Postări

Se afișează postări din mai, 2013

Cununi de stele la Bookfest 2013 - 29 mai-2 iunie

Imagine

Nepotul Satanei și istoria

apărut in Revista Accente, nr. 9, 23 mai 2013


La întâlnirea cu istoria nu poți fi decât punctual. Mai ales când e reprezentată de oameni care au făurit-o când nici mama ta nu venise pe lume. Și e ceva vreme, din moment ce numai bătrânii fără ochelari îți mai spun „duduie”. La întâlnirea cu istoria te duci în capătul celălalt al orașului, acolo unde, de rușine,societății cu pricina i s-a pus la dispozițieun amfiteatru spre a-și reuni, la întâlnirea anuală, membrii conduși de președintele fost rector la facultatea-gazdă.
La întâlnirea cu istoria, de crezi că întârzii, ar fi bine să iei un taxi, pentru că punctualitatea, respectul se află în genele celor ce se așază cu greu dar fără să se plângăpe băncile tari. De nu iei un taxi pentru că totuși speri să ajungi recomanzi autobuzul 330, fiindcă șoferul, lăsând la o parte înclinațiile sinucigașe, e mai rapid ca un taxi. De la înălțimea autobuzului, cam la nivelul pe care ți-l conferă și un gipan, vei trece în goană, pe linia de tramvai, pe l…

Viața, ca un dar

Mergi ca prin vis, într-o lume care vorbește, se mișcă dar tu, de data asta, ești spectator. Cuprinzi lumea cu privirea, o privire mirată, căci mirare este. Gesturile tale simple, obișnuite, puteau să nu mai fie. O secundă. Atât. Noapte.
Se zice că atunci când ești aproape de moarte îți trece toată viața prin fața ochilor. Eu n-am auzit decât scrâșnetul frânelor mașinii mele, într-o liniște suspectă. Poate că așa începe. Prin liniște și un calm care ți-e străin. Frica vine după aceea, spaima de ce se putea întâmpla. Atunci, în fața morții, nu e decât calm. Sau poate surprindere, nu știu. O mașină care-ți apare în față, fără să dea prioritate. Nu mai vezi decât o mașină gri și apeși pe pedala frânei, până la capăt. O secundă durează totul.
Ce e după e greu de explicat. Mai întâi apare frica, apare tremurul mâinilor pe volan. Vezi mașina cealaltă încetinind metri mai încolo, claxonezi, mașina recapătă viteză și se îndepărtează. Înjuri, deși știi că nu te aude nimeni. Un cuplu tânăr, pe …

Mai bine să cânte muzica. La Amara și nu numai.

Îți sparge timpanele și nu te poți concentra când citești. Când visezi. Te întrebi când va înceta și dacă...Te mai întrebi de ce trebuie să fie muzica tare, tare, pe ștrand, în cârciumă, oriunde...
Și muzica încetează. Ca prin farmec și răsufli ușurat. O, în sfârșit, liniște.
Și dintr-odată auzi tot: ciorile care croncăne macabru deasupra pomilor din apropierea ștrandului, pe cei doi tipi care, în apă, zic:
- Stai să mă p....
-Și eu...
Pe cel aflat la cinci metri de șezlongul tău care își baga p... la fiecare propoziție.
Soneria telefonului celui care trece prin fața ta, la zece metri, și pe amicul acestuia, spunându-i, înciudat:
- Fi-ți-ar telefonul al dracu!

Și dintr-odată vrei muzică. Tare, oricât de tare, numai să nu-i mai auzi pe cei din jur.

P.S. Dacă vreți să știți unde se întâmplau toate acestea... pe plaja Mircești, din Amara. Dar cred că se pot desfășura oriunde. Nu?

Zgomotele nopții

Din toate zgomotele nopții unui bloc - tocuri pe scară, interfon țârâind aproape sinistru, apa trasă la veceu, undeva, sus, cearta vecinilor, lătratul câinilor pe stradă, ușa scârțâindă a celor de deasupra ta, televizorul celor de sub tine, plecatul în trombă al unui taxi, creanga ce bate în geam (pardon, asta era în altă parte), tusea bătrânei de la etajul x - doar plânsetul bebelușului nu mă enervează.

Un plânset al suferinței, al neputinței de a spune dacă îi este sete sau foame, dacă îl doare ceva sau îi e prea cald sau prea frig. Un plânset care aproape îți rupe inima și ce ciudat că nu aud nici o șoaptă de liniștire, de mângâiere. Plânsetul încetează, la un moment dat, semn că bebelușul a fost luat în brațe, pus la sân, legănat sau schimbat. Și peste o vreme reîncepe. Și numai el, singur în noapte, singur în casă.


Și mă gândesc la sufletele singure, care plâng și ele, numai că plâng înăuntrul lor și nu le aude nimeni, căci nimănui nu-i plac oamenii plângând. Și poate de aceea au…