Postări

Se afișează postări din februarie, 2018

Romanian Beauty

Un urs de aur și multe huiduieli. Că filmul pervertește suflete, că e o rușine, că juriul e confiscat moral etc, niște idei de nici nu mi-ar fi trecut prin minte. O încrâncenare personală aproape. Admiratorii filmului să se masturbeze împreună cu părinții lor, niște îndemnuri atât de bolnave încât te întrebi ce e în mintea acestor oameni de nu reușesc să accepte că e un film doar. Un film și atât. Că nu va fi la toate intersecțiile, în orice garnitură de metrou, nu va rula în școli, că va fi alegerea fiecăruia de a-l vedea ori nu.
120 de bătăi pe minut, Soldații. Poveste din Ferentari...Cu crucea pe piept, să-i ardem pe rug pe homosexuali. Pe vrăjitoare.

Când eu eram pe la vreo 20 de ani, studentă fiind, se spunea despre un profesor că e homosexual. Era singur, necăsătorit, avea trăsături un pic efeminate și în prima bancă stătea mereu câte un tânăr student, admirator al acestuia. Plecau împreună de la facultate și după o vreme tânărul dispărea din prima bancă, dispărea mâncând pământ…

O palmă

Nu există iubire în violență, de orice fel ar fi ea.  Prin anii 1950, tatăl vitreg al mamei mele, beat fiind, juca toată noaptea cărți cu mama, o obliga de fapt să joace cărți cu el. Avea vreo șase ani, mama. Bunica mea și fratele mamei mele dormeau in cotețul porcului, pentru că acolo îi gonise el după ce-i bătuse. Mama îl privise în ochi si-i spusese: - Dacă dai în mine o să iau cuțitul și când dormi o să să te tai, ca pe porci o să te tai, ai înțeles? Mama avea șase ani. Niciodată nu a primit o palmă de la tatăl ei vitreg.
Când s-a măritat și ne avea deja pe noi, pe mine și pe fratele meu, tata, odată, a ridicat mâna să o lovească. Mama i-a prins mâna și i-a zis: - O dată dacă mai ridici mâna asupra mea să știi că o iau pe linia ferată până acasă, în Ardeal. Cu zece copii după mine și plec! - Te cred în stare! i-a raspuns tata. Nu a mai ridicat mâna niciodată asupra ei.
La fratele tatălui meu fiind, la țară, mama a surprins a nu știu câta bătaie a mătușii mele. Unchiul meu era foarte viole…

Hai să ne trăim viața de parcă am avea mai puțin înainte decât înapoi

Când eram mică voiam să mă fac doctoriță, asta până am ajuns la școală și am considerat că a fi învățătoare e tot ce-mi doresc. Apoi am mai crescut și tot uitându-mă la filme mi-am zis că o să ajung actriță. Pare că sunt profesiile cele mai visate de generația mea. Sau poate mă înșel, nu știu. Cert e că în clasa a opta am luat-o spre liceul pedagogic la care nu am intrat și am eșuat la un profil de mate-fizică, și asta cu intervențiile tatălui meu, altfel rămâneam pe afară. Bineînțeles că am îmbrăcat un halat albastru și am făcut piese la strung, la ora de tehnologie, nu mai știu nici eu cum, dar cred că nu am fost prea marcată de situație, ba din contră, am impresia că ne amuzam copios. Bineînțeles că am făcut practică și la fabrica de conserve și am lipit la etichete pentru tot restul vieții. Și acolo ne-am amuzat, căci lipind noi etichete pentru fasole și mazăre am inversat etichetele și ne și imaginam fața uimită a rusului care ar fi cumpărat conserva de mazăre și ar fi găsit faso…

Să ne purtăm frumos, că nu mai pupăm

- Bună ziua, bună ziua, pentru ITP, da, cum să nu, miercuri. Dar marti sună o domnișoară de la service, știți, nu avem încă actele gata pentru ITP, se poate joi la ora 15? Se poate, de ce să nu se poată și azi la 14,20 parchez mașina în fața service-ului. - Bună ziua, vă putem ajuta cu ceva? - Bună ziua, da, cu ITP-ul. Păi nu v-a sunat nimeni, păi nu m-a sunat nimeni, știți, nu avem gata actele nici azi, mâine. Știți, eu am venit la ITP și asta o să fac, că doar nu o să mă plimb cu mașina prin oraș. Păi știți, noi colaborăm cu un service si să vă dau datele să le introduceți în GPS? Păi știți, eu nu introduc nimic în GPS că nu am GPS și nici nu mă duc pt că eu am venit la dvs. Ne scuzați, nu e vina noastră, nici a mea, știți, colegul nostru stă de joi la RAR pt că ne-a greșit actele și nu putem să zicem nimic pentru că știți, nu ne mai acreditează. Așa că un coleg o să ia mașina și o să o ducă la service-ul cu care colaborăm, luați loc, într-o oră e gata. O cafea, un ceai? Nu, mulțumesc,…

Amita Bhose, un ungher de afecțiune

Imagine
Vă așteptăm vineri, 9 februarie, ora 18, la Muzeul Național al Literaturii Române, să aducem ofrandă celei ce a iubit cultura română mai mult decât, poate, mulți români - Didi, Amita Bhose.


Participă foști studenți ai Amitei Bhose, prieteni, colaboratori, admiratori. La finalul evocării va avea loc o reprezentaţie de dans clasic indian oferită de Centrul de Artă Euterpe, coregrafia fiind semnată Carmen Coţovanu Pesantez.


Toți cei ce o aveți în suflet sunteți așteptați cu drag.