Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2014

Gara celui ce am fost

„Nașii” au aceleași uniforme ca în urmă cu 25 de ani numai că acum salută la intrarea în compartiment și mulțumesc când îți înapoiază biletul de tren compostat – o bucată de carton eliberată de o imprimantă, la ghișeul pustiu al unei Gări de Nord împopoțonate cu toate fast-foodurile din lume și cu toate automatele de cafea din Italia. Apeși pe butonul ușii vagonului, ca la metrou, și aceasta se deschide și închide în urma ta. Te așteptai să vezi vechiul vagon cu două trepte, cu ușile acelea glisante de care trăgeai cu forță, forță pe care o aplici ușii compartimentului, dar ușa nu cedează și, rușinat, apeși și aici pe butonul pe care nu-l văzusei și năvălești în spațiul în care călătorii de lângă intrare te privesc mirați, de parcă ai fi venit de pe altă lume. Ești, într-un fel, un extraterestru, căci nici nu-ți mai amintești de când nu ai mai fost cu trenul acasă. Acasă însemnând locul copilăriei, cei 30 de kilometri care te despart de prezentul „acasă”. Situația s-a cam schimbat…