Despre religie si mama ei
O sa spuneti ca sar de la una la alta si ca nu are deloc legatura cu protestul meu cu care va innebunesc. Insa uitandu-ma pe petitii online am vazut una care avea vreo 440 de semnaturi - era pentru scoaterea religiei din scoli. Nu spun ce comentarii erau, de mi-e rusine sa le reproduc. Sa nu-mi mai indoctrineze copilul era cel mai bland. Acum nu stiu care e relatia mea cu Dumnezeu ca nu prea ma duc des la biserica, dar nici prea prieteni nu suntem dar nici dusmani. Cand se clatina avionul incep sa ma rog si aproape ca jur ca o sa fiu slujitoarea lui Dumnezeu. Cand pun piciorul pe pamant uit, ca mai toata lumea. Sau nu ca toata lumea. Nu ma dau in vant nici dupa preoti, dar nu le inchid usa cand vin cu busuiocul si cu apa sfintita. Acum nu prea mai sunt eu in masura sa imi dau cu parerea daca e bine sau nu sa se faca o ora de religie pe saptamana in scoala, dar cum altceva nu se prea mai face, poate mai bine invata si ei cine e Sfantul Nicolae si o rugaciune. Ca fiica-mea cam asta a invatat in toata gimnaziala. Nu a fost indoctrinata si nu a simtit vreo constrangere sa participe la orele de religie. Cred ca a avut asa, un moment de mirare, cand doamna de religie a tras o palma unei fete in veceu, spunandu-i:
- Sa nu te mai prind in toaleta fetelor, nenorocitule!
dar asta s-a intamplat doar pentru ca fata respectiva inca nu se hotarase carui gen apartine si era usor de confundat cu celalalt sex.
In rest, nimic deosebit de raportat.
Deunazi insa eram in metrou si am lasat deoparte cartea pentru ca discutia era de-a dreptul neobisnuita. O fetita de vreo 10 ani ii povestea bunicului ce au facut la scoala. Mai, dar chiar facusera scoala, din ce-i povestea. Apoi ii marturisea ca e foarte fericita ca poate merge si ea in excursie, fiindca s-a schimbat data!
- Stii, eram atat de fericita, ca imi venea sa ma duc pana la cer, sa iau o bucata de nor si sa vin cu ea pe pamant.
Atunci chiar ca era sa scap cartea din mana.
- Stii, as vrea sa o sun pe mama, ca sunt nerabdatoare sa-i spun. Avem minute pe telefon?
Ceva nu era in regula. Copilul asta nu statea pe tableta, nu avea casti in urechi, ce mama dracului, chiar vorbea cu bunica-sau si nu-l repezea, nu se obraznicea la el. Nici macar telefon nu avea. Dar era foarte fericita. Ba mai voia sa-si si ia niste suveniruri din excursie - de vreo 20 de lei.
M-am gandit ca m-am intors in timp si ca asist la o scena din anii 1980. Mi-a picat privirea pe ecusonul de pe geaca: Scoala gimnaziala Sf Trei Ierarhi.
Dintr-odata m-am lamurit.
Acum nu stiu daca mi-as da copilul la Scoala gimnaziala Sf Trei Ierarhi daca ar mai fi cazul de a alege o scoala. Am intrat pe site-ul lor, de curiozitate - fotografii cu profesori tineri si senini, veseli. Nu pareau a zambi fortat. Ziceam ca nu stiu daca mi-as da copilul la aceasta scoala, habar nu am, la ce debandada e acum in invatamant mai ca raspunsul ar fi da (asta la o prima vedere, deci nimic aprofundat, sa nu fiu pusa la zid) insa cred cu tarie ca o ora de religie pe saptamana nu ar avea de ce sa strice copiilor. Sa invete si ei sa-si faca o cruce si sa spuna o rugaciune, ca multi copii nu aud cuvantul cruce decat in injuraturile parintilor. Copiii aia au murit la Revolutie si ca sa ne putem inchina fara frica, pe strada, si noi, acum, nu stim cum sa mai dam cu pietre in icoana de pe peretele scolii.
- Sa nu te mai prind in toaleta fetelor, nenorocitule!
dar asta s-a intamplat doar pentru ca fata respectiva inca nu se hotarase carui gen apartine si era usor de confundat cu celalalt sex.
In rest, nimic deosebit de raportat.
Deunazi insa eram in metrou si am lasat deoparte cartea pentru ca discutia era de-a dreptul neobisnuita. O fetita de vreo 10 ani ii povestea bunicului ce au facut la scoala. Mai, dar chiar facusera scoala, din ce-i povestea. Apoi ii marturisea ca e foarte fericita ca poate merge si ea in excursie, fiindca s-a schimbat data!
- Stii, eram atat de fericita, ca imi venea sa ma duc pana la cer, sa iau o bucata de nor si sa vin cu ea pe pamant.
Atunci chiar ca era sa scap cartea din mana.
- Stii, as vrea sa o sun pe mama, ca sunt nerabdatoare sa-i spun. Avem minute pe telefon?
Ceva nu era in regula. Copilul asta nu statea pe tableta, nu avea casti in urechi, ce mama dracului, chiar vorbea cu bunica-sau si nu-l repezea, nu se obraznicea la el. Nici macar telefon nu avea. Dar era foarte fericita. Ba mai voia sa-si si ia niste suveniruri din excursie - de vreo 20 de lei.
M-am gandit ca m-am intors in timp si ca asist la o scena din anii 1980. Mi-a picat privirea pe ecusonul de pe geaca: Scoala gimnaziala Sf Trei Ierarhi.
Dintr-odata m-am lamurit.
Acum nu stiu daca mi-as da copilul la Scoala gimnaziala Sf Trei Ierarhi daca ar mai fi cazul de a alege o scoala. Am intrat pe site-ul lor, de curiozitate - fotografii cu profesori tineri si senini, veseli. Nu pareau a zambi fortat. Ziceam ca nu stiu daca mi-as da copilul la aceasta scoala, habar nu am, la ce debandada e acum in invatamant mai ca raspunsul ar fi da (asta la o prima vedere, deci nimic aprofundat, sa nu fiu pusa la zid) insa cred cu tarie ca o ora de religie pe saptamana nu ar avea de ce sa strice copiilor. Sa invete si ei sa-si faca o cruce si sa spuna o rugaciune, ca multi copii nu aud cuvantul cruce decat in injuraturile parintilor. Copiii aia au murit la Revolutie si ca sa ne putem inchina fara frica, pe strada, si noi, acum, nu stim cum sa mai dam cu pietre in icoana de pe peretele scolii.
Comentarii