Postări

Se afișează postări din iulie, 2017

Lui A, cu dragoste

S-a apropiat de stand și a început să-mi vorbească. I-am recunoscut ochii și glasul, deși nimic altceva nu mai păstra amintirea tânărului de 18 de ani. După 7 ani, mi-a vorbit despre sinucidere ca act de curaj și eliberare, despre visuri și dragoste. Despre cartea pe care o va scrie și subiectul acesteia. Despre judecata celorlalți și privirea lor. Despre starea de deprimare a oamenilor pe care-i reîntâlnește. Despre lipsa lor de speranță. Despre văicăreala lor. Despre imposibilitatea lor de a se bucura de ceea ce trăiesc și despre lumea în negru pe care o văd. Nu se simte deloc confortabil, simte că i se fură toată energia aici, toată lumea se uită ciudat la el. Și în jur e doar deprimare și nimeni nu râde și peste tot observă lipsa vieții de mâine. Mâine? Da, dacă nu va avea ce să mănânce își va lua un job pentru vară. E simplu. De la toamnă se va înscrie la o a doua facultate. E gratuită, în Danemarca. Acolo unde locuiește de 5 ani, împreună cu prietenul lui, și el tot român.

Gestic…

Delta Neajlovului, delta din spatele Bucureștiului

Imagine
În Parcul Natural Comana nu se mai intră cu mașina de anul trecut. Așa se explică liniștea de dincolo de bariera de care mai trece totuși câte un șofer strecurat de cel ce o avea cheia lacătului. Bicicliști, câțiva tineri cu mers ușor. Un grătar făcut exact în fața panoului care te anunță că până și fumatul e interzis aici și cam asta e tot. A, mai sunt câteva case ascunse la capătul unei alei de un indicator care anunță că acolo au voie numai riveranii. Ale cui sunt casele astea în mijlocul Parcului Natural? Nu ai de unde să afli, câinele ieșit pe sub poartă apără secretul și te alungă. Drumul însă prin pădure e o încântare. Bicicleta rulează ușor pe pământul bătătorit iar rarele porțiuni cu pietriș sunt și ele aproape bătătorite.

Până la Comana sunt cam 30 de km, spre Giurgiu. Urmărind indicatoarele, nu ai cum să ratezi. Cum nu ai cum să ratezi nici Delta Neajlovului, în continuarea Parcului Aventura. Asta dacă nu ai bicicletă să treci dincolo de barieră, pe drumul pădurii. Sau și c…

Hai în parc să ne jucăm singuri

Sunt mulți ani de când nu am mai fost într-un spațiu de joacă aflat într-un parc. Beneficiară indirectă. Ieri am însoțit un băiețel de un an și jumătate și în afara faptului că am văzut mai mulți bărbați ieșiți cu copiii „la aer”, am mai observat că deși locul s-a modernizat moravurile nu s-au schimbat în bine. Mai întâi că multe mămici, aflate pe bancă, erau mai interesate de discuțiile de la telefon sau cu colegele de bancă decât de propriii copii. Mai apoi că mai toți copiii păreau să-și apere cu îndârjire jucăriile la apropierea altor copii, sub privirea neimplicată a însoțitorilor. Discuțiile adulților nu sunt o noutate. Nici egoismul copiilor. Da, o să mi se spună – De ce trebuie să împartă X o jucărie cu Y? Ce, tu, adult, împarți cartea pe care o citești cu Y? Da, poate că o împart. Și da, nu e vorba de a împărți cu celălalt apa, covrigul, deși covrigul, dacă nu ai mușcat din el, poți să-l împarți. Ci e vorba de a împărți cu celălalt joaca. Joaca, mijloc de educare. Întru genero…

Vive la France și românii ce au înălțat-o

Imagine
Pe alei, turiști cu harta locului în mâini ( hartă pe care o vor restitui la plecare) par a fi într-un labirint, izolați de restul lumii printr-un gard înalt din ciment. Deși e iulie, aici pare a fi mereu toamnă, căci frunzele îngălbenite deja acoperă pașii. E liniște, nimeni nu strigă, nu se aude nimic din afara gardului, doar turnul priveghează de oriunde ai privi cerul. 


În cimitirul Montparnasse își dorm eternitatea celebrități franceze sau străine ca: Marguerite Duras, Samuel Beckett, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir, Charles Beaudelaire, Guy de Maupassant, Paul Deschanel (președinte al Republicii în 1920), Serge Gainsbourg, Saint Saens, Sainte Beauve, Flammarion, Hachette - editorii. Și mulți alții. Dar și români iluștri: Tristan Tzara (ecrivain, pere du Dadaisme), Eugen Ionesco (ecrivain, dramaturge), Emile Cioran (philosophe roumain), Contantin Brâncuși (sculpteur roumain, Le Baiser). Parantezele aparțin hărții, Tzara și Ionesco fiind considerați francezi. Aici, pe un mor…