Postări

Se afișează postări din martie, 2015

Viața e în altă parte

Facebook-ul îmi pare o gaura cheii pusă direct în fața ochilor noștri și pe care, de cele mai multe ori, nici nu am avea vreo dorință de a ne uita. O defulare a frustrarilor si o incercare de a fi ceea ce nu suntem: adică frumoși, deștepți, bogați. Un album cu poze de familie pe care, dacă l-am vedea în casa unui cunoscut, nu am ști cum să îl evităm, căci ne-ar plictisi de moarte florile din buchetul nașei sau somonul din farfuria de la botez. Înainte, oamenii intrau în casele vecinilor și-i invidiau pentru covorul persan. Acum am evoluat, intrăm direct în intimitatea lor. și asta fără a ne mișca de pe scaun: vedem ce mănâncă, unde pleacă în week-end - neapărat în străinătate, ce le fac odraslele. De multe ori sunt în dilemă și trebuie să-i ajutăm: roz sau mov?
Nu contest utilitatea lui. E un mijloc de promovare gratis și eficient, e un mijloc de a-ți regăsi vechi cunoștințe. De a afla ce evenimente sunt, ce mai e frumos prin lume, ce mai e urât prin lume - cum e mărturia unuia dintre…

De la Eminescu și Tagore la obsedatul de femei și codoșul bătrân

Nu am știut că Eminescu are ”o operă pornografică” (10 poezii). Dacă mă iau după dimensiunea operei lui - publicată în 14 volume mari (gen tablou, ca sa se inteleaga ca nu e vorba de volumase) de Editura Academiei pe vremea academicianului Zoe Dumitrescu Busulenga, apoi cele 10 poezii pe care mintea unui botoșănean le-a scurmat  nici nu cred că pot fi numite „operă”. Culese de prin popor, au fost spuse pe la petreceri. De aici până la a da un titlu mare, in Adevarul de Botoșani - ”Eminescu și opera pornografică. Obsedat de femei, geniul din Botoșani își refula cele mai bolnave dorințe în poezii deocheate: iubea carnal, crâncen, total” - ca să vândă ziarul, apoi mie asta mi se pare pornografie. Să dai un astfel de titlu, apoi mi se pare că ai avea dorințe bolnave.
Nu am știut, până la 15 ianuarie anul acesta, nici de ce a murit Eminescu - Editura Academiei a scos o carte cu părerea medicilor despre moartea lui, carte care s-a epuizat în aceeași zi, în timpul „omagierii” lui Eminescu …

Tu te protejezi. Eu de ce nu mă protejez?

„Nu are rost să mă enervez, mă protejez, și așa nu schimb nimic.”
Deviza societății. Nu intervin când un puști își lovește colegul, pe stradă. Când vecina duce cățelul în grădinița blocului, ca să-și facă nevoile. Când pasagera din metrou urlă în urechea mea. Când femeia de la ghișeu  o ceartă pe bătrână că se mișcă încet. Când... Oricând. Că oricum nu schimb nimic și nu are rost să mă enervez.
Să ne protejăm... De cine?
Eu una nu mă protejez deloc. Și constat că oamenii reacționează, totuși. Adică societatea se mișcă. Dacă îi atragi atenția omului de serviciu că nu a făcut curat în grădinița din fața blocului, până la urmă va pune mâna pe mătură. Dacă pui un anunț că s-a făcut curat și îți rogi vecinii să folosească coșul de gunoi o să vezi că din cinci, doi se cvor conforma. dacă îi atragi atenția celui din spatele tău, la coadă la poștă, că te deranjează că vorbește tare la telefon, va încheia convorbirea. Dacă îi vei spune funcționarei de la ghișeu că nu e corect să țipe pe bătrâ…