luni, decembrie 16, 2013

De câte ori asculți radio? Că noi te ascultăm mereu, că te-am înregistrat.

Îți zici - Hai să nu-i respingi, fiindcă e serviciul lor, poți răspunde unui chestionar. De câte ori asculți radio - acasă, la serviciu, la restaurant... Ei, aici spui că e independent de voința ta, ascultatul radioului la restaurant și că nu e tocmai cea mai potrivită întrebare...
 Și urmează, după câteva minute bune, un alt set de întrebări - De câte ori asculți Radio Zu - zilnic, la două zile, o dată pe săptămână, niciodată. De câte ori asculți Europa FM? o dată... De câte ori asculți Radio România Cultural? O dată....
- Sper că nu întrebați pentru toate posturile, nu?
După o pauză...
- Nu, doar câte sunt în calculator....
- Atunci vă rog să treceți același răspuns pentru toate întrebările...
- Păi n-avem voie, că e înregistrat...

Aha, atunci afli și tu că e înregistrată convorbirea... Și îi spui că e un chestionar prost făcut, cu niște întrebări idioate îți iei rămas bun și închizi. Dacă tot te ascultă măcar să știe că sunt niște idioți!

joi, decembrie 12, 2013

Cum s-a făcut de unul nu și-a mutat mașina

Picamărul o zguduia de-i săreau toate șuruburile, de-o fi având. Lama buldozerului a trecut pe lângă ea de câteva ori și mare mirare de nu a primit vreun târnăcop pe ici pe colo, măcar o coadă. Linia albă care-o înconjura și care-i marca teritoriul  a fost încălcată și, probabil că dacă ar fi avut gură, mașina ar fi strigat. Căci mașina a fost luată prin surprindere, ca și locatarii. Muncitorii au venit pe la prânz și s-au apucat să sape un șanț de-a lungul trotuarului. Nici un anunț nu a fost pus, oamenii au fost luați pe nepregătite însă s-au anunțat unii pe alții și mașinile au fost luate din calea târnăcoapelor, a buldozerului. Mai puțin una. Muncitorii s-au apropiat periculos de mult cu lucrările de ea și ea n-a avut gură să strige după ajutor.

Căci pe proprietar nu l-a anunțat nimeni să vină să-și mute mașina că se lucrează nu știu ce.

De ce oare pe el nu l-a anunțat nimeni?

Am uitat să vă spun că el e cel care și-a împrejmuit locul cu vopsea albă și a pus pe gărduleț o plăcuță cu numărul mașinii. Deși el nu are parcare închiriată de la ADP, e pe spațiul public. El e cel care acum un an, pe o ninsoare cumplită, m-a somat să mut mașina de pe locul acela pentru că el deszăpezise acea porțiune.

Bineînțeles că nu e nici o legătură între comportamentul lui și faptul că pe el nu l-a anunțat nimeni să-și mute mașina acum.


vineri, decembrie 06, 2013

Eu îl mai aștept pe Moș Nicolae

Un om pe care nu-l mai recunoști, ținut artificial în viață și care nu te aude, zic medicii. Un om pe care nu-l vizitează nimeni, că nu are rude și nu pot intra la terapie intensivă decât rudele de gradul I. Un om singur, legat de niște tuburi și de un nume doar. Un om care acum o jumătate de an era plin de viață și transmitea viață. Înconjurat de viață și acum, singur.

Și totuși eu cred că oamenii aud, în comă fiind. I-am spus să se întoarcă la noi, că e așteptat și iubit.  Pentru că eu tot mai cred în Moș Nicolae. Fiindcă acest om este un adult cu suflet de copil care merită să trăiască și sper ca Moș Nicolae să-i aducă viața înapoi. Și cred că același lucru i-au spus și cele două tinere dinaintea mea. Că e iubit. Și-l așteptăm să se întoarcă.