Postări

Se afișează postări din mai, 2016

Posta Romana cu E-Mag se tratează

Urechile mi-au auzit atâtea jigniri, acuze, încât eu i-aș fi dat dracului și i-aș fi dat afară. Toate frustările, nemulțumirile celor de la coadă se vărsau în capul lor, iar ele erau acolo ca un sac de box, incasau si taceau.
Cădea rețeaua, nu mergea imprimanta, nu aveau hartie, nu aveau xerox, nu se mișcau repede sau nu înțelegeau scrisul. Predau coletele sau explicau de 10 ori unui tanar unde se trece destinatarul pe un plic. Dădeau timbre și încasau amenzile șoferilor. Eliberau rovignete dar nu funcționa sistemul. Oamenii înjurau, ele tăceau.
Merg la posta aceasta de câțiva ani, cu colete. Uneori, cand cate un individ ciudat incepea sa le jigneasca interveneam. Ca asa sunt eu, nu ma pot abtine, mi s-a mai spus. Poate ca ar fi intervenit si ele, nu stiu, dar cred ca au niste dispozitii - clientul nostru e stapanul nostru! O sa spuneti ca a merge la posta echivaleaza cu a irosi o ora din viata in nervi si cozi. Adevarul e pe aici, dar vina nu e a celor de la ghisee. Su…

Despre sprijin

Suntem față-n față, la doi metri distanță una de alta. Ea se împiedică în bordura de nici zece centimetri, încearcă să-și păstreze echilibrul dar e clar că va cădea, e deja pe jumătate prăbușită însă mâna întinsă instinctiv se proptește în pieptul meu. Strânge tot instinctiv, doare, femeia se redresează și abia atunci mă vede. Se uită la palma sa, jenată, înțelegând, și întreabă:
- V-am lovit, vă doare? Îmi pare rau, vă rog să mă scuzați.
Zâmbesc, deși doare în continuare și răspund:
- Nu, stați liniștită, nu m-ați lovit.
Se uită la bordură, se uită la mine, se uită la mâna sa și apoi zice, ca trezită dintr-un somn:
- Dacă nu erați dumneavoastră îmi spărgeam capul. Vă mulțumesc.
Poate fi un străin, de cele mai multe ori sunt prietenii, părinții. Sunt lângă noi ca să nu ne spargem capul. Totul e să întindem mâna și să cerem sprijin. Uneori vor zâmbi, alteori ne vor dojeni, dar nu se vor da la o parte, lăsându-ne să cădem.