Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2014

De ce nu vreau să mor înaintea facebook-ului

O fundă neagră in locul fotografiei de profil, un semn de întrebare al unui prieten. Răspunsul persoanei respective:
- Tata. Acum am aflat.
Urmează o listă scurtă de condoleanțe, căci și timpul de la aflarea veștii e scurt. Vor fi mesaje nenumărate de condoleanțe, mai mult de la prietenii virtuali decât de la rude sau cunoștințe, căci acestea sunt ocupate cu jelirea fără facebook.
Că de la aflarea veștii până la postare nu e  mult stă dovadă și antepostarea - în urmă cu 55 de minute un Mos Nicolae zâmbește, ca după 25 de minute să vină vestea cea tristă.
Că e o veste tristă nu încape îndoială, că doar nu suntem cinici. Dar că imediat ce ai aflat că ți-a murit tatăl tu pui anunțul pe facebook, ăsta mi se pare cinism. Mai mult decât atât, imaturitate sufletească. Sau goliciune sufletească. Trăim atât de mult pe facebook încât nu mai avem limite, nu știm unde să ne oprim. Morții se jelesc în tăcere și singurătatea sufletului și nu pe facebook. Părinții, mai ales.
De-asta nu vreau să mor …

Despre fericire...

...așa se intitulează emisiunea despre copiii care luptă cu leucemia. Părinți și copii într-o luptă în care nu toți sunt învingători. Dar își trăiesc viața ca și cum ar fi. În urmă cu vreo două săptămâni am văzut-o, la În premieră cu Carmen Avram, la Antena 3. Am urmărit emisiunea cu un nod în gât, cu compasiune și rușine că sunt sănătoasă și nemulțumită, uneori.

https://www.facebook.com/video.php?v=889576337732678&set=vb.197213263635659&type=2&theater

Eu nu am văzut-o niciodată. Nu știu de e blondă sau brună dar îmi imaginez că are ochii tatălui ei. Plini de o candoare copilărească. Nu are trei ani, încă. Dar e deja în secția de oncologie de la Budimex. Am plâns când am aflat și poate vă întrebați cum poți să plângi pentru cineva pe care nu-l cunoști. Am plâns pentru că e nedrept. Pentru că un copil de trei ani ar trebui să fie în parc, să culeagă frunze și să râdă. Am plâns pentru că e nedrept ce i se întâmplă ei și familiei ei. Tatăl ei e unul dintre cei mai buni oamen…

Pentru plăceri intime...

Cortegiul înainta încet, cu opriri la intersecții. O ploaie de banuți de 10 bani mă izbi în față la prima intersecție, palme mărunte, mesaj brutal de trezire din lumea materială. La o altă intersecție ridic privirea spre panoul publicitar din dreapta mea și văd cea mai sinistră reclamă din viața mea:
Un fund al unei tipe culcate pe spate, ținându-și membrele inferioare în poziția picior peste picior. Între cele două buci, o sticlă de vin îi acoperă cele două „goliciuni”, ca să le zic așa, iar vârful unui deget se sprijină de dopul sticlei. „Vinul cutare - Pentru plăceri intime”.
O ploaie de bani se risipește pe stradă, repede adunată de câțiva copii și în acest timp de zăbavă într-ale datinii babele stau cu privirea pironită pe marele panou pe care tronează fundul ascupat cu o sticlă...