Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

Cum s-a făcut de mi-au băgat mâna-n geantă

Parcă au zis ceva de genul:
- Haideți să vedem ce piuie.
Nu m-a deranjat nimic, nici că a piuit alarma când am ieșit din magazinul din mall, nici că s-au postat în fața mea doi pricăjiți în uniforma unei firme de pază, nici măcar că se uitau, curioși, cei vreo doi clienți al magazinului de pantofi. Am zâmbit și am scos din geantă o carte:
- Asta trebuie să fie.
Eram convinsă că ea declanșase alarma. Că s-a mai întâmplat. Ei, bine, nu, de data asta nu cartea declanșase alarma.
Într-o mână țineam geanta, în alta, cartea. Și nici n-apuc să plec privirea ca mâinile unui bodyguard erau deja cufundate în geanta mea mare, neagră, și începeau să scotocească.
Mi-am tras geanta. Furioasă, am ridicat tonul:
- Nu vă permit să umblați în geanta mea. Nu aveți voie să umblați în geanta mea. Nu aveți dreptul să-mi umblați în geantă. EU scot tot ce e în geantă și nu voi.
S-au uitat la mine ca la o nebună:
- Dar am vrut să vă ajutăm.
- Dar n-am nevoie de ajutorul vostru, nu înțelegeți? Nu aveți dreptu…

9 februarie, ziua de naștere a lui Didi

Imagine
Pe 9 februarie Didi ar fi împlinit 80 de ani.

O viață dedicată lui Eminescu, României, românilor.

O vom sărbători cum se cuvine și prin apariția cărții Cosmologia lui Eminescu.

Trăiască nația!
cum spunea Eminescu.

Didi - Amita Bhose, Eminescu, Libraria Mihai Eminescu și prietenii

Imagine
Totul începe aici:

O librărie lângă Universitate, purtând numele poetului. Cu - pentru 15 ianuarie - o expoziție de grafică, insigne cu portretul lui Eminescu, o vitrină cu cărțile sale sau de critică literară. Și cu Didi, cu Cununi de stele. De Ziua lui Eminescu, 15 ianuarie 2013

Și cu noi, cei ce o iubim pe Didi - Amita Bhose. Directoarea librăriei, doamna Geta Vodilsav, s-a îndrăgostit și dânsa de Didi. Nici nu avea cum altfel.

Și eu știam că o iubesc mulți pe Didi dar nu credeam că vom fi prezenți așa de mulți. E mare lucru să nu fii singur când te bucuri.

Și ați venit deși știați povestea lui Didi și-i știți cărțile. Ați venit din respect pentru Didi și vă mulțumesc.

Și ați simțit nevoia să împărtășiți bucuria frumosului lui Eminescu și ați recitat Luceafărul - puștiul de șase ani care ne-a luat pe toți prin surprindere - sau cel de vreo 12 ani, care a citit poezia dedicată lui Eminescu, scrisă de mama sa. Sau doamna Lazu, care a și cunoscut-o la Vaideeni pe Didi - in 1983 - și…

Eleva din tabăra din Bușteni - aruncată dintr-o ogradă în alta

Are 13 ani, e medaliată cu argint la Olimpiada pe țară la matematică. Visează să fie profesoară sau cercetătoare sau cine știe, fotomodel. Visează însă visurile ei se pierd în întuneric acum, zbătându-se să iasă din nou la lumină din trupul ei înghețat, găsit dimineața în zăpadă.

Dintr-un motiv personal, urmăresc știrea la televizor. De două ore copilul acesta este aruncat ca o minge dintr-o ogradă în alta: Inspectoratul școlar nu știe nimic de tabără, Școala 56 de unde e eleva nu știe nimic de tabără. Ei acum află de existența taberei, „cu surprindere și durere”.

Cum mama mă-sii se face că anul trecut s-a organizat tabăra pentru olimpicii la matematică exact în același loc , la Bușteni, și tot nu a aflat nimeni din școală, din inspectorat? De ce atâta fugă de responsabilitate? Pentru un prăpădit de post de director de școală, și ăla vremelnic, în funcție de culoarea politică a primarului de sector? Pentru adormirea conștiinței?

Toată lumea dă vina pe părinții care-și trimit copiii în…

Mi-e dor de Bundy

De teancurile lui de facturi, plicuri cu impozite. Pe care nu le-a plătit vreodată și pe care nu avea de gând să le plătească vreodată. Mi-e dor de disprețul lui total când le arunca pe o măsuță.

Căci nu mai pot, nu mai vreau să văd imagini la televizor cu români care se îmbulzesc pe 3,4,5, iată, 7 ianuarie ca să dea bani statului când o pot face, cu reducerea de 7 sau 10%, până pe15 martie sau chiar 31 martie. Abia peste 75 de zile pe puțin se anulează bonificația! La Focșani un bărbat a stat la coadă de la 5 dimineața până la 12 fără un sfert, ca să dea bani statului, în condițiile de mai sus. La Bacău oamenii s-au călcat în picioare, la cozi, ca să dea bani statului.

 Fraților, sunteți proști, idioți? Cum sunteți de vă duceți la cozi în ger, ore în șir, cu 75 de zile înainte de termen?
 Motivația voastră e - Să scapăm de grijă!
Vi s-a părut vouă că statul are vreo grijă în ce vă privește, în afara strângerii banilor voștri? (Și bine vă face, „proștilor care sunteți”, vorba lui Mirc…

Fereastra

Ferestrele erau întunecate, pierdute în clădirea înaltă, şi se apropie şi mai mult de parbriz, încercând să le localizeze. Îşi miji ochii, încercând să găsească vreun reper, dar nu se distingea nimic clar. Nu ştia de ce voise să mai privească ferestrele de unde văzuse pentru prima oară cerul, mirând-o cu măreţia lui.
Bineînţeles, atunci era prea mică pentru a gândi astfel, probabil că i se păruse a fi ceva foarte aproape, pufos, şi poate că încercase să-l atingă. Ştia că bunica fusese cea care i-l arătase, tot ea crescând-o până la 14 ani când, într-o zi, aproape pe neaşteptate, a fugit în norul acela pufos, în căutarea unei linişti pe care n-o avusese pe pământ. Liliana se simţise atunci trădată – doar stabilise clar, cu bunica, momentul despărţirii: peste 25 de ani. Aceasta însă se răzvrătise, pentru prima oară în viaţă făcuse altceva decât gândiseră şi porunciseră ceilalţi. Zâmbi amintirilor. Da, bunica era singura care o iubise cu adevărat. Părinţii ei, cei care dormeau acum fărămă…

Viața, prin ochii unui copil

Și mi-a rămas de aseară în minte chipul lui senin, fericit pentru că plecase cu colindul. Prin saloanele Spitalului Marie Curie, și din când în când ducea mâna la mâneca atârnândă, acolo unde ar fi trebuit să-i fie brațul, acolo unde era doar un ciot. Cu două săptămâni în urmă îi fusese amputat brațul în urma unei tumori canceroase. La vreo 12 ani, cu ochi mari, cu privire senină. Cânta și țopăia fericit, colindându-i pe cei ce nu se puteau ridica din pat, copii desfigurați și cu fața umflată din cauza citostaticelor. Țopăia, bucuros, și m-am gândit atunci că, de fapt, nu contează nimic în viața asta decât să fii sănătos și să-i ai pe cei dragi sănătoși.

Definiția scriitorului

Întotdeauna am crezut că scriitor e cel care scrie cărți bune. Bineînțeles, fiecare crede despre el că e scriitor dar dacă-ți mai spun trei inși că scrii bine atunci poți să te culci liniștit în ciuda faptului că nu ți-au ajuns cărțile în librării. Deunăzi însă, la Bookfest de Crăciun, o domnișoară foarte serioasă mă întreabă, după ce s-a uitat la fotografiile de pe copertele cărților și la mine:
- Și... sunteți scriitoare?
M-am uitat și eu lung la ea, era și frig tare, eram cu haina pe mine, furioasă nevoie mare că am nimerit la Biblioteca Națională ca în Gara de Nord iarna, și am repetat, ca omul care nu înțelege:
- Scriitoare?
- Adică sunteți scriitoare sau e un hobby?
Era foarte serioasă. Nu făcea mișto dar tot nu înțelegeam.
- Adică trăiți din vânzarea cărților? Sunteți scriitoare sau e un hobby?
Și atunci am înțeles definiția scriitorului, în opinia ei: un om care trăiește din banii rezultați din vânzarea cărților lui.
- A, nu, am răspuns eu repede, e un hobby.
A dat din cap, c…

Sfarsitul lui 2012, inceputul lui 2013...

Imagine
Carmen Musat Coman: “Am readus-o pe Amita Bhose pe locul cuvenit in cultura romana” Interviuri literare — 12 - 12 - 2012 de Cristina Mitrea Carmen Musat Coman este directoarea Editurii Cununi de stele, infiintata in amintirea scriitoarei Amita Bhose, prima traducatoare a lui Eminescu in spatiul asiatic. Pe langa faptul ca publica asiduu lucrarile fostei sale profesoare si duce in spate intreaga editura, Carmen mai scrie ea insasi cate ceva si nu pregeta sa imparta “biletele cu intelepciune gratis” pe la targurile de carte. Daca nu v-ati luat pana acum doza de intelepciune din cosuletul ei, aveti ocazia sa faceti acest lucru la Bookfest de Craciun (15 – 23 decembrie).

- Ai infiintat Editura Cununi de stele la inceputul lui 2009 pentru a publica opera scriitoarei, traducatoarei si cercetatoarei Amitei Bhose. Cu ce ganduri ai pornit atunci la drum, ce iti mai amintesti?
- Imi amintesc tot – ca ieri – , pentru ca a fost foarte simplu. Am avut un singur gand: sa public toata opera A…