vineri, februarie 28, 2014

Cum s-a făcut de și-a furat căciula

La poștă, după cum știm, timpul curge încet. Ca la sat. Poți să-ți iei o carte și să citești până-ți vine rândul. Ca să fiu obiectivă, nu e mereu vina oficiantelor. Tăntălăi care nu știu unde se scrie destinatarul și unde expeditorul am văzut o mulțime, mâncând timpul tuturor. Mi-aduc aminte că pe vremuri - hăt, în copilăria mea - erau modele. Lipite pe masa din lemn a poștei. Pentru mandate, scrisori...Ăștia sunt cei mai numeroși - cei care nu știu să completeze un formular. Apoi sunt alte categorii, care mai de care mai pitorești.

De pildă categoria celor ce se fac că plouă, că poate le merge. Cum e și domnișoara mică de statură, subțirică. Întinde oficiantei un plic mare, mare, pufos aproape, gros de vreo 20 de centrimetri.
- Aș vrea să pun un plic la poștă...
- Un plic? se miră doamna.
 Îl scutură un pic așa, de parcă s-ar fi așteptat să zdrăngăne.
- Dar ce aveți aici?
- O căciulă.
- O căciulă?
- Da.
- Păi nu puteți s-o puneți ca plic. Colet poștal, da. Dar e foarte mare, nu pot să v-o pun așa, nu am voie, dacă se întoarce pe mine o să mă ia la întrebări de ce am pus-o. Colet e mai scump, dar nu am voie altfel.
Domnișoara, foarte calmă, zice:
- Păi la Oficiul 10 am pus mereu așa, ei de ce au pus-o?
- Păi nu știu de ce, dar eu nu am voie. Puneți-o colet.
- Păi era coadă la colete.
- O fi fost, dar eu nu am voie.
Domnișoara își ia căciula înapoi și o întreabă pe oficiantă:
- Nu vă supărați, cum vă numiți?
- Cum mă numesc eu?
- Da.
- Oficiant cutare.
- Mulțumesc, zice domnișoara îndesându-și plicul cu căciula în sacoșă, sacoșa devenind astfel foarte mare.
Totul pe un ton calm, calm, de mi-am adus aminte de Marin Moraru și Radu Beligan  în Căldura Mare a lui Caragiale. Așa că n-am putut să mă supăr. Când mi-a venit rândul am cerut niște timbre,că am niște căciuli de trimis.

http://www.youtube.com/watch?v=XAULkhoSOH4

marți, februarie 25, 2014

Cum s-a făcut de nu mi-am asigurat mașina fără geamuri

S-a făcut că a trecut un an și iar trebuie să reînnoiesc asigurarea casco. La Asirom, ca să am reduceri de client fidel și fără daune. Și ce să vezi, surpriză. Dacă fac și RCA am reducere 15% la casco. Și din suma X care e cu 10 euro mai mica ca (dă-o încolo de cacofonie, merge aici) anul trecut o să rămână cu vreo 45 de euro mai puțin. Ei, așa mai merge. Dar stai să vezi că nu e bine, că nu pot beneficia de reducere ca mașina e pe persoană juridică. Și stai să vezi că de fapt e suma X plus 30 de euro care înseamnă cu 16 euro mai mult ca anul trecut deși, repet, nu am avut daune. Pentru că anul trecut am avut o reducere de 18% - ediție aniversară - dar anul ăsta nu mai e valabilă. Și pentru că, iată, e o nouă clauză - asigurarea spațiilor vitrate. Adică n-am înțeles și am întrebat ce înseamnă: adică geamuri, parbriz, luneta, far, oglindă... Adică eu îmi asigur mașina dar fără geamuri? întreb eu, logic. Adică da, răspunde doamna. Adică nu sunt sănătoși la cap ăia care au făcut clauza asta! zic eu.

Eu am înțeles de la doamna de la asigurări că e obligatorie clauza. Drept pentru care m-am enervat foarte tare pe asirom. După care am intrat pe site-ul asirom și am văzut că era o clauză facultativă. Și m-am enervat și pe doamna de la asirom că a încercat să-mi vândă drept obligatorie o clauză facultativă. Oricum ar fi, tot enervată am rămas și fără casco, fiindcă am renunțat. Fiindcă ziceți și voi, de ce mama dracului mi-aș asigura o mașină fără geamuri?