sâmbătă, august 30, 2014

Cu dragoste, două eugenii

Salopetă ponosită, geantă jerpelită. Vocea unui om obosit.
- Le-am luat două eugenii și două chifle de-alea bune. Da...
Fraza îți reamintește o scenă din supermarket.
Un borcan cu mazăre, o sticlă cu lapte, o pâine, o fetiță oacheșă. Într-un cărucior. Bălăngănindu-și picioarele, fetița se alintă, la casă:
- Îmi iei și mie o gumă? Hai, îmi iei și mie o gumă?
Mama oftează, ia un pachet cu gumă de mestecat de pe raftul pus strategic lângă casa de marcat și îl așază în căruciorul plin cu bucuria fetiței.

Pe stradă, bolizii conduși de puști de 18 ani, de bani gata, gonesc spre clubul unde vor lăsa contravaloarea a sute de mii de eugenii. Dar stai, că eugenia este, pentru ei, un cuvânt străin.

joi, august 28, 2014

Viața bărbatului în viața femeii, pe facebook

Recunosc, nu sunt psiholog. Nici sociolog. Sunt doar o consumatoare de facebook. Încerc să mă las dar, recunosc iar, cred ca sunt dependentă. În vacanță nu-mi trebuie. Parcă așa era și cu fumatul. Nu-mi mai amintesc cum era, pentru că au trecut 20 de ani de când nu mai fumez.
Ce am observat eu pe facebook în relațiile personale și luați-o ca observație personală și nu ca studiu pentru că iar reamintesc, nu sunt specialist:
- Femeile se grăbesc să anunțe că sunt „Într-o relație” cam înainte chiar să se dezmeticească bine partenerul. El, partenerul, s-ar cam da disponibil în continuare. De unde deduc că și acum mai există mentalitatea că dacă nu intri în rândul lumii - a se citi „a te mărita” - e un mare handicap social.
- De când intră „într-o relație”, pagina facebook a femeii respective se schimbă. În cele mai multe cazuri postează fotografii cu ei doi, cu inimioare, declarații de dragoste. Iubire totală. Așa-i când iubești, vrei să știe toată lumea. El, bărbatul, e mai reținut însă în postări dintr-astea siropoase. Doar e bărbat!
- Sunt și cazuri când pagina facebook a femeii e doar o copie a paginii bărbatului. Dacă bărbatul respectiv are o afacere, ea preia succesele lui și le arată lumii. Dacă el are și un blog, un site, ea îi face reclamă mai ceva ca un PR. Toate postările lui se află pe pagina ei. El însă, bărbatul, n-o să declare în veci pe pagina lui „Iubita mea și-a luat doctoratul azi”. Astfel de informații cad în sarcina părinților iubitei. 

Recunosc, uneori mă distrează toate inimioarele astea și anunțurile - „Acum 5 ani m-am căsătorit cu X.” Într-un fel e bine, e ca o avertizare - „Stați departe de el, e al meu”. Deși dacă omul are chef de ducă nu înțeleg de ce nu îl lasă să meargă în lume. În alt fel e cam rău, pentru că uneori iubirea, mai după ani sau chiar mai după luni cam dispare, și, uitându-se în urmă, femeile constată că nu au în jurul lor decât inimioare din pluș.

Cam astea sunt câteva din constatările mele, dar acum mă scuzați, am de pus niște inimioare pe facebook.

marți, august 26, 2014

O piesă la ambasadă. La Obor.

- Să-ți iau un covrig? întreabă cea mai dolofană, îmbrăcată-n negru și cu ochelari negri, cât fața.
- Nu, am mâncat la ambasadă, răspunse cea tânără, cu pantaloni scurți și maieu.
Sunt doar două trecătoare din miile de la Obor. Merg repede, privind înainte și vorbind tare. Merg în fața ta și vocile lor se întretaie cu vocile celor ce vin de pe contrasens, astfel că pierzi din conversație.
- Aia câștigă bine, zise tânăra.
- Da? Păi, cât?
- Cam un milion.
- Ei, ce ăsta e câștig?
- Păi e, e escortă, zise cu admirație tânăra.
- E escortă, dar nu-i ia ea pe toți, cum,  mânca-ți-aș, că e piesă!
Se pierd în mulțime. Nu sunt piese dar  nici nu par ceea ce sunt. Și în timp ce traversezi și tu strada te întrebi ce mama dracului poate să însemne în jargon „ambasadă”, că „piesă” parcă te prinzi că ar însemna „bunăciune”.