistent e în breasla meseriașilor.
- Ce ți-a făcut domle ăsta aici? spune instalatorul, trăgând de țeava ce duce la coloana de scurgere a chiuvetei din bucătărie. Păi mai avea un pic și refula.
- Cine ți-a pus parchetul ăsta? Păi așa se pune?
- Cine ți-a zugrăvit? Păi ce caută crăpătura aia acolo?
Întotdeauna ți se pare că ai mare noroc că ai dat peste ei și că nu ai continuat cu vechii meșteri. Până la următorul eveniment - coloană înfundată, schimbare țevi etc. Când totul se reia.

Și totuși, nici cu unii nici cu alții nu vrei să ai de-a face.

Mărgele, băieți, mărgele am...

Ieri am văzut o știre - un târg de bijuterii. Lume - multă. Ca la târg de bijuterii. Tare m-aș mira dacă aș vedea la postul cu pricina și o stire  despre un târg de carte.  Reporterița, na, ce să facă și ea, întreba, ca femeile:
- Și cam de câți bani cumpărați așa, pe lună, bijuterii?
Și oamenii răspundeau. Și iacă și o domnișoară profesoară care m-a lăsat cu gura căscată:
- A, eu sunt profesoară, zice domnișoara... Cam de 2-3 milioane pe lună...
Domnișoara profesoară se scuza, așadar: e bugetară, profesoară pe deasupra, că altfel și-ar fi luat de mult mai mult.
Acum să nu mă înțelegeți greșit: domnișoara cu pricina e, mai mult ca sigur, o excepție. Ori face meditații de-i ies bijuteriile pe nas ori familia o întreține. Iar salariul e așa, un moft, de bijuuri.
Bine, fiecare face ce vrea cu salariul lui, mare, mic. Salariul profesorilor e umilitor, oricum ai întoarce-o. Dar tare am eu așa o bănuială că dacă o întreabă pe domnișoara profesoară la un târg de carte cam de câți bani cumpăr…

Autodenunț: Azi am rupt un afiș în stația de metrou

Era, de fapt, un autocolant, un anunț lipit peste un afiș al Metrorex care ne garanta că suntem în siguranță, ceva de genul ăsta. Autocolantul spunea și el cam același lucru:
Un site oferea tinerelor de lucru - confindențialitate garantată, câștiguri mari, transport gratuit (înțeleg că în străinătate). Mai erau câteva bonusuri pe care doar prostia le-ar mai lua de bune (dar atâta timp cât se întâmplă...) și dacă acestea nu erau hotărâtoare în decizia de a te îndrepta spre site apoi sloganul site-ului făcea apel la orgoliul adormit al tinereții: „Cu noi îți câștigi independența”.

Că era un site de recrutare pentru video chat sau muncă în străinătate în bordeluri apoi nu mai era îndoială. Că n-avea ce să caute acolo iar nu mai e nici o îndoială. Și uite așa, din lipsă de îndoială în lipsă de îndoială m-am înfuriat și l-am rupt. Și na, mă și autodenunț.

Ce nu se fură

Se fură orice - orice-ul acesta însemnand orice poate fi vândut - de pildă,  fier, că e el luat din structura de rezistență a unei clădiri, de pe gurile de canal, hidranți. Telefoane, portofele, genți... Câini, copii, mașini.

Ce nu se fură? E ceva ce nu se fură în țara asta? Cărțile. Se mai fură ele de prin librării, târguri de carte, de prin metrouri - cele legate cu lanțuri de o companie de distribuție care specifica editurilor un rabat de nu șitu cât la sută în caz că se fură cartea încât mai bine le-o dăruiai - dar de prin genți, nu.

Să fiu tristă? Da, chiar sunt. Azi am găsit fermoarul rucsacului tras, pe un traseu scurt. Din buzunarul rucsacului se ițea... o carte. Hoțul n-a luat-o. Nu i-a făcut cu ochiul. Cui s-o vândă? Când la târgurile de carte cărțile sunt din ce în ce mai ieftine de nu mai știe omul ce să creadă și unii oameni, neștiind câtă muncă e la o carte, încep să desconsidere munca din spatele cărții (pe principiul - dacă e ieftin știe editura de ce, sigur e o mânări…

Tristete

Din cand in cand oamenii se duc la cimitir, sa aprinda o lumanare la mormantul celui ce nu mai este decat amintire. Aduc cateva flori, un borcan pentru apa, cateva fire de tamaie, o cutie de chibrituri. Batul scapara si se stinge, invariabil, privirea ramane pironita pe batul de chibrit, evitand mormantul. Unii vorbesc cu cel de sub pamant, altii tac, unii isi fac de lucru smulgand buruienile. In jur e liniste, nimeni nu vorbeste tare. De parca s-ar teme cineva ca s-ar putea trezi vreunul dintre cei ce dorm acolo.

Eu merg rar la cimitir. La tata de cateva ori pe an, la Lili am fost o singura data si nu mai stiam unde e mormantul. La Didi la fel, de vreo doua, trei ori pe an.  Pentru mine, acesti trei oameni nu se afla acolo. De ce ma duc? Poate de rusine. Daca nu m-as duce ar fi ca o tradare desi nu e deloc asa. Daca nu m-as duce eu si inca vreo doi, trei oameni mormintele poate ca ar fi in paragina. Si si mormintele trebuie ingrijite, din respect pentru cei ce dorm acolo.

Am fost la …

Didi

Imagine
Sunt 20 de ani de când a plecat. Într-o sâmbătă, la ora 9:00. Întrebam unde este și nu-mi răspundea nimeni. Se uitau toți la mine, încurcați, dar eu nu înțelegeam. Într-un târziu cineva mi-a spus că „doamna indiană a murit”. Și că a venit fratele său cu o seară înainte.

„A murit.”
A fost prima oară când am pierdut pe cineva drag. Până atunci moartea fusese o noțiune abstractă. Oamenii mureau dar nimeni drag mie nu dispărea așa că nu știam ce înseamnă moartea.

După un timp înveți să trăiești cu dispariția cuiva drag. O vreme aștepți să apară, reapară, apoi înțelegi că nu va mai fi decât în amintirea ta. Și în ceea ce a făcut, a lăsat în urma sa.

În urma sa, Didi a lăsat o lume. India, România, două țări pe care dânsa le-a unit prin cultură. Iar lumea pe care a creat-o Didi nu va muri decât o dată cu globul.


Ce te legeni... în bengali

Dragii mei, Ce te legeni... poezia care i-a schimbat viața lui Didi. Publicată în Eminescu: Kobita (Poezii), 1969. 


 বনের দোলা
হে অরণ্য, দোলো তুমি কিসের দোলায়? না বরষে বারিধারা, বহে শান্ত বায় তবু কেন শাখা তব ভূমিতে লুটায়য়
- কি ব্যথায় শাখা মোর সদা কম্পমান? জান না কি দিন মোর প্রায় অবসান? দিবা হল হ্রস্বতর দীর্ঘ বিভাবরী পত্রের সম্ভার মোর ক্রমে পড়ে ঝরি।
পত্রশিরে হানে সদা উত্তর বাতাস গায়কের দল মোর ত্যজিছে আবাস। শীতল পবনাঘাতে হৃদয় উদাস। বসন্তের তরে শুধু ঝরে দীর্ঘশ্বাস।
ঘনাইল পাখিদের যাবার সময় তবু কি হবে না মোর উতলা হৃদয়? রিক্ত বাসা ‘ঝন্দুনেলা’ ছাড়ি তরুচূড়ে দূর কোন বসন্তর দেশে যায় উড়ে। দ্রুত সঞ্চালিয়া পক্ষ পলকের বেগে দিগন্ত আঁধারি মেশে দূরান্তের মেঘে। ভাবনা আমারো ধায় তাদেরি পাখায় দুর্ভাগ্য আমারি শুধু রহিনু হেথায়। শীতক্লিষ্ট শুষ্ক প্রাণে একা বহি খেদ বন্ধু মোর রেখে গেছে শুধুই বিচ্ছেদ।
১৮৮৩

Haideți iar la carte! La Salonul de carte Polemos!

Imagine
Între 24 și 27 octombrie, la Cercul Militar Național - Galeria Artelor. Adică la Casa Armatei, vizavi de fosta Romarta, hai că știți. Na, pe lângă Capșa.

Programul e acesta - 11-19, mai puțin sâmbătă 11-16.

Iar vineri, 26, vă aștept la prezentarea cărții Sergiu Al-George văzut de noi, indienii, de Amita Bhose.

Așa că  dacă aveți drum prin centru și vreți să ne revedem, să mai schimbăm o vorbă, să mai cumpărați o carte a lui Didi - in octombrie, cum spuneam, cărțile Cununilor costă 10 lei (cu trei excepții) - mă găsiți la Polemos.

Intrarea e liberă!


Cum se face de-ți dă viața peste nas.

Prin vocea unei domnișoare aiurite. Simplu. Cumperi un borcan de ness, răzuiești un talon și câștigi... o borsetă pentru gustare.
- O, bravo, bravo, zice domnișoara, excelent...
Te simți de parcă ai fi descoperit America. Și-i dai un număr fals de telefon. Sau cine știe, poate e chiar bun dar nu e al tău.
Glumești:
- O să mă duc la grădiniță...
- O, bravo, bravo, excelent, ați văzut? mai zice ea zâmbindu-ți larg. Ce bine, nu?
Și atunci simți nevoia să-i tai avântul, că doar nu ți-a dăruit o insulă.
- De fapt nu mă duc la grădiniță.
- Nu? întreabă ea foarte mirată.
Și te simți vinovată. Uite, fata asta crede că tu ai copil mic, de grădiniță și tu... Dar până să-ți duci gândul la capăt și să-i întorci și tu un zâmbet tâmp viața te lovește în moalele capului.
- Păi mă gândeam că e taman bună pentru pachețel, pentru nepoți...
Păi tu ce credeai? Hai, revino-ți!

La Namaste India nu ne-a fost frig

Imagine
Pentru că atunci când iubești ploaia care ți se strecoară în păr nu intră și în suflet ci în pământul de sub tălpile tale, spre a hrăni rădăcinile copacilor. Pentru că atunci când iubești frigul nu te înfioară deși îți dă târcoale cu rafale de vânt. Când iubești India nu ți-e frig. 5100 de cumpărători de bilete - și oare câți or fi intrat fără, strecurându-se (românește) au venit la Namaste India - Festivalul culturii indiene, desfășurat la Muzeul Național al Satului în zilele 12-14 octombrie. Bineînțeles, ar fi fost bine să fie soare. Dar ploaia și frigul nu ne-au împiedicat să celebrăm India.
Iuliana, Maria, Mihaela - am numit aici Centrul Cultural Rabindranath Tagore. Iulia - am numit acum Muzeul Național al Satului. De afară pare ușor să organizezi un eveniment, dinăuntru... Numai cel ce nu a făcut vreo lansare de carte (și cum cam toți românii sunt poeți...) nu știe câtă alergătură implică.
Eu am avut același loc ca anul trecut - o masă lungă, pe care am așezat cărțile și portret…

Vă aștept la Namaste India - Festivalul culturii indiene

Imagine
Ați fost anul trecut la Muzeul Satului, la Namaste India? Dacă da, atunci veți reveni, dacă nu, vă invit să descoperiți o parte din India alături de organizatori - Centrul Cultural Rabindranath Tagore si Muzeul Național al Satului. Mai jos e programul, vă alegeți ce vi se potrivește, ce vă place. Eu sunt acolo, aș zice, non stop și vă aștept cu bucurie.  


http://namasteindia.ro/program/

Domnitor pentru o zi

Imagine
De ridici privirea vezi numai cerul, de închizi ochii simți cum soarele lui octombrie văratic îți mângâie pleoapele, de ciulești urechea auzi numai zgomotul înfundat al mașinilor și îndemnurile jucătorilor de fotbal de pe terenul din vecinătate. Totul ajunge la tine filtrat, de departe, tu ești liber și singur și simți că ai putea rămâne aici pe veci: ești la 27 de metri înălțime, pe terasa Turnului Chindia al Curții Domnești Târgoviște.


De la București, cei 80 de kilometri  i-ai străbătut cu mașina într-o oră și jumătate,  într-o duminică de octombrie cald ca o lună de vară. Totul e încă verde, oamenii sunt încă veseli, solari. Ai zice că sunt mulți turiști pentru un obiectiv românesc, dacă ai vedea partea plină a paharului, partea goală ar cam căina însă puținătatea lor, având în vedere că  palma aceasta  de pământ a simțit tălpile lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Petru Cercel, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu.
Așa și cu biletul de intrare: 9 lei pentru adulți  și  jumătate pe…

Cum s-a făcut de japonezii sunt înaintea noastră cu o mie de ani

Imagine
Păi... simplu. Că lucrurile clare sunt simple. Luăm exemplu un liceu obișnuit -Liceul de stat Yasaka din Japonia. Aflăm din prezentarea Corului venit în vizită în România că  liceul e situat în orașul Sagamihara din prefectura Kanagawa. Mai pe românește, undeva în Japonia. Că am lămurit aspectul acesta mai aflăm că
 „e o instituție de învățământ care reunește patru profiluri educaționale: profilul de arte (muzică și arte plastice), profilul de științe reale, profilul de limbi străine și profilul de sport.
Instituția noastră de învățământ își propune să aprofundeze și să solidifice programa școlară tradițională, atât în cazul cursurilor vocaționale cât și în cel al cursurilor obligatorii, indiferent de profil.
În acest scop, începând din anul 2007 am organizat în fiecare an călătorii de studii în Europa, urmărind să dezvoltăm originalitatea fiecăruia dintre elevii noștri și, de asemenea, să perfecționăm un sistem de învățare care să poată răspunde atât specializărilor de studiu cât și …