Postări

Se afișează postări din octombrie, 2012

Tristete

Din cand in cand oamenii se duc la cimitir, sa aprinda o lumanare la mormantul celui ce nu mai este decat amintire. Aduc cateva flori, un borcan pentru apa, cateva fire de tamaie, o cutie de chibrituri. Batul scapara si se stinge, invariabil, privirea ramane pironita pe batul de chibrit, evitand mormantul. Unii vorbesc cu cel de sub pamant, altii tac, unii isi fac de lucru smulgand buruienile. In jur e liniste, nimeni nu vorbeste tare. De parca s-ar teme cineva ca s-ar putea trezi vreunul dintre cei ce dorm acolo.

Eu merg rar la cimitir. La tata de cateva ori pe an, la Lili am fost o singura data si nu mai stiam unde e mormantul. La Didi la fel, de vreo doua, trei ori pe an.  Pentru mine, acesti trei oameni nu se afla acolo. De ce ma duc? Poate de rusine. Daca nu m-as duce ar fi ca o tradare desi nu e deloc asa. Daca nu m-as duce eu si inca vreo doi, trei oameni mormintele poate ca ar fi in paragina. Si si mormintele trebuie ingrijite, din respect pentru cei ce dorm acolo.

Am fost la …

Didi

Imagine
Sunt 20 de ani de când a plecat. Într-o sâmbătă, la ora 9:00. Întrebam unde este și nu-mi răspundea nimeni. Se uitau toți la mine, încurcați, dar eu nu înțelegeam. Într-un târziu cineva mi-a spus că „doamna indiană a murit”. Și că a venit fratele său cu o seară înainte.

„A murit.”
A fost prima oară când am pierdut pe cineva drag. Până atunci moartea fusese o noțiune abstractă. Oamenii mureau dar nimeni drag mie nu dispărea așa că nu știam ce înseamnă moartea.

După un timp înveți să trăiești cu dispariția cuiva drag. O vreme aștepți să apară, reapară, apoi înțelegi că nu va mai fi decât în amintirea ta. Și în ceea ce a făcut, a lăsat în urma sa.

În urma sa, Didi a lăsat o lume. India, România, două țări pe care dânsa le-a unit prin cultură. Iar lumea pe care a creat-o Didi nu va muri decât o dată cu globul.


Ce te legeni... în bengali

Dragii mei, Ce te legeni... poezia care i-a schimbat viața lui Didi. Publicată în Eminescu: Kobita (Poezii), 1969. 


 বনের দোলা
হে অরণ্য, দোলো তুমি কিসের দোলায়? না বরষে বারিধারা, বহে শান্ত বায় তবু কেন শাখা তব ভূমিতে লুটায়য়
- কি ব্যথায় শাখা মোর সদা কম্পমান? জান না কি দিন মোর প্রায় অবসান? দিবা হল হ্রস্বতর দীর্ঘ বিভাবরী পত্রের সম্ভার মোর ক্রমে পড়ে ঝরি।
পত্রশিরে হানে সদা উত্তর বাতাস গায়কের দল মোর ত্যজিছে আবাস। শীতল পবনাঘাতে হৃদয় উদাস। বসন্তের তরে শুধু ঝরে দীর্ঘশ্বাস।
ঘনাইল পাখিদের যাবার সময় তবু কি হবে না মোর উতলা হৃদয়? রিক্ত বাসা ‘ঝন্দুনেলা’ ছাড়ি তরুচূড়ে দূর কোন বসন্তর দেশে যায় উড়ে। দ্রুত সঞ্চালিয়া পক্ষ পলকের বেগে দিগন্ত আঁধারি মেশে দূরান্তের মেঘে। ভাবনা আমারো ধায় তাদেরি পাখায় দুর্ভাগ্য আমারি শুধু রহিনু হেথায়। শীতক্লিষ্ট শুষ্ক প্রাণে একা বহি খেদ বন্ধু মোর রেখে গেছে শুধুই বিচ্ছেদ।
১৮৮৩

Haideți iar la carte! La Salonul de carte Polemos!

Imagine
Între 24 și 27 octombrie, la Cercul Militar Național - Galeria Artelor. Adică la Casa Armatei, vizavi de fosta Romarta, hai că știți. Na, pe lângă Capșa.

Programul e acesta - 11-19, mai puțin sâmbătă 11-16.

Iar vineri, 26, vă aștept la prezentarea cărții Sergiu Al-George văzut de noi, indienii, de Amita Bhose.

Așa că  dacă aveți drum prin centru și vreți să ne revedem, să mai schimbăm o vorbă, să mai cumpărați o carte a lui Didi - in octombrie, cum spuneam, cărțile Cununilor costă 10 lei (cu trei excepții) - mă găsiți la Polemos.

Intrarea e liberă!


Cum se face de-ți dă viața peste nas.

Prin vocea unei domnișoare aiurite. Simplu. Cumperi un borcan de ness, răzuiești un talon și câștigi... o borsetă pentru gustare.
- O, bravo, bravo, zice domnișoara, excelent...
Te simți de parcă ai fi descoperit America. Și-i dai un număr fals de telefon. Sau cine știe, poate e chiar bun dar nu e al tău.
Glumești:
- O să mă duc la grădiniță...
- O, bravo, bravo, excelent, ați văzut? mai zice ea zâmbindu-ți larg. Ce bine, nu?
Și atunci simți nevoia să-i tai avântul, că doar nu ți-a dăruit o insulă.
- De fapt nu mă duc la grădiniță.
- Nu? întreabă ea foarte mirată.
Și te simți vinovată. Uite, fata asta crede că tu ai copil mic, de grădiniță și tu... Dar până să-ți duci gândul la capăt și să-i întorci și tu un zâmbet tâmp viața te lovește în moalele capului.
- Păi mă gândeam că e taman bună pentru pachețel, pentru nepoți...
Păi tu ce credeai? Hai, revino-ți!

La Namaste India nu ne-a fost frig

Imagine
Pentru că atunci când iubești ploaia care ți se strecoară în păr nu intră și în suflet ci în pământul de sub tălpile tale, spre a hrăni rădăcinile copacilor. Pentru că atunci când iubești frigul nu te înfioară deși îți dă târcoale cu rafale de vânt. Când iubești India nu ți-e frig. 5100 de cumpărători de bilete - și oare câți or fi intrat fără, strecurându-se (românește) au venit la Namaste India - Festivalul culturii indiene, desfășurat la Muzeul Național al Satului în zilele 12-14 octombrie. Bineînțeles, ar fi fost bine să fie soare. Dar ploaia și frigul nu ne-au împiedicat să celebrăm India.
Iuliana, Maria, Mihaela - am numit aici Centrul Cultural Rabindranath Tagore. Iulia - am numit acum Muzeul Național al Satului. De afară pare ușor să organizezi un eveniment, dinăuntru... Numai cel ce nu a făcut vreo lansare de carte (și cum cam toți românii sunt poeți...) nu știe câtă alergătură implică.
Eu am avut același loc ca anul trecut - o masă lungă, pe care am așezat cărțile și portret…

Vă aștept la Namaste India - Festivalul culturii indiene

Imagine
Ați fost anul trecut la Muzeul Satului, la Namaste India? Dacă da, atunci veți reveni, dacă nu, vă invit să descoperiți o parte din India alături de organizatori - Centrul Cultural Rabindranath Tagore si Muzeul Național al Satului. Mai jos e programul, vă alegeți ce vi se potrivește, ce vă place. Eu sunt acolo, aș zice, non stop și vă aștept cu bucurie.  


http://namasteindia.ro/program/

Domnitor pentru o zi

Imagine
De ridici privirea vezi numai cerul, de închizi ochii simți cum soarele lui octombrie văratic îți mângâie pleoapele, de ciulești urechea auzi numai zgomotul înfundat al mașinilor și îndemnurile jucătorilor de fotbal de pe terenul din vecinătate. Totul ajunge la tine filtrat, de departe, tu ești liber și singur și simți că ai putea rămâne aici pe veci: ești la 27 de metri înălțime, pe terasa Turnului Chindia al Curții Domnești Târgoviște.


De la București, cei 80 de kilometri  i-ai străbătut cu mașina într-o oră și jumătate,  într-o duminică de octombrie cald ca o lună de vară. Totul e încă verde, oamenii sunt încă veseli, solari. Ai zice că sunt mulți turiști pentru un obiectiv românesc, dacă ai vedea partea plină a paharului, partea goală ar cam căina însă puținătatea lor, având în vedere că  palma aceasta  de pământ a simțit tălpile lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Petru Cercel, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu.
Așa și cu biletul de intrare: 9 lei pentru adulți  și  jumătate pe…

Cum s-a făcut de japonezii sunt înaintea noastră cu o mie de ani

Imagine
Păi... simplu. Că lucrurile clare sunt simple. Luăm exemplu un liceu obișnuit -Liceul de stat Yasaka din Japonia. Aflăm din prezentarea Corului venit în vizită în România că  liceul e situat în orașul Sagamihara din prefectura Kanagawa. Mai pe românește, undeva în Japonia. Că am lămurit aspectul acesta mai aflăm că
 „e o instituție de învățământ care reunește patru profiluri educaționale: profilul de arte (muzică și arte plastice), profilul de științe reale, profilul de limbi străine și profilul de sport.
Instituția noastră de învățământ își propune să aprofundeze și să solidifice programa școlară tradițională, atât în cazul cursurilor vocaționale cât și în cel al cursurilor obligatorii, indiferent de profil.
În acest scop, începând din anul 2007 am organizat în fiecare an călătorii de studii în Europa, urmărind să dezvoltăm originalitatea fiecăruia dintre elevii noștri și, de asemenea, să perfecționăm un sistem de învățare care să poată răspunde atât specializărilor de studiu cât și …