Postări

Se afișează postări din septembrie, 2015

Povestea puiului de porumbel

L-a văzut în grădinița din fața blocului, un pumn de pasăre speriată, fugind dintr-o parte în alta, de parcă ar fi fost un ghemotoc de hârtie luat de vânt. I-au trebuit câteva secunde să-și dea seama că e vorba de un pui de porumbel sau de guguștiuc. A trecut gărdulețul grădiniței și l-a luat în mâini, încercând, în van, să-i spulbere spaima de a fi prins de ceva sau cineva mare, necunoscut și poate ostil. Puiul s-a zbătut, aripile au încercat să zboare însă au rămas în strânsoarea nici prea largă nici prea puternică. O mărgică neagră o privea.

Și-a zis că e prea mic ca să zboare și până va deveni hrana vreunie pisici era o chestiune de minute sau de ore. Așa l-a luat cu ea și l-a pus în balcon, într-o cutie de pantofi din care a evadat imediat. S-a retras în colțul cel mai puțin expus privirii, după picioarele unei mese pliante, strânse. Abia a doua zi a văzut că șchiopăta. Pe cap avea încă puf și penele de sub aripi abia creșteau. S-a dus în piață și a cumpărat de la farmacia veteri…

O viață în 5 minute

Stai cu gura căscată și imobilizată, căci ești la dentist. Nu poți scoate o vorbă, căci aștepți cinci minute să ți se întărească nu știu ce substanță care îmbracă pivotul, baza viitoarei măsele. În acest timp, doctorul stomatolog vorbește cu cineva despre cineva. Acel cineva despre care vorbesc este o femeie. Nu mai e om de atunci. Păcat, sărmana. O compătimesc. E o femeie bună, păcat.
Când îți reia lucrarea, în câteva cuvinte te pune la curent cu istoria femeii.
- Are doi băieți, unul e serios, cu serviciu, își vede de treabă. Celălalt a tot stat pe banii ei, și vara asta a zis că se duce să lucreze în străinătate. maică-sa s-a împrumutat pentru biletul de avion și bani de chirie, totul a fost bine, a sunat-o să-i spună că îi trimite bani ca să-și achite datoriile și după două zile a sunat-o iar să-i trimită bani că nu mai are. Are păcănelele în sânge, a pierdut toți banii la păcănele. Femeia a zis că nu-i mai dă nici un ban și el i-a închis telefonul în nas. De atunci nu mai știe ni…

Dă-ți tu palme ca să nu-ți dau eu

Pe trotuar, un domn la vreo 60 de ani, cu un copil de vreo doi ani în brațe. Nimic deosebit, dacă nu ai auzi ce spune domnul. Prima dată ai impresia că nu ai auzit bine însă el repetă, căci băiețelul nu face ce i se spune:
- Hai, dă-ți tu palme ca să nu-ți dea tataia!
Băiețelul dă din cap, a negare, cu mânuțele  strânse pumn.
Treci mai departe căci, nu-i așa, nu e problema ta, nu e copilul tău, nu te interesează cum își educă alții copiii. Îi „educă”?

De pe Mătăsari pe Popa Nan

Imagine
Pe doamna Georgescu am cunoscut-o acum 20 de ani. Avea vreo 60 de ani, părul alb prins într-o coadă de cal – puținul care-i mai rămăsese. Micuță și vioaie.Dinții îi lipseau prin unele locuri însă nu era un motiv să nu râdă. Venea în parc cu nepoata și strănepoata. Locuiau într-una din curțile cu case multe și mărunte din preajma zonei Pache Protopopescu. Cum veneam și eu tot cu căruciorul cu copilul, în părculețul de lângă Pro Tv, acolo unde e școala Jose Marti, vorbeau despre una, despre alta. Mai mult despre copii. Atunci mi-a zis ceva de niște case pe care nu le mai aveau, de o editură a familiei, însă mărturisesc că nu am reținut pe termen lung.
De întâlnit nu ne-am mai întâlnit până acum vreo doi ani, când am fost la a doua ediție a Festivalului Femei pe Mătăsari, organizată de Iulian Văcărean, a cărui limonadă dotează spitalul Marie Curie – bine, el face mult mai multe lucruri pentru copiii bolnavi de leucemie. Tarabele, chioșcurile erau de-a lungul și de-a latul strazii Mătăsari…

Pippi Şoseţica, spaima zmeilor

A fost odată ca niciodată o fetiţă care asculta poveştile citite de mama sa, căci deşi era de vremea şcolii, aşa o toropeală o prindea spre seară încât nimeni, cu nici un chip, nu reuşea să o determine să citească de una singură. Fetiţa asculta cuminte, ca orice fetiţă pregătită de culcare şi doar întreruperile-i dese lăsau să se înţeleagă că nu adormise încă: „Da’ ce-nseamnă „sfredeluş””? „Da’ „costor””? „Da’ „au dat iuruş prin sat””? „Da’ „cu toată lumea se nărăvesc””? Acuma mama, obosită după o zi de lucru, nu găsea întotdeauna sinonime pe măsura înţelegerii copilului ei, e drept că-i era greu să le găsească şi pentru ea, iar fetiţa îşi arăta nerăbdarea, încă înainte de a fi lămurită: „Şi? Şi mai departe?”, ceea ce nu era deloc în favoarea firului poveştii. Că „Spaima Zmeilor” a lui Ioan Slavici era un basm cu arhaisme greu de dezlegat mama pricepu până la urmă, dar se miră cum de şi altele puneau la grea încercare memoria ei de adult. „Procleta”, bahniţă” şi expresii precum „flecă…