Cum lucra Eminescu?

Cum lucra Eminescu? Din amintirile colegului lui de scoala de la Cernauti si apoi de la Viena, Teodor V. Stefanelli, aflam ca " se plimba prin camera, bea cafea, fuma, suiera, fredona cate o melodie si-si alcatuia astfel ideea si forma in care avea s-o imbrace. Se punea apoi la masa si scria, scria emreu, asternand pe o coala sau [e un petec de hartie rodul gandurilor sale, si daca i se ivea vreo dificultate, se scula iarasi, mai bea cafea, se plimba, gandea si iarasi se punea la scris. Daca-i lipsea vreo expresie potrivita sau vreo fraza frumoasa, el nu se impiedica de lipsa ei de la scris, ci lasa un loc gol si trecea mai departe. Cand era lucrarea gata, atunci o cetea de mai multe ori si acuma incepea sa o corigeze, sa netezeasca, sa adauge si sa cizeleze cele ce scrisese, pana ce lucrarea capata forma frumoasa si expresia conciza, ce o admiram in scrierile sale. Cine a avut in mana un manuscript al lui Eminescu a vazut cate corecturi cuprindea, cate fraze sunt schimbate si cate cuvinte sterse si inlocuite prin altele mai potrivite, aceasta mai cu seama in manuscriptele ce cuprind poezii. Adese insa lasa Eminescu lucrarile sale saptamani si luni intregi necetite si necorigeate si se lua la alte lucrari. Am observat ca daca-i venea vreo idee, vreo inspiratiune, atuncea el, oriunde s-ar fi aflat, cata un petec de hartie si scria cu creion poezia. Astfel frumoasa poezie Kamadeva a carei ciorna se afla in posesiunea mea este scrisa cu creion, pe o foita de hartie, rupta dintr-un caiet de adnotatiuni. Si multe alte poezii tot astfel sunt scrise. O particularitate a lui Eminescu era ca nu spunea nimanui ce scrie, si daca scrisese ceva nu arata nici colegilor sai din camera ce a scris, ci incuia manuscriptul."