Postări

Se afișează postări din aprilie, 2013

Mai nimerim Brăila?

Bulevardul Elisabeta, amiază. Multă lume, ca înainte de 1 Mai sau înainte de Paște sau de orice, căci românii sunt pe stradă toată ziua. O domnișoară, cam posomorâtă, sau poate doar obosită, se îndreaptă spre mine, scoțându-și căștile din urechi: -Nu vă supărați, puteți să-mi spuneți unde e Biblioteca Pedagogică? -Da, răspund eu simplu, răspunsul întorcându-ne pe amândouă spre direcția Bibliotecii. -O, ce bine, în sfârșit cineva care știe unde e biblioteca! Un oftat de ușurare ca o cană cu apă unui însetat. Cred că a fost cel mai fericit om pe care l-am văzut pe ziua de azi! De-ați ști cum i s-a luminat fața! Și doar ce i-am zis?

Du-te dracu, domna frumosa!

Bicicleta mea e verde, mică, pliabilă și se uită toată lumea la ea. Cel puțin așa deduc, din moment ce atunci când sunt pieton nu se uită nimeni la mine. Sau poate că se uită și la mine cineva când sunt pe bicicletă, poate pentru că nu știu cum, dar pe bicicletă parcă mă înseninez dintr-odată. Nu mă mai enervează nimic și, mai ales, nimeni. Poți să mă înjuri - cum a făcut bătrâna  în spatele căreia mergeam, liniștită, și pe care am speriat-o. Poți însă să mă și complimentezi: Pardon, domna frumosa, mi-a zis un arab care ștergea geamul buticului lui. Le primesc pe toate de-a valma, și bune și rele.

Azi mi-am scos prietena la plimbare. A așteptat cuminte, ca o nevastă îndrăgostită și înșelată, să mă întorc la ea. M-a iertat că n-am șters-o de praf toată iarna, că am folosit-o de cuier, că am tot mutat-o pe hol, de colo colo. Azi însă am șters-o de praf, i-am umflat roțile si am pornit la drum prin Bucuresti. M-am uitat la clădiri, la oameni, m-am ferit de oameni, de mașini. Am mers pe t…

Târgul Educației și karaokele ministrului

La Târgul Educației găsești de toate: îmbrățișari, masaje, pliante, baptiști, profesori, tricouri personalizate, muzică, multă muzică. Studenți, da, sunt și ei. Aș vrea să înțeleg și eu de ce vecinii mei - Asociația Studenților de la Universitate - au ales azi să-mi spargă timpanele cu  karaoke. Sau de ce studenții de la geografie treceau chiuind, urlând, ca niște barbari. Grupați, altfel. De ce la alt stand boxele spărgeau și ele timpanele celor ce treceau pe acolo sau se aflau în capătul celălalt al holului Facultății de Drept. N-am să înțeleg cum se pot auzi eventualii aspiranți la facultate cu actualii studenți, cei ce ar trebui să dea detalii despre facultatea respectivă. Eu n-am văzut decât că pliantele treceau dintr-o mana în alta. Poate fiindcă sunt eu mai în spate cu standul pierd esențialul, comunicarea aspirant-student. E posibil.
Sunt dezarmanți, tinerii ăștia. Se grăbesc dar cred că nici ei nu știu unde se grăbesc. Abia dacă se opreau să ia proverbe - cei de dimineață era…

Cu mopul pe la bot

Înaintea unei ședințe de bloc se lasă liniștea. Cei care sunt acasă se prefac a nu fi și vorbesc în șoaptă, pășind cu grijă, să nu fie auziți de dincolo de ușă. Unii chiar nu sunt acasă, alții nu vor să vină la ședință, alții nu au timp. Aici, cu timpul ai tu o problemă. Unii chiar sunt la serviciu, îi excluzi pe aceia. Rămân însă cei ce nu au timp pentru că n-au avut niciodată. Să meargă la ședințele cu părinții, la școală. Să meargă la vot. Ei sunt cârcotașii, cei care au timp doar pentru a vorbi pe la colțuri, pentru a critica. Sunt cei care spun că nu e bună decizia de a zugrăvi scara blocului fiindcă țevile de la baie sunt vechi și sunt, așadar, alte priorități. Sunt cei care spun, pe la colțuri, că administratorul nu-și face treaba dar se duc la ușa lui la 12 noaptea, că au uitat robinetul deschis și i-au inundat pe cei de la etajele inferioare. Sunt cei care se plâng că femeia de serviciu nu mătură decât din an în Paște însă îi vezi mereu la ghena de lângă scara blocului, dându…