Postări

Se afișează postări din iulie, 2012

Pianul vecinului

Stau în blocul acesta de 28 de ani, cunosc istoria fiecărei familii, aşa cum fiecare familie din bloc ştie ce mănânc la prânz, după conţinutul sacoşei cu care mă întorc dimineaţa de la piaţă. Sau poate că aşa îmi imaginez eu, că-mi sunt spionate mişcările. Nu, poate doar văzute, fără intenţie, fiindcă  intrarea blocului e strâmtă, doi metri îngrădiţi de un gărduleţ gri din fier, de un gust îndoielnic, creaţie a Primăriei. Iar în aceşti doi metri mai e loc şi de  băncuţă, pentru pensionari ca mine, aşa că nu ai cum să intri sau să ieşi fără să te ştergi un pic de banca din lemn, ocupată de câteva băbuţe, de dimineaţa devreme şi până seara târziu. O, nu vă imaginaţi că dorinţa de a sta de vorbă e mai puternică decât frigul. Cum cade bruma, cum se aşterne liniştea şi în faţa blocului, spartă pe alocuri de strigătele celor care cumpără fier vechi – nu-mi dau seama cum fac ei de ajung în faţa blocului nostru exact între orele de odihnă, ca şi gunoierii, de altfel. Deci spuneam că ştiu oric…

Salutul rândunelelor

Se așază pe sârma de rufe și încep să ciripească, anunțându-și sosirea. Mama iese din casă - le așteaptă de câteva zile - se apropie de ele și le întâmpină cu bucurie:
- Ce fac fetele, au venit fetele, ce faceți?
Ele ciripesc și ciripesc, îi povestesc, desigur, ce au făcut în acest an. Ce locuri au vizitat, ce oameni au întâlnit, ce le fac copiii...
Mama, cu mâna întinsă spre ele și apopriindu-se încet, până aproape că le atinge și le mângâie astfel, în aer, le povestește și ea. Copiii, da, sunt bine, parcă au venit mai rar pe la ea, o mai doare spatele, da, dar uite că se revăd și anul ăsta, cuibul e tot acolo, la locul lui.
Rândunelele își iau zborul, tot vorbind, intră prin ochiul de geam spart de mama acum câțiva ani, ca să poată intra și ieși când vor, își revăd cuibul și apoi se așază din nou pe sârmă.
- Da, frumoasele mele... Și mama le povestește și ea. Și-i vine să plângă de bucurie. Știe că vor pleca din nou, că au venit s-o salute, zece minute vor sta, cât să-i spună anul s…

Întoarcere în timp

Ajungi la pedale, nu mai e ca în vremea copilăriei. Bicicleta e alta și deși te amăgești nici tu nu mai ești aceeași. Lumea, de pe bicicletă, acum, pare mai mică sau tu ești mai sus, poate e doar o iluzie. Lumea nu mai e nici ea aceeași și în drumul tău o observi.
Mai întâi că nu recunoști oamenii așa cum nici ei nu te recunosc. Poate unii, mai în vârstă, să găsească, de au timp, câteva asemănări cu părinții și să spună:
- A, asta e fata lui cutare!
Dar bătrânii nu mai sunt la poartă, au dispărut, câte unul, câte unul, mutați de copiii lor în cimitirul din deal, acolo unde nu-i mai vizitează nimeni și unde pot sta de vorbă cât vor, fiindcă timpul e  al lor pe vecie.
Casele s-au cocoșat sau au fost transformate, vândute, doar casa profesoarei de matematică pare aceeași, închisă cu lacăt pentru că nu mai are cine să predea matematica de mult. Restaurantul de pe colț, o cârciumă de sat, de fapt, e închis, vândut, iar cei câțiva bețivi s-au mutat vizavi, pe scaunele din plastic din fața b…

Bei apă de la noi? E bine! Nu bei? Atunci ce faci cu familia, o duci la spital?

Azi dimineață mă sună o doamnă.
- Sunt cutare, de la... și zice numele unei companii care furnizează niște bidoane cu apă.
Ca s-o scutesc de efort îi mulțumesc și-i spun că nu prea mă dau în vânt după așa ceva.
Ea, nimic. Nici pentru acasă, nici pentru firmă?
În gândul meu - Dacă ai avea livrări la firme ca pentru firma mea a doua zi n-ai mai avea obiectul muncii.
Dar să salvăm aparențele. Refuz și pentru colo și pentru colo.
Atunci femeia, văzând că sunt îndărătnică, scoate artileria grea:
- Vă mulțumesc atunci, la revedere, sunt sigură că veți lua decizia cea mai bună pentru sănătatea  familiei dumneavoastră.
Ei, am luat foc. Bine, n-am arătat în ton. Dar i-am zis așa: că nu e normal, nu e corect să apeleze la șantaj emoțional, la manipulare, să încerce să-mi inducă un sentiment de vinovăție că dacă nu iau apă de la ei îmi pun familia în pericol etc etc.
Ea s-a apărat, că nu, n-a vrut să spună așa ceva etc.
Ba da, exact așa ați vrut să spuneți. La revedere!

Pe Moșilor plouă cu farfurii

Întâi am crezut că a căzut o bucată de tencuială. Uf, ce noroc, mi-am zis, câțiva metri mai în față să fi fost și-mi spărgea capul. Apoi am văzut că pe trotuar se împrăștiaseră niște cioburi, de parcă un ghiveci negru s-ar fi făcut țăndări. Precaută, am luat-o pe bordură.
- Trosc!
De data asta era clar. O farfurie!
Vreo șase persoane, printre care și eu, au rămas ca-n filmul cu Pistruiatul, când toată lumea se uita pe cer după biciclete zburătoare. Liniște.
- E de la etajul trei sau doi, l-am văzut și zilele trecute, e unul care aruncă cu farfurii - a zis o domnișoară.
- Ăsta-i un bloc de nebuni, a completat un domn. E clar unul - și aici face gestul cu mâna, la cap, a nebun - și alții care aruncă gunoaiele pe geam... N-ai, domle coș, pune-le în coș?!
- A, păi dacă e așa e plină lumea de nebuni - zice o doamnă ce se oprise și ea lângă o mașină parcată pe trotuar. Să-i vedeți pe ăaia de la mine din bloc, aruncă țigările pe geam, îți cad în cap.
- Dar n-ar fi mai bine să sunăm la poliți…

La Snagov-Pacea nu-i ca la Amara sau Slanic Prahova. Dar e tot în România grătarelor

Imagine
Oriunde te-ai duce dai de grătare. Nu știu dacă la Amara au instalat, între timp. La Slănic Prahova, acum vreo doi ani, erau puzderie.

La Snagov-Pacea (așa-i spunea pe vremea copilăriei mele) grătarul cel mare și oficial e folosit doar de către nostalgicii locului - cei în vârstă, care veneau aici în vremurile „bune” - cei care vin acum cu scaunele pliante, masa pliantă și își petrec o zi de weekend într-o semiliniște, vorbind, probabil, de timpurile apuse.

















Tinerii vin cu grătarul lor, fumul e al tuturor. Țipetele, așișderea - acestea vin de la localnici, o grămadă  de bruneți care se aruncă în apă ca de pe trambulină, spărgându-se în  figuri și înjurându-se cu patimă. Tare, foarte tare. 




Nu sunt prea mulți cei ce trec de poarta complexului Muntenia -Electrica - parcă așa se numește acum Pacea. De intri cu mașina plătești 7,5 lei și 2,5 lei de persoană. Ai putea spune că de doi lei plătești de  doi lei primești. S-au văzut însă și alte situații când plăteai 40 și primeai tot de doi l…