Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

Care-i diferența dintre caltaboș și lebăr?

... întreabă domnișoara, uitându-se când la caltaboș, când la lebăr.
Domnișoara din spatele tejghelei se uită la ea și răspunde, senin:
- Nu știu. Mai doriți și altceva?
Îi explic care e diferența.
- Aha. Atunci dați-mi lebăr. Mi-a zis soră-mea din Italia să-i trimit d-ăsta care se întinde pe pâine, ca pateul.

Eu cred că toate trei - vânzătoarea, cumpărătoarea, sora cumpărătoarei  - erau studente.
Înseamnă că eu eram gospodina?

100 de cărți pentru 100 de oameni

Imagine
Vă aștept. Cu 100 de cărți

Sunt ridicolă și ironică, știu. Dar așa sunt eu

Coadă la poștă. Ca la poștă. Am observat că au cam revenit cozile. Ba e personal puțin, ba e indiferența mare...
În spatele meu, o femeie vorbește la telefon: Da, cine, aia, ce face, unde se duce etc. Stai nițel că mă sună cineva. Alo. Da, vorbeam cu o colega de servici. Da, am găsit pijama, în Europa, și ți-am găsit și pantaloni de trening, de-aia mulați, ce fac, îți iau.
Și dăi și dăi.
În poștă, liniște. Mă întorc o dată spre ea, de două ori. Vorbește și vorbește. Băiețelul de vreo zece ani care o însoțește se uită pe pereți.
- Nu vă supărați, nu aveți voie să vorbiți la telefon aici.
-Stai așa un pic, o roagă pe interlocutoare femeia. Cine zice că n-am voie? Și ce vă deranjează pe dumneavoastră că vorbesc eu la telefon?
Fraza cu „Dacă am vorbi toți...” n-o afectează de nici un fel.
- Cum adică? Ce, sunteți nervoasă și vă vărsați nervii pe mine? Ia uite! pufnește ea! Auzi, că n-am voie! Nu vedeți că sunteți ridicolă? Și sunteți și... și... ironică? Auzi, măi, se adresează ea băiatul…

Faci un pas in librarie, primesti o carte

Imagine
Te astept in Libraria Mihai Eminescu pe 24 octombrie, intre orele 17-19. Sa-ti daruiesc o carte a lui Didi, Amita Bhose.
 100 de carti de la editura Cununi de stele voi darui celor ce trec pragul librariei intre orele 17-19, pe 24 octombrie 2013.

De ce pe 24 octombrie? Didi s-a prăpadit pe 24 octombrie 1992. Indienii insa nu comemoreaza moartea oamenilor mari. Asa ca eu aleg sa o celebrez pe Didi, sa-i celebrez activitatea. Iar cum anul acesta Didi ar fi implinit 80 de ani, sa o sarbatoresc impreuna cu voi. daruindu-i cartile. Te astept in libraria prietena, libraria ce poarta numele poetului care a cucerit-o, prin opera sa, pe Didi.

La școală a fost de c....

- Cum a fost azi la școală? aud eu întrebarea, în timp ce visez cai verzi pe pereți, pe stradă.
- De căcat, vine răspunsul.
Nu mai vine nici o întrebare, nu se aude nici un reproș.
- Și se mai trezește și bulangioaica de istorie să mă asculte...
Și întorc capul brusc, ca arsă cu țigara. Și văd o mamă și fiică, fiica neavând mai mult de 14 ani. Adică până-n clasa a VII-a.
Și ele două merg mai departe, umăr lângă umăr, înjurând fiecare în gând bulangioaica de istorie.

Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu

Imagine
Va astept la Sala Dalles, in cadrul Festivalului Asia Fest, sa povestim despre sora mai mare a lui Eminescu, Amita Bhose. O indiana care s-a indragostit de Romania si care s-a stabilit in Romania in perioada comunista, predand limba lui Tagore - bengali - si limba zeilor - sanscrita - la Universitatea Bucuresti. Va invit s-o cunoasteti si prin ochii mei, fosta studenta si colaboaratoare a domniei sale. Sa-i cunoasteti dragostea pentru noi si pentru cultura romana pe care a facut-o cunoscuta in India.Sa-i cunoasteti cartile pe care le-a scris, tradus, aparute la Editura Cununi de stele.

Stiati ca in visele sale bunicii vorbeau romaneste?
Ca a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu in bengali, in 1972? Ca a renuntat la averea din India pentru a primi domiciliu stabil in Romania?
Ca... dar va astept pe 18, la ora 18, la Asia Fest.

Două prietene

Sunt în troilebuz, una lângă alta. Cea tânără, la vreo 18 ani, machiată, cu fața îmbrăcată în fond de ten, cu unghii lungi, cu model, cu telefon ultima generație. Cealaltă, la vreo 50 de ani, cu un permanent mare, îmbrăcată cu pulover chinezesc, o fustă gri, cu o geantă mare, în poală.
Cea tânără vorbește:
- Și a venit și și-a trântit geanta pe bancă și a zis și a făcut și eu am zis și ea a făcut și cealaltă a spus și ea a zis....
Și povestește, și povestește cale de două stații.
- Care? Aia? întreabă doamna.
- Aia, da. Dă-o încolo, e clasa a X-a și  are trei avorturi.
- E tot a X-a, ca voi?
-Tot a X-a.
Și iar povestește.
- Și eu am avut o zi infernală, zice doamna. Le știi pe alea, cutare și cutare... Le-am bătut azi.
Și povestește. Cum vin ele când vor și se uită așa, de sus, și mai și răspund, deși le-a amenințat că le scade nota la purtare, că le mută la altă școală.
- Și?
- Și râdeau. Le-am dus și la director... Îți dai seama ce oră de sport am făcut eu cu ele. Și le-am bătut.
-…

Copilul meu e perfect și eu sunt prietena lui

Îmi plac la nebunie ședințele cu părinții. Ca și ședintele de bloc. Vorbește toată lumea, ascultă cine mai poate. Nimeni. De când merg eu pe la ședințe am observat că sunt cam două categorii de oameni care iau cuvântul: cei care sunt nemulțumiți de copilul lor și cei care sunt încântați de copilul lor. Să ne oprim asupra celor din urmă, că sunt mai interesanți, mai ales că din prima s-ar putea să faceți parte, deci să cam știți despre ce e vorba. Așadar să ne-o imaginăm pe doamna din ultima bancă, venită mai târziu la ședință. Adică să ne imaginăm glasul ei pițigăiat:

- Adică să nu generalizăm că nu fac nimic acasă, că nu spală o farfurie. A mea spală, să știți.
- A mea a învățat toată vara, să nu generalizăm.
- Eu sunt prietenă cu fata mea.
 - Și cum ați reușit, doamnă, felicitări?! îi zice o mamă la spartul ședinței. Că eu n-am reușit.
- E nevoie de răbdare....
- Păi am răbdare, oho....

Aceeași mamă-prietenă cu fiica ei o tot întreabă pe dirigintă când și în ce constă examenul acela…