Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

”Răscoala” unei lumi ce nu trebuie să piară

Imagine
Azi, 27 noiembrie, se împlinesc 127 de ani de la nașterea lui Liviu Rebreanu Muzeul Memorial Liviu și Fanny Rebreanu

Reportaj publicat în Ziarul Lumina, 5 februarie 2011


De vizitezi apartamentul de pe strada dr. prof. Gh. Marinescu nr 19, ce găzduiește Muzeul Memorial Ion Minulescu – Claudia Millian, nu ai cum să nu treci și pragul apartamentului vecin, de la numărul 11. Astfel vei intra în lumea lui Liviu Rebreanu și a familiei sale.


Cele două familii – Rebreanu și Minulescu – au cumpărat locuințe perete-n perete în anii 30, dar dacă Minuleștii și-au petrecut viața aici, deschizând fereastra spre grădina Cotroceniului, Liviu Rebreanu a dăruit casa fiicei sale, Puia, după căsătoria acesteia cu Radu Vasilescu. Deși nu a locuit în acest bloc, ci pe bulevardul Elisabeta, cu chirie, Rebreanu își vizita fiica în fiecare zi. Fiica adoptivă, dar pe care scriitorul a numit-o întotdeauna ”Puica mea”. După moartea acestuia, în 1944 – stranie, coincidență, Minulescu și Rebreanu s…

Haideti la Gaudeamus, 21-25 noiembrie, la Romexpo

Imagine
E toamna. Cu carti... Veniti la Gaudeamus? Toti cei care isi sarbatoresc ziua de nastere in perioada 21-25 noiembrie si vin la Gaudeamus, la standul editurii Cununi de Stele (nr 358 - nivel 7.70, langa Ceainarie), vor primi o carte din partea editurii. Singura conditie e sa cumpere cel putin o carte! A, si sa aiba buletinul. Adica dovada! Ne vedem?


Evenimente in cadrul Targului de carte Gaudeamus

Joi, ora 18, stand propriu - Sesiune de autografe. Carmen Musat-Coman. Seria Cum s-a facut....

Celelalte trei evenimente au loc la Spatiul de evenimente, nivel 7.70.

Vineri, ora 18:30 - "Amita Bhose, de la Gangele mãret la Bucuresti" -

"Amita Bhose, de la Gangele mãret la Bucuresti" - Prezentarea operei si personalitãtii Amitei Bhose, profesor de bengali, sanscritã, civilizatie indianã la Universitatea din Bucuresti, traducãtoare, scriitoare, exegetã a operei eminesciene, prima traducãtoare a lui Eminescu în Asia.
Invitati : Elena Andronache , Carmen Musat Coman

Sambata,…

Noaptea Bibliotecilor

A fost anul trecut, anul acesta era vorba că va fi la anul, și totuși, nu. Mâine e Noaptea Bibliotecilor. La Biblioteca Pedagogică - lângă Cișmigiu -  de va fi ca anul trecut apoi va fi veselie mare. Sălile erau neîncăpătoare, scările erau pline de copii. S-a jucat teatru, s- a recitat, s-a cântat, s-a dansat. Personalitățile culturale au venit, au vorbit, au încântat... Cele ce nu mai sunt printre noi au fost onorate....Carmen Pesantez, directoarea Bibliotecii, a mobilizat multă lume și reușita evenimentului i se datorează.

Mâine Noaptea Bibliotecilor începe la ora 18. Tot la acea oră voi fi și eu acolo, voi vorbi despre Didi.

Pe mâine!

Cu dragoste, Amitei Bhose

Imagine
Ileana Ratcu, studentă și ea  a lui Didi și fiica domnului Emil Burlacu, realizatorul emisiunii Răspundem ascultătorilor, mi-a scris că mama sa a găsit, printre manuscrisele soțului său, o poezie dedicată lui Didi. „E publicată. O să-ți aduc volumul.” Și atunci m-am dus imediat la cele două volume de poezii pe care domnul Burlacu mi le-a dăruit in mai 2009, când a acceptat să vorbească despre Didi cu ocazia lansării cărții de studii Maree indiană și a poveștii de dragoste Radha și Krișna. Cu modestia sa caracteristică, nu mi-a spus că una dintre poezii e dedicată lui Didi. Cuminte, poezia se afla la pagina 35 - numărul poeziilor eminesciene traduse de Didi în bengali.

Și o reproduc aici, cu mulțumiri tardive și cu regretul că nu am citit-o înainte ca domnul Burlacu să se fi prăpădit.

Amitei Bhose*
„Vânzând cinisme și meschinărie,
te-nvață mulți ades a lumii roată,
iar, mulțumiți, averea își arată -
a reușitei lor dovadă vie.

Departe stai de profitorii-gloată
ce rostu-și cată numa-n t…

Caut instalator mut și medic trădător

De te duci la un medic apoi niciodată nu-l vei auzi spunând ceva de rău de vreun coleg de-al lui. Cel dinainte ți-a scos toți dinții, ți-a pus ghipsul la celălalt picior? Nici un comentariu n-o să auzi din partea altui medic. Cel mult o ridicare din umeri, o dare din cap, din care înțelegi ce vrei. Spiritul de breaslă e puternic.
Pe cât de puternic e în tagma medicilor pe atât de inexistent e în breasla meseriașilor.
- Ce ți-a făcut domle ăsta aici? spune instalatorul, trăgând de țeava ce duce la coloana de scurgere a chiuvetei din bucătărie. Păi mai avea un pic și refula.
- Cine ți-a pus parchetul ăsta? Păi așa se pune?
- Cine ți-a zugrăvit? Păi ce caută crăpătura aia acolo?
Întotdeauna ți se pare că ai mare noroc că ai dat peste ei și că nu ai continuat cu vechii meșteri. Până la următorul eveniment - coloană înfundată, schimbare țevi etc. Când totul se reia.

Și totuși, nici cu unii nici cu alții nu vrei să ai de-a face.

Mărgele, băieți, mărgele am...

Ieri am văzut o știre - un târg de bijuterii. Lume - multă. Ca la târg de bijuterii. Tare m-aș mira dacă aș vedea la postul cu pricina și o stire  despre un târg de carte.  Reporterița, na, ce să facă și ea, întreba, ca femeile:
- Și cam de câți bani cumpărați așa, pe lună, bijuterii?
Și oamenii răspundeau. Și iacă și o domnișoară profesoară care m-a lăsat cu gura căscată:
- A, eu sunt profesoară, zice domnișoara... Cam de 2-3 milioane pe lună...
Domnișoara profesoară se scuza, așadar: e bugetară, profesoară pe deasupra, că altfel și-ar fi luat de mult mai mult.
Acum să nu mă înțelegeți greșit: domnișoara cu pricina e, mai mult ca sigur, o excepție. Ori face meditații de-i ies bijuteriile pe nas ori familia o întreține. Iar salariul e așa, un moft, de bijuuri.
Bine, fiecare face ce vrea cu salariul lui, mare, mic. Salariul profesorilor e umilitor, oricum ai întoarce-o. Dar tare am eu așa o bănuială că dacă o întreabă pe domnișoara profesoară la un târg de carte cam de câți bani cumpăr…

Autodenunț: Azi am rupt un afiș în stația de metrou

Era, de fapt, un autocolant, un anunț lipit peste un afiș al Metrorex care ne garanta că suntem în siguranță, ceva de genul ăsta. Autocolantul spunea și el cam același lucru:
Un site oferea tinerelor de lucru - confindențialitate garantată, câștiguri mari, transport gratuit (înțeleg că în străinătate). Mai erau câteva bonusuri pe care doar prostia le-ar mai lua de bune (dar atâta timp cât se întâmplă...) și dacă acestea nu erau hotărâtoare în decizia de a te îndrepta spre site apoi sloganul site-ului făcea apel la orgoliul adormit al tinereții: „Cu noi îți câștigi independența”.

Că era un site de recrutare pentru video chat sau muncă în străinătate în bordeluri apoi nu mai era îndoială. Că n-avea ce să caute acolo iar nu mai e nici o îndoială. Și uite așa, din lipsă de îndoială în lipsă de îndoială m-am înfuriat și l-am rupt. Și na, mă și autodenunț.

Ce nu se fură

Se fură orice - orice-ul acesta însemnand orice poate fi vândut - de pildă,  fier, că e el luat din structura de rezistență a unei clădiri, de pe gurile de canal, hidranți. Telefoane, portofele, genți... Câini, copii, mașini.

Ce nu se fură? E ceva ce nu se fură în țara asta? Cărțile. Se mai fură ele de prin librării, târguri de carte, de prin metrouri - cele legate cu lanțuri de o companie de distribuție care specifica editurilor un rabat de nu șitu cât la sută în caz că se fură cartea încât mai bine le-o dăruiai - dar de prin genți, nu.

Să fiu tristă? Da, chiar sunt. Azi am găsit fermoarul rucsacului tras, pe un traseu scurt. Din buzunarul rucsacului se ițea... o carte. Hoțul n-a luat-o. Nu i-a făcut cu ochiul. Cui s-o vândă? Când la târgurile de carte cărțile sunt din ce în ce mai ieftine de nu mai știe omul ce să creadă și unii oameni, neștiind câtă muncă e la o carte, încep să desconsidere munca din spatele cărții (pe principiul - dacă e ieftin știe editura de ce, sigur e o mânări…