Târgul Educației și karaokele ministrului
La Târgul Educației găsești de toate: îmbrățișari, masaje, pliante, baptiști, profesori, tricouri personalizate, muzică, multă muzică. Studenți, da, sunt și ei. Aș vrea să înțeleg și eu de ce vecinii mei - Asociația Studenților de la Universitate - au ales azi să-mi spargă timpanele cu karaoke. Sau de ce studenții de la geografie treceau chiuind, urlând, ca niște barbari. Grupați, altfel. De ce la alt stand boxele spărgeau și ele timpanele celor ce treceau pe acolo sau se aflau în capătul celălalt al holului Facultății de Drept. N-am să înțeleg cum se pot auzi eventualii aspiranți la facultate cu actualii studenți, cei ce ar trebui să dea detalii despre facultatea respectivă. Eu n-am văzut decât că pliantele treceau dintr-o mana în alta. Poate fiindcă sunt eu mai în spate cu standul pierd esențialul, comunicarea aspirant-student. E posibil.
Sunt dezarmanți, tinerii ăștia. Se grăbesc dar cred că nici ei nu știu unde se grăbesc. Abia dacă se opreau să ia proverbe - cei de dimineață erau mai curioși, mai dispuși să se oprească la un stand, cei de după-amiază erau teleghidați. Pe la prânz a venit și onor ministrul educației, l-am pricopsit cu o carte, Eminescu și India, când a auzit că am fost studenta lui Didi - Amita Bhose, pentru cine n cunoaște apelativul Didi - a zâmbit un pic curios și amuzat. O fi zis ca mă laud. Îmi venea să-i pun în brațe toate cărțile și să-i zic.
- Tu știi cine a fost omul acesta?
Am zâmbit însă, politicos. Domnul Cioroianu l-a îndemnat să ia un proverb. Eu l-am îndemnat pe domnul Cioroianu să ia și el unu.
- Sunt onorat, a zis acesta, zâmbind.
Oamenii ăștia aruncă așa ușor cu vorbe!
Cam acesta a fost momentul important al zilei. E bine că a venit și ministrul. Uite că nu știu dacă a prins kakaokele de la Asociație. Poate că-l îndemnau și pe el să cânte? Mai știi?
Am văzut puțin părinți cu liceenii lor. Ultimii nu mai sunt la vârsta mersului împreună cu părinții. Am văzut puțină lume în general. V-am zis, eram mai în spate, în față parcă erau mai mulți deși la un moment dat au rămas numai expozanții.
De cumpărat au cumpărat cărți numai adulți.
De lăudat ajutorul dat de voluntarii Universității, care ajută expozanții să care cărțile în sala de depozitare peste noapte. Mi-ar prinde bine și pe la târgurile mari o mână de ajutor, dar știți cum e, nemulțumitului i se ia darul. Mai ales că aici ești invitat.
Una peste alta, cum zic mai toți - mai te vede lumea, mai vinzi o carte...Mai toți adică noi, aștia mici.
Dar... lasă că ne facem noi mari. Sau nu?
Sunt dezarmanți, tinerii ăștia. Se grăbesc dar cred că nici ei nu știu unde se grăbesc. Abia dacă se opreau să ia proverbe - cei de dimineață erau mai curioși, mai dispuși să se oprească la un stand, cei de după-amiază erau teleghidați. Pe la prânz a venit și onor ministrul educației, l-am pricopsit cu o carte, Eminescu și India, când a auzit că am fost studenta lui Didi - Amita Bhose, pentru cine n cunoaște apelativul Didi - a zâmbit un pic curios și amuzat. O fi zis ca mă laud. Îmi venea să-i pun în brațe toate cărțile și să-i zic.
- Tu știi cine a fost omul acesta?
Am zâmbit însă, politicos. Domnul Cioroianu l-a îndemnat să ia un proverb. Eu l-am îndemnat pe domnul Cioroianu să ia și el unu.
- Sunt onorat, a zis acesta, zâmbind.
Oamenii ăștia aruncă așa ușor cu vorbe!
Cam acesta a fost momentul important al zilei. E bine că a venit și ministrul. Uite că nu știu dacă a prins kakaokele de la Asociație. Poate că-l îndemnau și pe el să cânte? Mai știi?
Am văzut puțin părinți cu liceenii lor. Ultimii nu mai sunt la vârsta mersului împreună cu părinții. Am văzut puțină lume în general. V-am zis, eram mai în spate, în față parcă erau mai mulți deși la un moment dat au rămas numai expozanții.
De cumpărat au cumpărat cărți numai adulți.
De lăudat ajutorul dat de voluntarii Universității, care ajută expozanții să care cărțile în sala de depozitare peste noapte. Mi-ar prinde bine și pe la târgurile mari o mână de ajutor, dar știți cum e, nemulțumitului i se ia darul. Mai ales că aici ești invitat.
Una peste alta, cum zic mai toți - mai te vede lumea, mai vinzi o carte...Mai toți adică noi, aștia mici.
Dar... lasă că ne facem noi mari. Sau nu?
Comentarii