Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

Cununi de stele a împlinit trei ani

Sunt trei ani de când am pornit la drum... Am cunoscut oameni frumoși la suflet. Didi a ajuns, prin cărțile sale, în casele și spiritele românilor, ale românilor pe care i-a iubit atât de mult încât a rămas aici, in România, țara unde nu s-a simțit niciodată o străină... Poate că editura nu are multe titluri, dar...

„Frumuseţea nu se măsoară prin volum. O singură floare pune în evidenţă un copac mare. O singură stea conferă armonie imensităţii cerului întunecat.” Rabindranath Tagore: Cântecul din iunie

din Proverbe și cugetări bengaleze, culese și traduse din bengali de Amita Bhose

Vă mulțumesc, dragi prieteni.

Noi îl sărbătorim pe Eminescu în felul nostru

Imagine
Vă așteptăm la întâlnirea cu sora mai mare a lui Eminescu

Joi, 19 ianuarie 2012, ora 16:00, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bdul Dacia nr. 12 va găzdui evenimentul intitulat „Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu”, organizat de editura Cununi de stele.

Prilejuit de împlinirea a 162 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, evenimentul dorește să creioneze portretul Amitei Bhose, prima traducătoare a poetului în spațiul asiatic, totodată exeget și critic al textelor eminesciene.

Vor evoca opera și personalitatea Amitei Bhose:
– Maria Grapini, consul onorific al Republicii India, invitat special al editurii Cununi de stele.
– Elena Andronache, fostă studentă şi colaboratoare a Amitei Bhose.
– Carmen Muşat-Coman, fostă studentă, colaboratoare a Amitei Bhose, director editorial Cununi de stele.
– Lucian Chișu, director al Muzeului Național al Literaturii Române.

Spre întregirea portretului Amitei Bhose mărturiile celor ce au cunoscut acest mesager unic al Indiei în România v…

Veniți la întâlnirea cu sora mai mare a lui Eminescu?

Imagine

Ultima pasiune a lui Eminescu*

Amita Bhose
*Emisiunea „Răspundem ascultătorilor”, Radio România Actualități, 26 mai 1991.

publicată în volumul Eminescu și limba sanscrită, de Amita Bhose, editura Cununi de stele


În ultimii ani ai vieţii sale, Mihai Eminescu s-a aplecat intens asupra culturii indiene. Chiar dacă starea precară a sănătăţii nu i-a permis să se ocupe de ea aşa cum şi-ar fi dorit, unele date biografice demonstrează că în acea perioadă gândurile sale au fost adeseori îndreptate spre India.
Mai întâi mă refer la articolul de fond al cotidianului Timpul din 15 iunie 1883, unde Eminescu a pomenit, după Miron Costin, legenda legată de numele Corvinilor. După ce a relatat-o, a şi asociat-o cu legenda Śakuntalei din eposul indian Mahābhārata. A fost una dintre ultimele lucrări ale sale apărute în ziarul respectiv.
Apoi, mă gândesc la manuscrisul Gramaticii sanscrite, rămas la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. În cea de-a doua perioadă ieşeană, când lucra ca subbibliotecar, Eminescu traducea Gramatica sa…

Ion nebunu’ şi ora de franceză

Imagine
Ce drag mi-a fost mie Ion nebunu...



din Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul, editura Cununi de stele, noiembrie 2011


Ion nebunu’ ieşea pe uşă şi intra pe fereastră. Se ridica frumuşel din bancă, în râsetele colegilor, el însuşi cu un zâmbet larg şi fericit pe chip, se îndrepta spre uşă, o deschidea, ieşea ca un actor din scenă, în aplauze şi apoi, peste câteva minute, cât să dea ocol şcolii, intra pe fereastră în sala de clasă şi se aşeza la locul lui, în prima bancă.
Se întâmpla cu vreo trei luni înainte de Revoluţie, într-o şcoală din judeţul Argeş unde fusesem repartizată ca profesoară de franceză. Era primul meu an de stagiatură din cei trei obligatorii. Din fericire, primul a fost şi ultimul, pentru că a venit Revoluţia şi stagiatura a rămas doar prilej de bancuri pentru cei ce trecuseră prin ea. De ce bancuri? Umorul nu e şi el o armă de apărare în faţa realităţii?
Prima dată când Ion nebunu’ a făcut scena asta am înlemnit. Pe moment nici nu mi-am dat seama ce se întâmplă, apoi…

Ce vă doresc și-mi doresc pentru 2012

Imagine
Fragment din Scrisori rupte, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose. editura Cununi de stele, 2011

Neglijând bucuriile mărunte ale vieţii şi rătăcindu-ne în veşnica goană a iluziei produsă de marile ambiţii, ne lăsăm sufletele înfometate. În drumul meu spre Anglia, o imagine fericită mă tenta. Cineva cânta la pian. Lumina şi aerul se strecurau în casă prin uşile şi geamurile deschise şi întrezăream copacii precum şi un coltişor al cerului îndepărtat. Eu stăteam într-un fotoliu aflat lângă o fereastră deschisă, mă uitam afară şi ascultam muzica. Nu se poate spune că este o dorinţă greu realizabilă, totuşi în câte zile dintre cele trei sute şaizeci şi cinci dintr-un an nimereşti o asemenea bucurie? Cu cât trece timpul, cu atât îmi creşte contul dorinţelor neîmplinite, legate de fericirile uşor accesibile. Mă gândesc că dacă într-o zi mi s-ar restitui toţi anii din trecut, nu aş încerca să ating nici o ţintă imposibilă, ci aş dori doar să mă bucur de acele fericiri m…