vineri, iulie 25, 2014

Cum s-a făcut de nu ne-am inundat

- Ce mai e, dom'le?
Vocea sictirită, grosolană, de gândac mărunt. O voce care-ți întoarce stomacul, de silă. Dacă s-ar răsti la tine, dacă te-ar înjura! Dar, nu. O voce disprețuitoare, de bădăran.
Îi spui frumos despre ce e vorba. Că ai o problemă cu apa, pe coloane. Că peretele debaralei e ud, cine știe de când, noroc că ai descoperit azi, când ai vrut să selectezi hainele. Și că-l rogi să verifice la el, ca nu cumva să fie ceva spart.
- Mda, m-am săturat. Tot timpul e ceva. Adevărat că am avut ceva neplăceri cu ceva vreme în urmă dar zic eu că s-au rezolvat.
Îi spui frumos că poate nu s-au rezolvat, că de undeva curge apă și că-l rogi să verifice, ca să știi de unde e.
Vă desparte un tavan și te uiți înciudată la el. Cum naiba ai nimerit cu un astfel de vecin?!
- Mda, eu nu pot să umblu la mine, e prins in șuruburi. La mine nu e nici o problemă. O să verific.
Și dă să închidă. prinzi din zbor ultima propoziție și-l rogi să verifice pe loc, pentru că la tine apa se prelinge pe coloană și-ți stropește peretele, înfiltrându-se. Și-așa e ud de cine știe când!
- Am spus că o să verific, ce nu înțelegeți?
Exact asta nu înțelegi, când o să verifice.
- Ce-aveți cu mine, tot timpul apare ceva!
Păi dacă apare? Mama dracului, a cui e vina?
Închide. După trei minute sună la ușă. Deschizi.
Trezit din somn (măcar atât!), cu o față roșie, cu privire rea și disprețuitoare.
- Domnule, v-a cășunat pe mine, zice el. Dacă vă zic că nu am nici o problemă? La mine e uscat.
O iei de la capăt cu explicațiile.
- Eu n-am, domnule, cum să umblu acolo și v-am zis că la mine e uscat. Vreți să vedeți?
Legi întrebarea de partea a doua a propoziției și mirându-te că ai acces în apartamentul lui nu scapi ocazia de a te convinge singură că e sau nu o problemă din dreptul coloanelor lui de apă. Că până acum n-ai avut acces, deși te-a inundat de câteva ori la bucătărie iar la baie, anul trecut, a fost apogeul stării de inundare.
- Ce vă deranjează picătura aia?
Picătura aia pornea spre baia ta din mijlocul tavanului, ori de câte ori indiividul deschidea robinetul apei reci de la cadă, căci în mijlocul băii, în pardoseala lui și în tavanul tău se formase o baltă. Care se săturase să tot stea în tavan și o lua cătinel spre baia ta, cu picătura chinezească. Două săptămâni îți plouase atunci în baie, cu pauze cauzate de oprirea apei, pe coloană, la cererea ta. Nici instalatorul nu mai voia să vină la el.
- Ăsta le știe pe toate, ți se plânsese instalatorul, nici nu mă lasă să lucrez.
Când îl vezi așadar în fața ta, ți-aduci aminte de toate. Și că la el nu funcționează decât amenințarea cu societatea de asigurări care o să-l dea în judecată. Un atu pe care îl ții în mânecă, poate n-o fi nevoie.
Așadar, repede în papuci să nu se răzgândească!
În hol vă opriți amândoi în fața locului cu pricina, acolo unde e ușița de verificare. Sau unde ar trebui să fie, căci nu se vede din cauza unui frigider. El are o figură satisfăcută, de genul - Ai văzut că am dreptate? - tu ești buimacă, fiindcă te așteptai și încă te aștepți să dea naibii la o parte frigiderul și să deschidă ușița, să verifice coloanele.
- Ați văzut? Eu n-am, domnle cum să dau la o parte astea. La mine e uscat. Vedeți?
Tot buimacă, o iei de la capăt. Acum tonul tău e mai apăsat. Îi spui că locuiți într-un bloc și accesul trebuie să fie ușor la coloane, în caz de defecțiune. Că... dar tot ce e normal în acest caz e respins.
- Tot timpul aveți impresia că o fac intenționat, tot timpul veniți peste mine  și mă acuzați, uite așa, de-al dracului am făcut, e bine? Aduceți un instalator, îl plătim jumătate jumătate și să vadă el de unde e problema.
Îi explici că nu instalatorul trebuie să-i dea frigiderul la o parte, că trebuie să mergi pe coloană de jos în sus, să elimini apartamentele, pe etaje, ca să știi unde e problema.
- Nu știu, domnule, veniți cu un om specializat, care știe despre ce e vorba!
Îți vine să-l înjuri, îți vine să-l îmbrâncești pe scară. Te enervezi, ridici tonul.
- Așa, țipați, să audă tot blocul!
Adică să audă tot blocul că ești nebună.
Amenințările nu au nici un efect. Pleci. Îl suni pe administrator. Spre seară, acesta îi explică situația.
- Haideți, domnule, să aducem un instalator.
Calm, vecinul răspunde:
- Cum să nu?
- Mâine dimineață?
- Mâine dimineața.
Administratorul coboară, radios.
- Mâine dimineață, îți zice el.
- Păi mâine dimineață nu poate nimeni, și cel vechi nu vrea să vină.Și vine weekendul, și ce fac eu cu peretele până luni? Se îmbibă tot.
- Păi ce să facem, că nu putem să oprim apa, că e vară, oamenii se spală...
Și dispare în lift.
Ești dezarmată. Într-un târziu răspunde un alt instalator. La 8,30 vine, dar numai să constate. Îți suni vecinul, să fie naibii acasă.
- M-a anunțat adminstratorul că vine mâine un instalator, zice el pe ton sictirit și satisfăcut totodată. Adică: „Vezi, fă? Așa se rezolvă situația, elegant.”
La 8, a doua zi, ești în picioare. Ce e pe peretele tău și cum ai încercat să-l oblojești nu mai povestești.
Instalatorul se uită la pereți, îi ciocăne - nu, de aici e problema, îi spui. Îi dai lanterna, să verifice și la vecin. Se întoarce într-un minut și-ți cere o șurubelniță în cruce.
- Aia e, uitați-o, zice el.
- Ba nu e aia, uitați-o, zici tu.
Uitați-o dacă vezi bine, îți vine să-i zici.
După cinci minute se întoarce.
- Știți cum e aia cu n-am avut noroc pe lume? Nu e de la el. Și la el curge. Acum trebuie să fug. Mă sunați pe la prânz și vin după-amiază să rezolv, dar trebuie să știți de unde e, pe coloană.
Dispare pe scări și rămâi ca proasta, în ușă.
Urmează o oră și jumătate aproape două de bătut la uși, de sunat oameni în concediu, oameni care închiriază apartamentele. Mobilizezi tot blocul dar parcă în gol, fără spor. Administratorul te susține, o să facem, o să-i căutăm. Unde dracu au dispărut toți din bloc? Și dacă tâmpitul ăsta de vecin verifica el aseară nu știați voi acum unde era buba și se repara? A dracului proprietate, se făcură toți proprietari, se închid în cutiile lor, cu gândacii, mizeria, televizorul lor, poa să cadă cerul pe ei!
La 11 și jumătate te hotărăști: după atâta alergat și pus bilete și explicat, dacă nu se găsesște buba până diseară oprești apa rece. Să-i ia dracu, deși știi că pe tine o să te cam ia. Căci pe ei oricum nu-i deranjează, abia fac economie. Oprești apa până când se remediază. Asta e, la tine e efectul, nu cauza. Să găsească dracului cauza.
Și pleci de acasă.
La ora 14, când te întorci, sună și administratorul:
- Haideți că am găsit. E de la etajul 6. E un robinet, nu mai are câlți. Problema e că și la etajul 5 e prăpăd. Covorul e ud, peretele plin de infiltrații.
- Și ce facem?
- Am oprit apa rece și vine domnu X instalatorul, la 5, și rezolvă.
Simplu.




miercuri, iulie 09, 2014

Cum s-a facut de-am ratat cea mai lunga operatiune de la Vodafone

Cam cum arata o reclamatie atipica la Vodafone.
Subsemnata....
"...Erau doar doua ghisee deschise, la unul se plateau facturile, la celalalt, de la ora 10,30 si pana la 11 cand am plecat din sediu, o doamna/domnisoara blonda "se imprietenea" cu un domn in varsta care cumpara un telefon. Am platit doua facturi la ghiseul unde doar se plateau facturi si apoi am asteptat sa se incheie operatiunea la ghiseul domnisoarei/doamnei, dorind sa achizitionez un telefon in numele firmei care imi si daduse imputernicire in acest sens. Operatiunea ar fi mers mai repede daca, de pilda, doamna nu l-ar fi intrebat pe domn daca are pasari acasa (la intrebarea lui ce se aude in sediu, au pasari?). Domnul in varsta nu stia, sarmanul, ca sunt sunetele telefonului. Ca a fost ironica si nu s-a prins domnul e treaba domnului. Ca pe mine m-a repezit cand am intrebat daca nu se poate aloca un timp anume pentru fiecare client apoi e treaba companiei. Si dansa si colegul dansei mi-au spus, rastit, ca stau cu fiecare client cat e nevoie, si doua ore. Repet, discutia cu domnul in varsta  se desfasura in timp ce ii configura un telefon, cu incetinitorul, ca ba intreba domnul daca nu e dansa in fotografia din spatele ei, ba ii spunea doamna ca are si dansa pasari pe langa fereastra si le da paine de mancare.
In spatele meu, oamenii se asezau la coada si plecau dupa cateva minute bune de asteptare. Pe la 11 fara 10 a mai aparut o colega a celor doi, s-a instalat - si-a lasat geanta -  si apoi a plecat de la ghiseu.
Cand domnul in varsta ca solicitat si o husa si doamna i-a aratat o husa si a inceput s-o manevreze - Uitati, o prindeti aici, o tineti asa, in mana si nu cade telefonul - am cedat. I-am spus ca nu e corect sa se comporte astfel, sa stea atata cu cineva, sa-i arate cum e o husa tinuta in sus, in jos, la stanga sau la dreapta. Si ca nu e corect fiindca noi asteptam si ma face sa astept pe banii mei. Si ca nu cred ca trebuie sa ne si imprietenim.
Mi-a replicat, agresiv
- Nu sunt pe banii dvs sunt pe banii domnului si daca nu aveti timp si nu va convine configurati-va telefonul din cont sau duceti-va pe Mosilor. Si da, putem si sa ne imprietenim. Si nu vreau sa discut cu dvs.

Acestea au fost cuvintele dansei.
1. Putem sa ne imprietenim dar nu in timpul serviciului. Un comportament corect si profesionist e suficient. Putem avea o atitudine deschisa dar nu inseamna ca trebuie sa lungim timpul procesarii unei operatiuni nepermis de mult, din cauza unor discutii fara legatura cu aceasta.
2. Consider ca era pe banii tuturor celor ce sunt abonati la Vodafone, nu numai pe ai domnului.
3. A refuza un client e cumva in fisa postului?

Am fost pe Mosilor, am cumparat in cinci minute un alt telefon. Nu "m-am imprietenit" cu domnul de la ghiseu dar mi-a furnizat toate informatiile necesare in legatura cu un nou abonament si un nou telefon. 

Am observat ca la sediul din Mosilor se inregistra cea mai lunga convorbire, pentru a intra in Cartea recordurilor. Poate ca la Obor se inregistra cea mai lunga operatiune, si n-am stiut."

 In acest caz va rog, Vodafone, primiti scuzele mele.